Combaterea buruienilor din culturile de cereale paioase

Datorită condițiilor pedoclimatice foarte favorabile și a importanței mari pentru economia națională, cerealele păioase - grâu de toamnă, orz și orzoaică de toamnă, ovăz, secară - ocupă suprafețe întinse în cadrul plantelor de câmp.

---

Având în vedere că cerealele păioase sunt cultivate în toate zonele țării, iar condițiile de climă și sol sunt foarte diferite, răspândirea buruienilor care infestează aceste culturi este, de asemenea, foarte variată, atât ca specii, cât mai ales ca raport între specii. Cele mai răspândite buruieni dintre dicotiledonate sunt: pălămida (Cirsium arvense), muștarul de câmp (Sinapis Arvensis), albastrița sau vinețelele (Centaurea Cyanus), ridichea sălbatică (Raphanus raphanistrum), nemțișorul de câmp (Delphinium consolida), spanacul alb, (Chenopodium album), mușețelul nemirositor (Matricaria inodora), turița (Galium aparine), neghina (Agrostemma ginthago), romanița (Anthemis sp.), iar dintre monocotiledonate: odosul (Avena fatua), iarba vântului (Apera spica venti) etc. Nivelul pierderilor de producție cauzate de buruieni la cerealele păioase este cuprins între 10 și 70%. Cerealele păioase, în prezența buruienilor, cunosc modificări diferite. Astfel, buruienile micșorează capacitatea de înfrățire, rezistență la ger, la secetă, influențează negativ creșterea vegetativă a plantelor, a elementelor productivității spicului (număr de spiculețe, procent de spiculețe fertile, mărimea boabelor etc.), provoacă apariția și intensificarea procesului de șiștăvire și căderea plantelor în cazul buruienilor agățătoare. O metodă eficientă în combaterea buruienilor este cea chimică,  prin folosirea erbicidelor. La culturile de cereale păioase infestate cu buruieni dicotiledonate sensibile ca: pălămida, muștarul de câmp, ridichea sălbatică, spanacul alb și altele, sunt indicate a fi aplicate erbicide pe bază de 2,4 D și MCPA, sau altele asemănătoare ca efect al acestora, în doze de 1,5-2,5 litri la hectar, în funcție de gradul de îmburuienare. La culturile de cereale păioase infestate cu buruieni dicotiledonate rezistente, cum ar fi: turița, neghina, mușețelul nemirositor, romanița etc., se recomandă a fi aplicate erbicide pe bază de 2,4 D și MCPA, asociate cu Dicamba, în doze de 1,5-2 litri/hectar. În ultima perioadă, au apărut însă erbicide care au un efect foarte bun, erbicide sub formă de pulbere, aplicate în doze mici la unitatea de suprafață, de tipul: Rival Star 75 PU (15-20 g/hectar), Sansulfuron 750 WP (15-20 g/hectar), Glean 75 DF(15-20 g/hectar), Granstar 75 DF (15-20 g/hectar), Primstar (15-20 g/hectar), Harmony Extra (40 g/hectar) etc. Erbicidarea se execută când cerealele păioase se găsesc în faza de înfrățire până la momentul apariției primului internod, iar buruienile sunt în fază de rozetă. Erbicidarea se face pe timp frumos, când temperatura aerului depășește 15-16 grade Celsius. În zonele unde culturile de cereale păioase sunt infestate cu buruieni monocotiledonate, ca iarba vântului, odosul și altele, se recomandă aplicarea unui tratament timpuriu, deja din faza de două frunze, până la sfârșitul înfrățirii. Se pot face tratamente, la ora actuală, chiar și până la începutul formării paiului și, în caz de necesitate, chiar până în faza de două internoduri ale buruienilor graminee. Și nu trebuie uitat niciodată îndemnul: cantitatea de 1-2 litri de erbicid, aplicată la un hectar de grâu și care costă 2-3 saci de grâu, salvează mulți saci de boabe obținuți în plus la recoltat. Gama actuală de erbicide folosite în combaterea buruienilor din lanurile de cereale păioase permite o combatere foarte bună, rezultatele obținute permițând o eficiență economico-financiară bună. 2011 33 Stabilirea dozelor optime de erbicide Deși au fost combătute prin metodele clasice, buruienile au reușit să se adapteze și să se înmulțească producând mari pierderi agriculturii. În aceste condiții, omul a fost nevoit să caute și alte metode de combatere. Dintre acestea, metoda chimică s-a impus ca o necesitate a agriculturii moderne. Folosirea irațională a subsțantelor chimice însă poate contribui la poluarea solului, apei și aerului și chiar la distrugerea plantelor de cultură. În vederea evitării consecințelor negative datorate aplicării incorecte a erbicidelor, se impun de la început câteva lucruri foarte importante, și anume: Stabilirea dozelor optime - element esențial al eficacității erbicidelor. La erbicidele reziduale, care se aplică pe toată suprafața solului, doza se stabilește între limitele recomandate de firmele producătoare, în funcție de sol (textură și conținutul de humus) și în corelație cu structura buruienilor și, respectiv, procentul pe care-l dețin speciile de buruieni foarte rezistente. În cazul aplicării erbicidelor pe rând sau în benzi care încadrează rândul de semințe, doza de erbicide ce se aplică la unitatea de suprafață (hectar) se micșorează, potrivit procentului pe care suprafața benzilor îl deține din suprafața totală.
Cantitatea de erbicid se poate calcula după formula:
Ci = (C x L)/d, în care:
Ci = cantitatea de erbicid ce urmează să se aplice pe rând (în kilograme la hectar sau litri la hectar)
C = cantitatea de erbicid recomandată în kilograme la hectar sau litri la hectar pe toată suprafața;
L = lățimea fâșiei sau benzii tratate pe rând, exprimată în cm
d = distanța între rânduri la semănat, exprimată în cm
Dozele de erbicid recomandate de către firme sunt exprimate în kilograme la hectar sau litri la hectar produs comercial sau substanță activă. Atunci când doza este indicată în substanța activă (s.a.), este necesar să se calculeze cantitatea ce trebuie dată la hectar sub formă de produs comercial. În acest caz, se folosește formula:
C = (100 x e)/S, în care:
C = cantitatea de erbicid produs comercial, în kilograme sau litri, ce urmează să se aplice la hectar
e = doza în substanță activă, în kilograme sau litri la hectar recomandată
S = substanța activă în procente a erbicidului produs comercial pentru care se calculează doza
Pentru aplicarea corectă a erbicidelor, este absolut necesar consultarea specialiștiilor agronomi sau a cercetătorilor aparținând colectivelor de cercetare agricolă din acest domeniu, singurii care pot stabili corect și în timp util aplicarea erbicidelor specifice pentru fiecare specie agricolă în parte.