Cerinţele culturii de porumb faţă de temperatură

Porumbul intră în categoria plantelor cu cerinţe ridicate faţă de temperatură. Astfel, temperatura minimă de germinaţie a porumbului este de 8-10 grade Celsius. A. Wallace şi E. Bressman menţionează ca minimă pentru germinaţie temperatura de 6 grade Celsius. Aceiaşi temperatură minimă de germinaţie (6 grade Celsius) a fost găsită şi de C. Milică şi colaboratorii la un număr de opt hibrizi, din 17 cercetaţi.

În condiţii favorabile de umiditate, la temperatura de 21 grade Celsius, porumbul răsare în numai 5-6 zile. La temperatura de 15,5-18,0 grade Celsius, porumbul răsare în 8-10 zile. Suma de grade efective (prag biologic de 8 grade Celsius) pentru răsărire este de 80 de grade la unii hibrizi sau aproape de această valore. (Gh. Bîlteanu) Temperaturile scăzute după semănat influenţează negativ atât creşterea tulpiniţei, cât şi creşterea rădăcinilor. Procesul de creştere al plantelor tinere de porumb este oprit în cazul scăderii temperaturii sub pragul biologic acceptat ca temperatură minimă de germinaţie. Capacitatea de refacere a plantelor de porumb, când în timpul germinaţiei sau după răsărit se înregistrează temperaturi scăzute (sub 5 grade Celsius), este destul de ridicată şi din acest punct de vedere există mari diferenţe între hibrizi. Sensibilitate mai redusă faţă de temperaturile scăzute de la începutul vegetaţiei manifestă hibrizii extratimpurii şi timpurii creaţi la Staţiunile de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă din zonele de nord ale ţării.
La temperaturi sub 10 grade Celsius, absorbţia apei în procesul de îmbibare a seminţelor este mult mai redusă faţă de absorbţia la 22 de grade Celsius. La plantele tinere, brumele uşoare distrug frunzele, iar temperatura de minus 4 grade Celsius distruge întreaga plantă.

Pe măsură ce înaintează în vegetaţie, cerinţele plantelor de porumb faţă de temperatură cresc. Temperatura ridicată după răsărit scurtează perioada de vegetaţie şi măreşte ritmul de creştere al plantei. De pildă, la temperatura medie de 22,7 grade Celsius, paniculul apare cu 12 zile mai târziu decât la temperatura medie de 20 grade Celsius. Influenţa temperaturii asupra creşterii plantelor de porumb în 24 de ore este următoarea: la temperatura de 18,3 grade Celsius, plantele de porumb cresc în 24 de ore 7,1 cm, în timp ce la temperatura de 22,5 grade Celsius creşterea este de 13,5 cm. În condiţiile când temperatura este ridicată în timpul zilei şi scăzută în timpul nopţii, ritmul de creştere a plantelor de porumb se reduce, perioada de vegetaţie se prelungeşte şi producţia scade.

În Câmpia Crişanei, după observaţiile efectuate de T. Mureşan şi colaboratorii, în primele decade ale lunilor iulie şi august, în timpul nopţii, se înregistrează temperaturi de 10 grade Celsius, ajungând uneori chiar la 4 grade Celsius. Oscilaţiile de temperatură de la zi la noapte care apar înainte de fecundare întârzie evident creşterea şi dezvoltarea plantelor, au acţiune negativă asupra organelor generative bărbăteşti, anterele rămân seci, iar grăunciorii de polen mici şi deformaţi, inapţi pentru fecundare. Pentru a deregla metabolismul plantei sunt suficiente 3-4 zile consecutive în care să acţioneze regimul cu amplitudini mari de temperatura lunii între zi şi noapte. După datele cercetătorilor americani, temperatura lunii mai sub 12,7 grade Celsius determină diminuarea recoltei de porumb cu 15%, iar dacă oscilează între 13,3 şi 14,4 grade Celsius, cu 3-4%. Temperaturile mai mari de 35 grade Celsius determină o grăbire a formării inflorescenţei mascule şi apariţia acesteia cu mai multe zile înaintea stigmatelor. Temperaturile prea ridicate determină reducerea vitalităţii polenului şi împiedicarea germinaţiei acestuia pe stigmate. Aceste cauze conduc la obţinerea în lan a unui număr mare de plante  sterile. Corelând decalajul exprimat în zile între înspicare şi apariţia stigmatelor cu producţia, I. Safta constată în toate cazurile o corelaţie distinct negativă: cu cât decalajul este mai mare, cu atât mai mult scade producţia. De asemenea, temperaturile excesive din perioada înfloririi determină scăderea producţiei de boabe. Pentru producţii ridicate, temperaturile medii zilnice din perioada înspicatului şi fecundării nu trebuie să depăşească 23 de grade Celsius. În perioada de la fecundare până la coacere, temperaturile mai mari de 30 de grade Celsius şi o atmosferă uscată pot determina coacerea prematură a porumbului, scăzând astfel recolta. Temperaturile mai mici de 16 grade Celsius şi o atmosferă prea umedă determină prelungirea perioadei de coacere. Oscilaţiile de temperatură (30 de grade ziua, 7 grade noaptea), începând din a 5-a zi după fecundare, cu o durată de numai 2-4 zile, determină mari modificări în procesul de formare a bobului de porumb, conducând la manifestarea fenomenului de şiştăvire, cu intensităţi variate. Scăderea temperaturii până la 1,5-3 grade în faza de coacere în lapte provoacă oprirea procesului de acumulare a substanţelor, înnegrirea şi distrugerea bobului. Din faza de coacere în ceară până la coacerea deplină, un climat uscat cu temperaturi ridicate (21 grade Celsius) asigură maturarea plantei în cele mai bune condiţii. Cercetările din România au arătat că brumele timpurii aduc mari prejudicii porumbului în faza de coacere în lapte, mai puţin în faza de coacere ceroasă, şi nici un prejudiciu în faza de coacere deplină. Vremea călduroasă în luna septembrie are efect pozitiv când au survenit temperaturi scăzute în prima parte a perioadei de vegetaţie. După unii autori, corelaţia dintre producţia de boabe şi temperatura medie a lunilor mai-septembrie în Dobrogea, Muntenia şi o parte din Transilvania este cea mai favorabilă pentru următoarele temperaturi: în mai, 16-20 grade Celsius; în iunie, 19-21 grade Celsius; în iulie, 20-23 grade Celsius; în august, 19-22 grade Celsius; în septembrie, 14-17 grade Celsius. Aceleaşi cercetări au condus la concluzia că temperatura lunii mai de 12 grade Celsius sau mai mică de 12 grade Celsius determina scăderea producţiei cu circa 40%. Este justificată părerea că nu temperatura medie a celei mai călduroase luni are rol hotărâtor în limitarea ariei de cultură a porumbului, spre nord, ci temperatura medie a lunii de însămânţare şi lipsa îngheţurilor la începutul creşterii. Comparând cercetările efectuate în diferite zone ale României, se constată o apropiere evidentă între valorile medii lunare, ceea ce înseamnă că din punct de vedere al temperaturii pe teritoriul României se găsesc zone întinse care corespund biologiei porumbului. 

În cazul înregistrării unei sume a temperaturilor sub particularităţile biologice ale hibrizilor, perioada de vegetaţie a acestora se prelungeşte, iar dacă temperaturile din cursul vegetaţiei sunt însemnat mai scăzute, ei nu ajung la maturitate. Evaluând disponibilul de temperaturi pentru porumb pe teritoriul României prin relaţia statistică între suma temparaturilor mai mari de 10 grade Celsius şi temperatura medie lunară, I. Picu, însumând valorile din fiecare lună de la sfârşit către începutul perioadei de vegetaţie (octombrie-aprilie) şi folosind date medii multianuale din mai multe staţii meteorologice, obţine curba disponibilului mediu de temperatură pentru zonele de cultură a porumbului din România. Din aceste date rezultă că în unele zone de cultură a porumbului din România suma temperaturilor efective cerute de hibrizii de porumb este foarte scăzută, chiar sub 1.200 grade Celsius, fapt care atrage atenţia asupra respectării stricte a zonării acestora, asupra respectării tehnologiilor de cultivare, îndeosebi a epocii de semănat şi asupra înteţirii eforturilor pentru crearea de hibrizi cu perioada de vegetaţie mai scurtă. Acest ultim deziderat se cere luat în considerare şi pentru zona de sud a ţării, cu toate că aici se înregistrează pe o perioda „optimă“ de vegetaţie aproape de 1.600 grade Celsius. Temperatura solului influenţează în mare măsură atât creşterea rădăcinilor, cât şi creşterea părţii aeriene, precum şi parcurgerea fazelor de vegetaţie. După unii autori, rădăcinile porumbului se dezvoltă cel mai bine la temperatura solului de 24 grade Celsius, organele supraterestre, în primele faze, la temperatura de circa 24 de grade Celsius, iar în fazele mai târzii - la 28 grade Celsius. Florile se formează mai timpuriu la o temperatură a solului de 28-32 grade Celsius. Porumbul nu ajunge la maturitate când temperatura solului este mai mică de 16 grade Celsius.

Victor VĂTĂMANU