Combaterea daunatorilor din intreprinderile de morarit si panificatie

În general, morile cu valţuri comune reprezintă un mediu favorabil prezenţei şi dezvoltării biologice a multor dăunători dintre insecte şi acarieni, cu toate că se aplică măsuri de igienă şi de dezinfectizare obişnuite şi obligatorii. Un exemplu elocvent este că şi în perioada de iarnă, când activitatea dăunătorilor este mai redusă din cauza temperaturilor scăzute din mediu, în morile unde se folosesc 3 schimburi, şi deci se păstrează o temperatură generală optimă, factor ce conduce la neîntreruperea biologiei insectelor, aceasta duce la apariţia şi dezvoltarea dăunătorilor specifici.

---

Literatura de specialitate mentionează că majoritatea dăunătorilor din mori aparţine ordinului COLEOPTERA (Tribollium spp., Cryptolestes spp., Tenebrioides mauritanicus, etc.), iar în general, în zonele mai calde şi uscate, în care temperatura din mori se menţine la 22-25 de grade Celsius, iar umiditatea este de 60-64%, predomină speciile: Tribolium castaneum, Tribolium confusum şi Cryptolestes ferrugineus; în schimb, frecvenţa moliilor este sporadică. În morile din zonele temperate, cu temperaturi medii de 18-21 de grade Celsius şi umidităţi relative de 55-60%, şi unde este necesară încălzirea în timpul iernii, dăunătorul dominant este molia Anagasta kuchniella, urmată ca frecvenţă de Tribollium spp., Cryptolestes turcicus şi Tenebrioides mauritanicus. Anagosta kuchniella reprezintă principalul dăunător al morilor din zonele cu climă temperată, cu frecvenţă maximă în Europa Occidentală (Germania etc.), daunele grave datorându-se atacului larvelor ce produc pânze mătăsoase abundente şi dense în amestec cu particule de făină, material ce blochează utilajele. Gândacii Tribolium confusum mai ales şi Tribolium castaneum sunt frecvenţi în morile din zonele climatice diferite, unde se produc daune apreciabile, ele crescând în raport de temperatură. De asemenea, Tenebrioides mauritanicus devine periculos, mai ales în mori vechi şi cu utilaje din lemn, unde larvele sapă galerii şi combaterea este mult îngreunată. Speciile genului Cryptolestes (C. ferrugineus, C. turcicum etc.) se găsesc de obicei în benzile şi cuvele transportoarelor sau în resturile de făină, uneori (mai rar) în părţile lemnoase ale sitelor.

Căile de infestare cu dăunători a morilor
Infestarea se poate face pe diferite căi, mai însemnate fiind: introducerea insectelor o dată cu cerealele infestate în depozite; reintroducerea în mori a sacilor infestaţi ce au fost folosiţi în mai multe cicluri pentru transportul făinii; introducerea în mori a unor utilaje deja infestate şi transferate
de la alte unităţi de profil şi depozitarea în spaţiul morii a loturilor de deşeuri, spărturi, impurităţi etc. şi provenite de la condiţionarea cerealelor infestate deja cu dăunători. Diferitele stadii de dezvoltare a insectelor mai sus menţionate pot vehicula în toate secţiile morilor şi realizează colonii în cupele elevatoarelor şi în alte locuri; de asemenea, sacii folosiţi la transportul făinii (şi de obicei infestaţi) sunt aşezaţi în grămezi în unităţile de panificaţie, ceea ce permite răspândirea uşoară a dăunătorilor.

Prevenirea infestării morilor
Folosirea făinii libere de dăunători este o cerinţă obligatorie în procesul de producţie şi necesită efectuarea unui control fitosanitar riguros al tuturor transporturilor de cereale, înainte de introducerea lor în magaziile morilor, pentru depistarea infestărilor vizibile cu dăunători potenţiali, dar şi a celei ascunse. În multe mori, utilajele de condiţionat sunt amplasate lângă cele de morărit şi adesea cerealele cernute sunt colectate în sacii puşi în apropierea morii sau lângă saci. În aceste cazuri, se recomandă folosirea sacilor de hârtie o singură dată pentru transportul făinii, măsură eficientă pentru îndepărtarea acestei forme de infestare, deoarece majoritatea dăunătorilor (în afară de Tribolium mauritanicus) nu pot pătrunde prin pereţii sacilor de hârtie, deşi
când deja se află în interior pot perfora sacii spre a-i părăsi. Pentru o reducere maximă a infestărilor produselor de morărit se folosesc saci de hârtie trataţi prin stropiri cu substanţe recomandate de către Laboratorul Fitosanitar Judeţean. O altă metodă practică de prevenire a infestării făinii este cea de aplicare sistematică a unei scheme de măsuri care să asigure o igienă riguroasă a procesului tehnologic, respectiv la utilajele situate înaintea sistemului de site pentru cernerea finală; în această parte a instalaţiei, dăunătorii în toate stadiile lor de dezvoltare sunt reţinuţi prin sistemul de site fine. De asemenea, pentru transportoarele intermediare ce colectează făina, mai greu accesibile igienii generale, se indică (pentru menţinerea unei stări sanitare optime) gazările obligatorii locale, periodice. Menţinerea infestării din mori la un nivel cât mai redus este obligatorie şi de aceea trebuie să se întocmească şi să se respecte un sistem de măsuri profilactice şi de igienă pentru perioade cât mai scurte, iar în cazul unor infestări mai puternice se vor aplica tratamente de dezinfectare.

Tratamentele chimice cu insecticide de contact
Folosirea acestor preparate în mori este limitată, pentru a se evita contaminarea produselor finite cu toxic. Aceasta deoarece majoritatea insecticidelor cu toxicitate de contact acţionează numai asupra dăunătorilor care vin în contact cu suprafeţele tratate; la fel, la aplicarea acestor preparate trebuie să se aibă în vedere obligatoriu remanenţa lor. Se interzice amestecul făinii cu orice substanţă de contact şi chiar a sacilor cu suprafeţele tratate. Principala folosire a insecticidelor de contact în mori constă în combaterea dăunătorilor de la exteriorul utilajelor pentru protecţia produsului finit contra infestării, în perioadele dintre gazări. Insecticidele de contact având o penetraţie mai slabă, nu asigură o penetraţie eficienţă care să distrugă dăunătorii ascunşi în resturile de făină. Tratamentul aplicat în mori cu insecticide de contact urmăreşte distrugerea dăunătorilor de pe pereţi, de sub podele etc. şi asigură o combatere radicală în spaţiile infestate cu Anagasta kuehniella, Tribolium spp., folosind substanţe chimice de tipul Decis 2,5 CE, doză 0,5%; Sinoratox 35 CE, doză 0,15%; Fastac 10 EC, doză 0,03% sau Carbetox 37 CE, doză 0,3%. În spaţiul liber al clădirilor mai pot fi aplicate tratamente cu aerosoli reci sau termici pentru distrugerea adulţilor din afara produselor agricole depozitate. O metodă mai recentă foloseşte benzi din material plastic impregnate cu diferite substanţe, care se aplică, în general, printr-o bandă de 20-30 mc spaţiu, iar împotriva coleopterelor (Sitophilus spp., Sitotroga, Nemapogon etc.) câte o bandă la 40 mc. Durata eficienţei acestor benzi astfel impregnate se estimează la un număr de 1.700-2.000 de ore.

Gazarea morilor
Această măsură apare ca indispensabilă în sistemul general pentru combaterea dăunătorilor din mori şi se aplică vara (lunile mai-august), reprezentând mijlocul de eficienţă maximă pentru lichidarea infestărilor, deoarece gazarea produce eliminarea dăunătorilor din toate spaţiile morii şi asigură protecţia făinii. Eficienţa tratamentului este condiţionată de aplicarea unor măsuri prealabile şi cu tehnică adecvată, care să asigure o gazare totală a spaţiului şi prin aceasta o distrugere a dăunătorilor pentru următoarele 2-3 luni. În general, pentru gazarea morilor se folosesc substanţe indicate de către Laboratorul Fitosanitar Judeţean, iar eficienţa tratamentului mai depinde (în afara toxicităţii fumigantului utilizat) şi de condiţiile meteorologice - temperatura minimă fiind de 24-25 de grade Celsius şi de zile fără vânt sau curenţi de aer. De asemenea, este de preferat ca substanţele utilizate să atingă concentraţia activă maximă în cel mai scurt timp posibil, deoarece la creşteri prea lente ale concentraţiei pierderile de substanţă pot fi atât de mari încât să impiedice realizarea dozei eficiente. Înainte de gazare, va fi controlată toată clădirea, se vor aplica placarde de avertizare şi se va sigura un paznic care să impiedice accesul persoanelor neavizate.

Pregătirea morii pentru gazare este obligatorie pentru asigurarea eficienţei transportului şi începe prin etanşarea clădirii (uşi, ferestre etc.), prin lipirea de benzi adezive, iar la uşile metalice glisante se vor aplica paste adecvate sau un amestec de 4 părţi azbest şi o parte clorură de calciu. Etanşarea ventilatoarelor se face cu câte 3 foi de hârtie de ambalaj suprapuse şi acoperite cu o pânză de cânepă. Înainte de oprirea utilajelor, se va închide accesul cerealelor, conductele transportoarelor etc., iar după oprirea maşinilor se va trece la curăţirea lor, a conductelor şi a transportoarelor. Produsele infestate colectate astfel vor fi duse în camera de gazare şi tratate sau scoase, totul pentru a facilita pătrunderea fumigantului sau a gazului în toate camerele (izolate) din cadrul construcţiei (celule mici, trape deschise larg etc.). Unele întreprinderi de morărit prezentă instalaţii moderne de tratare, cu sisteme de conducte ce asigură automat condiţii uniforme de fumigant sau gaz, conducte cu ramificaţii în toate secţiile morii şi în interiorul maşinilor, care permit o economisire mare de material şi de manoperă.

Dezinfectarea depozitelor de făină se asigură eficient tot prin metodele descrise anterior, gazarea fiind susţinută de ventilatoarele electrice ce vor funcţiona o oră după introducerea materialului pentru omogenizarea concentraţiei produselor.

Dezinfectarea sacilor goi returnaţi morii după transportul făinii de la fabricile de panificaţie, saci ce pot conţine diferiţi dăunători (insecte şi păianjeni). În industria morăritului, o dată cu rularea unei cantităţi mari de saci, este necesar să se asigure nivelul maxim de măsuri eficiente de combatere a dăunătorilor din ambalaje.

Depozitarea şi curăţirea sacilor începe prin golirea completă a lor de produse, apoi se perie în interior şi exterior, după care se depozitează separat până la o nouă folosire. Se recomandă folosirea aspiratoarelor de praf, care este o metodă mai eficientă de îndepărtare a resturilor de produse (deşeuri), ce vor fi distruse prin ardere.

Dezinfectarea pe cale termică, deoarece insectele şi acarienii sunt sensibili la temperaturi de 60 de grade Celsius, timp de 30 de minute, sau la 55 de grade Celsius, timp de o oră, şi vor fi distruse chiar şi speciile mai rezistente aflate în saci. Se folosesc radiatoare electrice, încălzitoare cu combustibili, aeroterme speciale etc., iar sacii vor fi suspendaţi (1-2 bucăţi), iar în spaţiul de tratament, atmosfera să fie omogenizată prin utilizarea ventilatoarelor. Se mai recomandă ca baloturile (grămezile) de saci să fie tratate printr-un sistem de conducte cu aburi, mai puţin economic, dar care asigură o tratare mai rapidă şi în cantităţi mai mari de saci.

Combaterea dăunătorilor din întreprinderile de panificaţie În întreprinderile de panificaţie, combaterea dăunătorilor are caracter preventiv, mai ales pentru cei ai făinii şi alte ingrediente (drojdie, lapte praf, ouă etc.) şi astfel pot pătrunde o dată cu materia primă şi dăunătorii prezentaţi anterior. În afară de aceşti dăunători specifici cerealelor şi făinurilor depozitate, în aceste întreprinderi se mai întâlnesc şi alte insecte: gândacii de bucătărie (Blatta orientalis, Phyllodromia germanica), muştele sinantrope (Musca spp.), furnicile (Formica spp.), a căror biologie este sprijinită de căldura mediului.

Controlul materiei prime, care trebuie să fie liberă de infestări cu dăunători, şi de aceea este necesar un control riguros calitativ înainte de înmagazinare, prin analize de laborator a materiilor prime utilizate (făinurile, fructele etc.), respectându-se regulile prevazute în STAS. Controlul fitosanitar al produselor şi ambalajelor se face imediat după deschiderea vagoanelor CFR, pentru depistarea insectelor vii de pe saci, ambalaje etc. şi a excrementelor de rozătoare. Depistarea a minimum 10 insecte vii într-un vagon (sau 10 saci cu orificii făcute de rozătoare) recomandă respingerea transporturilor de făină. În timpul descarcării se vor controla 5 saci la întâmplare din fiecare vagon, prin cernere, în scopul depistării dăunătorilor.

Conservarea materiei prime Protecţia materiilor prime contra infestărilor din făină reprezintă a doua etapă însemnată pentru asigurarea unor produse lipsite de dăunători. Zona de depozitare a făinii trebuie să aibă compartimente cât mai puţine şi fără pereţi dubli, apoi să fie bine luminată şi aerisită, iar îmbinările între pereţi şi podele să fie netede pentru o curăţire facilă. Sacii cu făină şi alte ambalaje cu produse alimentare se vor depozita pe grătare sau rafturi, la 50 cm de pereţii încăperii. Stocurile de făină vor fi etichetate, indicându-se elementele necesare cunoaşterii duratei de păstrare, iar ambalajele şi utilajele neutilizate (hârtia de ambalare etc.) se vor scoate din zonă, pentru a impiedica constituirea de adăposturi pentru insecte sau rozătoare. De asemenea, uşile şi ferestrele depozitului vor fi înzestrate cu sită metalică cu ochiuri de 1,5 mm, pentru împiedicarea
pătrunderii insectelor zburătoare, iar ferestrele din subsolul clădirilor vor fi dotate cu grilaje metalice contra rozătoarelor.

Întreţinerea zonei de protecţie: zona cea mai însemnată din fabrică trebuie să aibă pereţii şi podelele netede şi uşor de curăţat, iar fisurile din pereţi se vor astupa. Se va verifica etanşeitatea îmbinărilor dintre pereţi şi podele; de asemenea, se recomandă ca utilajele să fie metalice, iar dulapurile, lăzile din zona de producţie să fie scoase, căci pot adăposti dăunători.

Igiena fabricilor de panificaţie se asigură printr-un plan de măsuri sanitare, cu ajutorul unei echipe de salariaţi ce va răspunde în permanenţă de igiena din unitate. Se vor elimina bisăptămânal praful şi făina de pe podele, pervazurile ferestrelor şi alte locuri unde se pot acumula (praful de pe saci sau ambalaje stivuite). De asemenea, când se scoate din depozit o stivă de saci, locul ocupat se va curăţi prin măturare şi prin aspirare. Utilajele de producţie vor fi curaţate periodic, complet şi se va acorda o atenţie deosebită maşinilor utilizate la manipularea făinii, a sondelor din 20 în 20 de zile.

Igiena spaţiului din jurul întreprinderii se realizează prin controale periodice ale terenului din jurul clădirilor, pentru depistarea unor adăposturi de insecte sau galerii de rozătoare, iar vegetaţia spontană se va elimina. Gunoaiele se vor păstra în lăzi bine închise şi controlate zilnic, iar periodic (dar nu mai mult de o lună) se vor face tratamente cu insecticide remanente recomandate de Laboratorul Fitosanitar Judeţean.

Dezinsecţia interiorului fabricii se face numai cu produse insecticide cu acţiune de şoc (piretrine etc.), pentru a nu contamina produsele alimentare. Tratamentele cu produse remanente au avantajul că asigură pelicule toxice pe suprafeţe numai acolo unde nu există riscul de a veni în contact cu făina sau alte materii prime.

Gazarea întreprinderilor de panificaţie este mai puţin utilizată. Tratamentul se poate face la temperatura de 16-20 de grade Celsius, timp de 24 de ore. În unele împrejurări, este necesară gazarea fructelor uscate (mere, nuci decojite etc.), prin tratamentul indicat de specialiştii Laboratorului Fitosanitar Judeţean. De asemenea, gazările locale ale utilajelor pentru manipularea făinii se execută periodic, în funcţie de numărul de ore folosite.

Victor VĂTĂMANU