Ciuperci care produc boli de tip mană la cultura de cartof - Solanum tuberosum L.

Căderea plantelor de cartof Pythium ultimum Hesse; Pythium spp; Phytophora spp. Rhizoctonia solani.

Multe specii de Pythium împreună cu rudele lor apropiate Phytophtora sunt, după cum prezintă V. Rotaru, patogeni care atacă plantele din cultura de mare importanţă economică. Boala este cauzată de un complex de patogeni.

Acest complex de boli implică, de obicei, alţi patogeni, cum ar fi Phytophtora şi Rhizoctonia. Speciile de Pythium sunt nespecifice, afectând numeroase plante-gazdă, în timp ce speciile de Phytophtora sunt, în general, specializate pe anumite gazde. Căderea plantelor de cartof este prezentă în toate zonele de cultură a cartofului, dar mai ales pe solurile grele şi reci. Poate provoca pagube considerabile, iar în anii favorabili răreşte mult cultura, până la compromiterea ei.
Simptome: cele mai periculoase simptome apar în perioada de răsărire, când plantele pier înainte de a străbate solul şi a apărea la suprafaţă. Cele care au răsărit şi sunt atacate au coletul şi tulpina subţiri, brun-negricioase, se ofilesc, cad pe sol şi putrezesc. Pithyum ultimum se poate dezvolta şi pe tuberculi şi poate distruge şi întreg conţinutul tuberculului.
Metode prevenire şi combatere:
- ecologice, prin evitarea solurilor prea acide, grele şi umede; amendarea acidităţii solurilor cu calciu; utilizarea de tuberculi de sămânţă din culturi sănătoase, aprobate şi tratate; respectarea epocii de plantare; fertilizarea fazială cu azot;
- chimice, prin tratarea solului; tratarea tuberculilor înainte de plantat, când se urmăreşte combaterea rizoctoniozei şi a celorlalte boli provenite de la patogeni din sol sau de pe resturile vegetale. În funcţie de scopul urmărit (plantare sau depozitare) şi de cantitatea de tuberculi ce trebuie tratată, există mai multe posibilităţi de efectuare a tratamentului: stropirea tuberculilor în momentul plantării, cu ajutorul unor instalaţii amplasate pe maşina de plantat; pulverizarea soluţiei pe tuberculi, concomitent cu sortarea acestora pe bandă; tratamentul tuberculilor aşezaţi în rigole înainte de bilonare. Produsele utilizate pentru prevenirea şi combaterea bolii căderea plantelor de cartof sunt: Previcur 607 SL (doză 0,15-0,25% sau 3-5 l/mp împotriva agenţilor patogeni) ca tratament la sol; Maxim 100 FS (tratamente la tuberculi cu 50 sau 100 ml/tonă de tuberculi împotriva căderii plantelor de cartof), Dithane M-45 (WP), Dithane Neotec 75 WG (doză 0,5-1 kilogram/1-1,5 tone tuberculi); Prestige 290 FS (doză 0,8 litri/tonă tuberculi), Prestige Extra 370 FS (doză 0,5-0,6 litri/tonă tuberculi pentru căderea plantelor de cartof, gândacul din Colorado şi afide); Rizolex 10 D (DP) (doză 1,250 kilograme/tonă tuberculi) şi Vondozeb (WP) sau Vondozeb 75 DG (EG) (doză 0,5-1 kilogram/tonă tuberculi).

Mana cartofului - Phytophthora infestans - (Pers.)

Boala o întâlnim în toate zonele de cultivare a cartofului. Produce pierderi însemnate în nordul Moldovei şi în Transilvania. Este cea mai păgubitoare boală a cartofului. În zonele nordice şi montane, în condiţii de umiditate, poate reduce producţia cu peste 50%.
Simptome: Ciuperca Phytophtora infestans atacă frunzele, tulpinile şi tuberculii, cu excepţia rădăcinilor. Simptomele tipice apar începând cu luna mai, pe frunze. Pe frunze, boala se manifestă sub forma unor pete mai mult sau mai puţin circulare, de 1-1,5 cm în diametru, la început verzi-galbui, cu marginea difuză. Petele apar la marginea foliolelor. În scurt timp, petele se măresc, devin brune, apoi brune-negricioase, rămânând înconjurate de o dungă verde-gălbuie. Hifele ciupercii se dezvoltă intracelular şi invadează foliolele, producând petele de mană. Pe timp ploios, pe marginea petelor, pe faţa inferioară a frunzei apare un miceliu alb, fiind o zonă densă de sporangiospori cu sporangii. Aceştia sunt purtaţi de vânt la alte plante, iar apa îi duce în sol, putând ajunge la tuberculi. Pe vreme umedă, frunzele sunt atacate complet, se înnegresc, se usucă şi cad, lujerii rămânând dezfrunziţi. Pe tulpini, atacul se prezintă sub forma unor pete alungite, de culoare brunnegricioasă, care, de multe ori, determină înnegrirea şi uscarea acestor organe. Tuberculii atacaţi la început nu se deosebesc de cei sănătoşi deoarece tegumentul este intact. Într-o fază mai avansată a bolii, la suprafaţa tuberculilor apar pete brune, brune-cenuşii sau albăstrui, uşor cufundate, de mărimi diferite, care ocupă, de regulă, numai o parte din suprafaţa tuberculului. Ciuperca iernează în tubercul sub formă de miceliu de rezistenţă, dar şi în resturile vegetale de pe plantele bolnave rămase pe sol. Infecţiile primare se dezvoltă adesea mai ales pe tulpini. Boala se dezvoltă puternic pe timp ploios şi cu temperaturi moderate.
Metode de prevenire şi combatere:
- ecologice, prin: igiena culturală, pentru a înlătura focarele de infecţie şi a împiedica răspândirea agenţilor patogeni şi constă în eliminarea prin sortare a tuberculilor atacaţi, care constituie o sursă importantă de infecţie; pentru dezvoltarea normală şi viguroasă a plantelor se face sortarea atentă a cartofului pentru sămânţă, încolţirea, plantarea, fertilizarea şi efectuarea lucrărilor la momentul optim; sola pe care urmează a se planta cartoful este indicat să fie în câmp deschis, plană, cu un sol uşor şi cu un drenaj bun, în vederea unei circulaţii a aerului care să asigure o uscare rapidă a foliajului; controlul şi supravegeherea câmpului trebuie să înceapă o dată cu răsărirea plantelor şi se vor urmări zonele unde probabilitatea apariţiei manei este mai mare;
- chimice: rolul fungicidelor în controlul manei cartofului este foarte important în menţinerea sănătăţii plantelor şi asigurarea unor producţii ridicate. Tratamentul contra manei se face când plantele au 20-30 cm şi când frunzele plantelor de pe acelaşi rând se ating. La început, boala are o evoluţie lentă, iar apoi aceasta poate fi explozivă. Pentru a nu crea forme de rezistenţă la anumite substanţe, acestea trebuie alternate, de regulă se efectuează 6-8 tratamente, diferenţiat, în funcţie de zonă, condiţiile climatice şi sensibilitatea soiurilor la mană. Se va avea în vedere intervalul de pauză de la ultimul tratament aplicat până la recoltare (TP). Practic, se realizează mai multe tratamente, după următoarea schemă: Tratamentul 1 - în perioada 20-30 mai, la încheierea rândurilor, la primele simptome de alternarioză (mană timpurie) favorizată de precipitaţii scăzute şi temperaturi ridicate (produse de contact sau produse în amestec care conţin cupru); Tratamentul 2 – la apariţia simptomelor de mană (mana târzie) (apariţie timpurie) se aplică la avertizare cu aceleaşi produse ca la tratamentul 1; Tratamentul 3 - în perioada 10-15 iunie, înaintea fazei de buton floral, când este atacat de alternarioză sau simptome de mană (apariţie normală) un fungicid sistemic aplicat la 5-7 zile după tratamentul 2 (fungicide din grupa amestecurilor); Tratamentul 4-5 - în perioada 1-10 iulie, la atac de alternarioză sau simptome de mană (apariţie târzie) se aplică fungicide sistemice sau din grupa amestecurilor (la 8-12 zile interval) în funcţie de produsul folosit, presiunea de infecţie şi condiţiile de mediu; Tratamentul 6 - în continuare, la atac de mană şi alternarioză se aplică produse de contact, de preferinţă cuprice, la interval de 8-10 zile. Se recomandă ca acest ultim tratament să se aplice după înflorire, până la faza de îngălbenire a plantei/maturitate, produse pe bază de cupru, pentru a stopa pătrunderea manei în tuberculi. Nu se recomandă aplicarea tratamentelor la temperaturi ce depăşesc 25-30 de grade Celsius. Produsele utilizate în prevenirea şi combaterea manei cartofului sunt: Acrobat MZ 90/600 WP (2 kg/ha); Alcupral 50 PU (3 kg/ha); Antracol 70 WP (1,5-2,5 kg/ha); Armetil Combre (WP) sau Armetil M (WP) (2,5 kg/ha); Banjo 500 SC (0,3-0,4 l/ha); Blue Shieled (3 kg/ha); Bravo 500 SC (1,5-2 l/ha); Champ 77 WG (3 kg/ha); Champion 50 WP (3 kg/ha); Consento 450 sc (2 l/ha); Copernico Hi Bio 25% (WG) (2,4 kg/ha); Cupertine Super (WP) (3,5 kg/ha); Cuproxat Flowable (SC) (3-4 l/ha); Curenox 50 (WP) (4 kg/ha); Curzate Manox9WP) (2,5 kg/ha); Curzate Super (WP) (2,5-3 kg/ha); Cymco 72 (WP); Dthane M-45 (WP) (2-2,5 kg/ha sau 0,5 kg pentru tuberculi); Dithane Neotec 75 WG (0,5-1 kg/1-1,5 tone tuberculi); Drago 76 WP (2 kg/hectar); WP (2,5 kg/ha); Efmanzeb 80 WP (2,5 kg/ha); Electis 75 WG (1,5-1,8 kg/ha); Equation Pro (FG) (0,4 kg/ha); Fanion WG ( 2,5 kg/ha); Fantic M (GP) (2,5 kg/ha) şi altele.

Putregaiul roz al tuberculilor de cartof - phytophthora erythroseptica - Pethybr Boala este prezentă în unele sole cultivate cu cartof.

Simptome: ca simptom iniţial, se manifestă prin veştejirea plantelor şi poate apărea oricând în timpul vegetaţiei, dar mai ales spre sfârşitul perioadei de vegetaţie. Frunzele devin clorotice, se veştejesc, se usucă şi cad. Pot apărea tuberculi aerieni. Tulpina se necrozează. Se brunifică, boala putând fi confundată cu înnegrirea bazei tulpinii de cartof. Tuberculii putrezesc. Coaja deasupra porţiunii putrezite este brun-crem la soiurile albe şi rozaliu la celelalte. Tuberculii putreziţi au în secţiune culoare crem-rozalie. Când se storc, din tuberculi iese un lichid clar.
Metode prevenire şi combatere: - ecologice, prin cultivare de soiuri rezistente; folosirea la plantat de tuberculi sănătoşi; respectarea epocii optime de plantare; respectarea adâncimii de plantare; evitarea terenurilor joase compacte şi umede; rotaţie de minimum 3 ani; - chimice, prin tratamente în vegetaţie cu aceleaşi produse utilizate pentru mană.

Victor VĂTĂMANU