Cireşe de la Buzău, promovare şi reclamă în Italia

1/6/2020

Plantaţia de cireşi de la Râmnicu Sărat este pariul pe care Roberto Trevisiol l-a pus acum 17 ani, atunci când a decis să-şi investească aproape toţi banii din afacerile mai vechi pe care le avea aici în visul său. Cunoscută ca „Paradisul înflorit“, livada are acum 85 de hectare, din care 67 de hectare plantaţie (la care anul viitor se vor mai adauga încă 8 ha), 3 hectare de lac artificial pentru irigare, restul drumuri. Soiurile sunt de la cele mai timpurii cu coacere în luna mai, până la soiuri de început de iulie.

Opt milioane de euro, investite până acum

„Pare riscant să cultivi o singură specie, dar pentru a putea stabili contracte pentru export trebuie să ai cantitate mare de calitate foarte bună, să poţi asigura livrare constantă câteva săptămâni, fără sincope. Pentru export nu sunt atractive suprafeţele de 3-5 ha. Eu am încercat cu măr, de foarte bună calitate, mare, gustos, dar nu aveam suficient pentru un contract pe termen lung“, explică managerul alegerea sa, dincolo de pasiunea pentru aceste fructe. Este probabil cea mai mare suprafaţă compactă de livadă cu cireşi din regiune. A fost un fel de pionier în România în mai multe aspecte privind tehnologia de producere, pentru că şi-a dorit mereu să folosească ce este mai nou în domeniu, de la soiuri la utilaje, tehnici de plantare şi tăiere.

„Cred că am fost primii în România care am adus maşină de sortat cireşe şi o instalaţie completă de sortare, începând chiar de la recoltat. Facem hidrocooling imediat după recoltare, sortarea şi calibrarea sunt automate, urmate de o depozitare temporară în camere frigorifice cu ozon pentru eliminarea patogenilor, până la încărcarea în TIR cu răcire. Practic, am acoperit tot circuitul. Am pornit iniţial cu o maşină de sortat cu o linie, iar acum am ajuns la 4 linii/instalaţie, adică poate sorta 22-23 de tone zilnic“, spune Trevisiol. Materialul săditor este în întregime din Italia, dintr-o zonă situată pe aceeaşi paralelă cu livada sa din Buzău. Aduşi aici, pomii sunt testaţi 2-3 ani într-o parcelă separată înainte de a fi introduşi definitiv în cultură, la fel şi portaltoii. Se mândreşte că, în afară de soiurile consacrate precum Ferrovia, Kordia, Regina, Van, Stella, Lapinis etc., a reuşit să obţină producţii bune şi de la varietăţi noi, sensibile şi care cer tehnologie şi o protecţie mai atente: gama Sweet, care include Lorenz, Gabriel, Arianna, Vallina, Saretta. În tot ce face ca tehnologie urmează sfaturile specialiştilor italieni, cumpărând de la aceştia inclusiv aparatura din depozit, plasele antigrindină şi antiploaie, utilajele din fermă.

Până acum, investiţiile totale se apropie de 8 milioane de euro. O mică parte din aceşti bani au fost şi fonduri europene: în 2005 - un proiect SAPARD de 400.000 de euro, în 2015 - un proiect FADR de 700.000 de euro, restul fonduri proprii. „Am avut o altfel de afacere, dar visul meu a fost această livadă. Sunt de mulţi ani în România şi aproape tot ce am câştigat din afaceri am investit în livadă. Nu regret că am investit în agricultură, dar sunt foarte dezamăgit de modul cum este condusă şi privită agricultura în această ţară. Există mai multe piedici decât susţinere, cultivatorii care produc pentru piaţă, care fac investiţii mari sunt mai mult controlaţi decât ceilalţi. Am făcut un mic rai aici, dar mă gândesc uneori că poate ar fi trebuit să aleg o ţară în care cei care muncesc în agricultură sunt mai respectaţi, iar legile sunt legi“, mai spune producătorul de cireşe.

Cireşele de la Buzău pleacă în Italia, Elveţia, Germania

Din cauza îngheţurilor târzii mai ales, recoltele ultimilor 2 ani au fost mult sub ceea ce poate produce livada, adică 400-500 de tone. „Am putea spune că 2014 a fost bun, dar ploile căzute în perioada de coacere au afectat cam 40 de tone din 400 de tone de fructe, având cam 40 ha pe rod, în 2015 am făcut vreo 300 de tone, 2016 - din nou producţii mici, în 2017 am avut zăpadă, care ne-a deteriorat plasele, 2018 a fost ceva mai bine - 400 de tone. Anul trecut însă am recoltat mai puţin de 200 de tone, din cauza îngheţului, de pe 60 ha. Anul acesta avem pe rod 67 ha, din care 35 ha au fost afectate de cele două valuri de îngheţ. De pe acestea nu cred că scot mai mult de 1-2 tone de fructe. Dacă la final de sezon ieşim pe zero, va fi bine. Îmi doresc acum să reuşim să menţinem livada într-o stare bună, cu suficientă apă, pentru anul următor“, spune îngrijorat Trevisiol. Costurile sale de producţie nu sunt tocmai mici, atât din cauza amortizărilor, cât mai ales pentru că face tehnologie pentru 8-9 tone/ha, cu fructe de dimensiuni mari. Astfel, cheltuiala pentru 1 kg de cireşe este de 1,6-1,7 euro, iar ca să fie rentabil ar trebui să plece din fermă ambalate, la 2,5-3 euro/kg, în medie. Sub acest nivel, este pierdere, consideră fermierul din Buzău. El mai este nemulţumit de faptul că pe piaţă sunt tot felul de aşa-zişi cultivatori, care vând sub preţul de producţie. Şi nu-i întreabă nimeni nimic. „Noi producem ca să şi exportăm. Când era deschisă Rusia, 75% din marfă mergea acolo. După embargou, am început să redeschidem alte pieţe în Europa, şi nu numai.

Acum avem parteneri în Italia (unde putem spune că suntem în concurenţă cu cei mai mari producători), Elveţia, Germania, Olanda. Nu ne este teamă de ceea ce vine din Spania sau Turcia, pentru că avem calitate deosebită. Local, încerc să dau mai mult pe retail, pentru că piaţa de aici nu este reglementată, este mult haos, unii nu lucrează cu facturi, nu ştii cui vinzi.“ Cireşele care pleacă la export poartă două mărci pe ambalaje: Eva - cireaşa păcatului şi Jolie - natural taste. Ambalajele sunt atât din lemn, cu aspect mai rustic, cât şi carton sau plastic, de 2 şi 5 kg, iar pentru piaţa locală ambalează şi caserole de 500 g.

Asigurările, o bătaie de joc

Pentru producătorii de fructe, mai ales dacă este vorba despre specii timpurii supuse riscului de îngheţ de primăvară, asigurarea culturii este doar o glumă (proastă).

„Niciodată nu ai garanţia că primeşti banii, pe de o parte. Pe de alta, degeaba mai faci asigurare la o cultură după o anumită dată, când oricum este depăşită perioada de îngheţ. Nu poţi asigura producţia din punct de vedere cantitativ sau calitativ, ceea ce de fapt ai nevoie.

În alte state europene nu se întâmplă aşa ceva. În plus, statul returnează jumătate din prima de asigurare, bani pe care sigur îi primeşti. Ştiu asta de la partenerii din Italia, unde costă 1.000 euro/ha. Aici, rămâi şi cu banii luaţi... Sau dacă ai noroc să-i primeşti, ajung foarte târziu, nu când ai probleme“, spune producătorul.

O altă mare nemulţumire a sa este legată de faptu că statul român nu reuşeşte să reducă importurile la anumite fructe sau legume, în plin sezon de recoltare. „Mă duc la import când nu mai am la mine în ţară. Dar noi aducem «româneşte» din Grecia, Bulgaria, Turcia... când şi noi avem fructe şi legume. Supermarketurile nu mai sunt obligate să se aprovizioneze de la producători români 50% şi fac ce vor. Şi atunci cine pierde? Atât producătorul, cât şi economia locală.“

Tehnologie, marcă proprie şi reţele sociale

Acestea sunt direcţiile în care cei de la Paradisul Înflorit vor investi cel mai mult în perioada următoare. Cu o redefinire a mărcilor, în special „Jolie, your natural taste“, cireşele de la Buzău vor deveni mult mai cunoscute în Europa de Vest, distribuitorul din Italia promiţând şi un eveniment de promovare în acest sens la sediul din Bologna, conform unui articol apărut pe www.italiafruit.it. (vezi foto)

0 Comments

articole

Cireşe de la Buzău, promovare şi reclamă în Italia

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT