Ce s-a discutat la Forumul Regional de Agricultură de la Bucureşti

La mijlocul lunii mai, la Bucureşti s-a desfăşurat Forumul Regional pentru Agricultură, o întâlnire la care au participat mai mulţi oficiali europeni şi români (din Parlamentul European, ELO, ECPA, MADR, Camera Deputaţilor etc.), fermieri români, reprezentanţi ai unor companii mari furnizoare de inputuri sau beneficiarii produselor agricole.

Evenimentul a fost organizat de partenerii FFA în colaborare cu LAPAR. Temele mari de dezbatere au vizat mediul şi securitatea alimentară în contextul modificărilor de climă, provocările la care europenii trebuie să răspundă după 2020 şi priorităţile la nivel european pe perioada preşedinţiei României la Consiliul UE.

Câteva subiecte au ieşit în evidenţă: cum şi în ce condiţii vom putea produce pentru anii 2050, provocarea fiind nu doar clima, ci şi limitarea accesului la unele tehnologii/substanţe; atragerea şi menţinerea tinerilor în agricultură, ca sector de importanţă strategică, în paralel cu menţinerea lor în mediul rural; producerea în mod sustenabil („fermierii ar trebui să fie primii ecologişti“ s-a spus, a se citi cu grijă faţă de mediu - n.r) dublată de reducerea risipei alimentare; finanţarea echitabilă a fermierilor, precum şi nevoia unei comunicări mult mai intense, mai eficiente cu societatea civilă, mai ales că agricultorilor li se cere să producă mai mult şi mai sigur cu mai puţin.

Securitate alimentară

Andrei Svoronos, reprezentantul BERD, a punctat în discursul său polarizarea unor zone de producţie şi lipsa hranei în altele de pe Glob, instabilitatea tot mai mare a preţurilor şi predictibilitata tot mai mică a producţiilor, tendinţa şi nevoia de digitalizare a activităţii agricole. „Trebuie să ne recalibrăm strategiile, să ne îndreptăm către agricultură sustenabilă şi securitate alimentară. Aşadar, cele trei cuvinte care definesc noua politică sunt: responsabilitate, sustenabilitate, inovaţie. Toate acestea, prin utilizarea instrumentelor financiare şi dialog cu comunităţile locale şi centrale“, a fost mesajul său în deschiderea Forumului.

În contextul securităţii alimentare, s-a realizat la noi un studiu şi s-a ajuns la concluzia că România are potenţial actual de a hrăni circa 35 milioane de oameni. Unul dintre motivele pentru care nu se întâmplă acest lucru este lipsa comasării terenurilor, astfel încât să poată fi lucrate eficient, este de părere deputatul Valeriu Steriu, precum şi lipsa irigării. „Ce ne trebuie? Politici agricole continue, politică pentru comasarea terenurilor, pentru a menţine fermierii în mediul rural, nu în ultimul rând, pace şi stabilitate, care devin extrem de importante pentru echilibrul pieţei; investiţii masive în cercetare şi tehnologie, pentru că fermierii tineri vor fi mult mai atraşi de «jucăriile» acestea noi (pe de altă parte se pot genera conflicte între generaţii din cauza noilor date şi a tehnologiilor agricole 4.0, iar de aici - dificultăţi în schimbul de generaţii în ferme şi psihologia de lucru a fermierilor cu mai multă experienţă)“, a mai spus deputatul în intevenţia sa, care a amintit şi de procentul mare al populaţiei ocupate din agricultură. O altă temă abordată este faptul că, în ciuda producţiilor mari la porumb şi alte cereale, o ţară cu puterea noastră de producţie are deficit comercial. De ce exportăm atâta materie primă? Aşadar, ar trebui să avem o politică de stat care să încurajeze mai mult antreprenorii, să sporească facilităţile de procesare şi implicit să atragă forţă de muncă în mediul rural, precum şi un pachet mai amplu la nivel european pentru păstrarea populaţiei în mediul rural. La final, a transmis acelaşi mesaj ca şi colegul său: o comunicare în exces a ceea ce fac fermierii pentru societate, a modului cum produc şi cu ce costuri.

Şi cei de la Bruxelles trebuie să îşi asume consecinţele deciziilor

În a doua parte a discuţiilor, care au vizat provocările UE după momentul alegerilor europarlamentare de la finalul acestei luni, o intervenţie foarte accentuată a avut şi Maria Gabriela Zoană, vicepreşedinte în Comisia de Agricultură din Parlamentul UE. Ea a vorbit despre ceea ce a reuşit să obţină în mandatul său de europerlamentar pentru fermierii români, cu promisiuni ambiţioase pentru următoarea perioadă, făcând referire aici la votul pentru respingerea plafonării plăţilor directe, la ajutoarele de minimis, dublul standard, stoparea depopulării mediului rural etc.

Mihai Kicinski, director pentru agricultură sustenabilă în cadrul ECPA (Asociaţia Europeană a industriei de Protecţia Plantelor) crede că, deşi sunt multe diferenţe între state, UE poate veni cu soluţii viabile pentru tinerii fermieri. Ce înseamnă atractivitate pentru fermieri? Posibilitatea de a inova ar fi una, susţine oficilaul ECPA, care a spus că „este o provocare crucială pentru UE. Avem oare o politică în acest sens? UE a fost acuzată că ar avea o viziune «muzeală» asupra agriculturii, iar acest sector ar trebui să privească spre viitor. UE este în urma restului lumii. Deşi fermierii au la dispoziţie printre cele mai avansate metode de lucru, nu au acces la aceste metode. Problema care se pune este cum să le facilităm accesul. Simpla legătură la internet poate fi o provocare pentru fermierii din zone limitrofe, adică acces la inovare. Din păcate pentru fermierii noştri li se cere tot mai mult şi li se limitează în acelaşi timp accesul la unele metode, resurse“. Kicinski a amintit de propunerea lui Michel Barnier de la Bruxelles că ne trebuie un pact pentru sustenabilitate. O idee importantă - să avem un pact financiar al zonei euro şi un pact de sustenabilitate adresat fermierilor. Asta înseamnă mai multe lichidităţi pentru fondul european de dezvoltare. Dat fiind că bugetul UE va fi mai redus va fi greu să ne încadrăm în ţintele privind atenuările problemelor cauzate de schimbările climatice. Şi cei de la Bruxelles trebuie să îşi asume responsabilitatea, nu numai fermierii. PAC nu trebuie să funcţioneze numai pe spatele fermierilor“, a punctat directorul de la ECPA.

Din partea ELO (Asociaţia europeană a proprietarilor de teren), Mark Titterington a păstrat aceeaşi idee: faptul că, deşi vorbim de inovare, multe dintre substanţe sunt eliminate din motive mai degrabă politice decât ştiinţifice, amintind durata mare de apariţie a unei molecule şi costurile foarte mari în acest proces. „Trebuie să ne întrebăm ce fel de agricultură vrem să facem, cum vrem să producem şi pe ce model ne vom baza. Nu numai digitalizarea agriculturii este răspunsul, să ne gândim şi la impactul pe care lipsa unor tehnologii îl are. Trebuie să atragem atenţia că vom ajunge în impas dacă nu vom beneficia de unele substanţe sau tehnologii, iar produsele obţinute nu vor mai avea aceeaşi calitate. Vedem cum la Bruxelles se iau decizii de interzicere a unor substanţe fără a se gândi la consecinţe.“ El a dat exemplul unui studiu al unei companii olandeze care a făcut un scenariu în care 75 din substanţele folosite acum nu vor mai fi. Care este impactul asupra produselor agricole/alimentare, asupra forţei de muncă, a consumatorilor, transportului, mediului etc.? Impactul este în mai multe state, nu numai asupra celor de produc, dar şi a celor care importă hrană. Consecinţele sunt devastatoare: reducerea cu 30% a recoltelor, precum şi a veniturilor. „Vedem acest fenomen de «demonizare» a agriculturilor. Mai ales al celor cu suprafeţe mari care de fapt ne hrănesc şi cărora ar trebui să le mulţumim. Ei au un rol estenţial în viaţa socială“, a mai spus reprezentantul ELO.

Şi fermierii români, printre care Gheorghe Albu, preşedinte interimar LAPAR, sau Adrian Rădulescu, deşi au recunoscut meritul foarte mare al contribuţiei fondurilor europene la felul cum arată la acest moment agricultura noastră, au punctat şi unele probleme care încă nu şi-au găsit rezolvare: costurile bancare foarte mari în România comparativ cu alte state europene, nevoia acută de infrastructură din toate punctele de vedere pentru a aduce şi menţine populaţia în mediul rural, reglementări noi privind metodele de conservare a apei în sol (de la perdelele forestiere, până la lucrări de stopare a eroziunii sau deşertificării, lucrări de irigaţii cu consumuri minime de energie etc.). LAPAR, prin vocea preşedintelui organizaţiei, a făcut şi o propunere privind plata redistributivă a subvenţiilor: creşterea suprafeţei de la 30 la 100 ha, pentru ca, spune el, suma respectivă de 10%, dacă va fi foarte mare, să nu creeze diferenţe semnificative la finanţare între fermele de 30 ha şi cele peste 30. Va exista astfel tendinţa, explică Albu, ca proprietarii să scoată terenurile din arendă din fermele deja consolidate şi dotate tehnic corespunzător, se vor micşora fermele, pentru că micii proprietari vor fi mai atraşi să primească o subvenţie mai mare decât posibilitatea fermierului de a plăti arenda pe suprafaţa respectivă.

Ca şi ultim mesaj al fermierilor români, Adrian Rădulescu a transmis oficialilor europeni că ei doresc în continuare o Europă unită puternică şi ca Marea Britanie să facă parte din UE. Iar programele naţionale de dezvoltare să fie făcute cu acordul fermierilor români.

Roxana DRĂGHICI