Combaterea insectelor dăunătoare cu ajutorul păsărilor

1/7/2021

Pentru controlul dăunătorilor, nu doar folosirea altor insecte prădătoare este utilă. Păsările sunt ajutoare de nădejde şi prezenţa lor într-o plantaţie de viţă-de-vie, pomi sau chiar într-o zonă cultivată cu cereale aduce beneficii foarte mari. În general, o astfel de pasăre se hrăneşte cu o cantitate egală cu greutatea sa corporală, iar atragerea şi menţinerea în fermă a acestor specii insectivore sau care consumă rozătoare reduce mult din costurile cu combaterea chimică.

În livada Facultăţii de Horticultură din Bucureşti a început montarea de cuiburi artificiale în anul 2012, iar rezultate sunt excelente. S-a reuşit, de exemplu, reducerea populaţiei de cicade Metcalfa pruinosa, insecte greu de combătut şi care produc mari necazuri prin bolile pe care le transmit. Puricele verde al piersicului, cu mai multe generaţii pe an: pentru controlul lui sunt câţiva prădători naturali care pot interveni în reducerea populaţiei. Rozătoarele pot fi uşor de controlat prin folosirea păsărilor prădătoare etc.

„Sunt foarte multe specii de păsări care pot aduce servicii plantelor. Pentru a beneficia de aceste servicii trebuie doar să le asiguri hrană şi apă o perioadă cât mai lungă din an, locuri de cuibărit (în livezile intensive, de exemplu, pomii nu mai au diametrul optim pentru scorburi naturale) şi condiţii bune să îşi crească puii. De multe ori păsările acestea sunt în trecere, nu le observăm prezenţa. Dacă ele găsesc condiţii optime în fermă, rămân. Să reţinem că perioada de creştere a puilor, deci de consum maxim, coincide cu perioada de înmulţire în care marea majoritate a insectelor este activă. În sezonul rece, seminţele de floarea-soarelui reprezintă sursa cea mai ieftină şi mai potrivită pentru cele mai multe specii de păsări utile“, a explicat ing. Cosmin Mihai de la USAMV Bucureşti.

Ce specii de păsări putem atrage în fermă

Cea mai comună este vrabia de casă (Passer domesticus), care tolerează foarte bine prezenţa omului. Serviciile ecosistemice şi de control al insectelor sunt extrem de importante, un exemplu elocvent fiind campania din anii ’60 a lui Mao Zedong, de eradicare a patru „dăunători“, printre care şi vrabia, acuzată de consum prea mare de cereale. Practic, din neştiinţă, au fost combătute mult mai multe specii de păsări din culturi, ceea ce a dus la o creştre alarmantă a insectelor dăunătoare, cu consecinţe dezastruase asupra plantelor şi ecosistemului, la care s-au adăugat apoi milioane de victime umane. Este de reţinut că vrăbiile consumă foarte multe cicade, mai ales când aceste insecte sunt foarte active (iulie-august).

O altă specie comună prezentă de la nivelul mării până la zonele înalte de deal şi munte este piţigoiul mare (Parus major), cel mai bun „prieten“ al pomicultorului. Acest insectivor, în perioada de creştere a puilor, poate aduce la cuib circa 1.500 de omizi. Din dieta lui fac parte preponderent larvele de Lepidoptere (francezii susţin chiar că mănâncă până la 100 de specii de fluturi!). Merită menţionat faptul că ocupă cu uşurinţă cuiburile artificiale, alături de piţigoiul albastru.

Alte păsări pe care le putem folosi cu succes în reducerea populaţiilor de insecte dăunătoare sunt: codroşu de munte, codroşu de grădină (ameninţate cu dispariţia din cauza scăderii surselor de hrană din zonele de cuibărit), ţicleanul (nu migrează, este caracteristic pădurilor de foioase din zona de câmpie sau din zona colinară, dar poate fi întâlnit şi în parcuri, ocupă cu uşurinţă cuiburile artificiale), vrabia de câmp (nu migrează, cuibăreşte într-o gamă foarte variată de habitate - arbori sau tufe, pajişti şi păşuni, terenuri agricole mozaicate, localităţi, parcuri, livezi şi grădini, zăvoaie de-a lungul râurilor, ocupă inclusiv habitate antropice). „Nu trebuie uitate păsările răpitoare. În livada de la Staţiunea didactică Moara Domnească am avut probleme cu şoarecii. Am montat cuiburi pentru vânturelul roşiatic şi am reuşit să reducem semnificativ populaţia de rozătoare în mai puţin de doi ani“, a mai spus as. dr. Cosmin Mihai.

97% din meniul păsărilor răpitoare de noapte (huhurezi, cucuvele, ciuful de pădure) este reprezentat de rozătoare. Şi în zonele de cultură a cerealelor sunt probleme mari cu rozătoarele. Un bun exemplu de control al acestora este experimentul lui Arnaud Perrein, unde au fost montaţi suporţi în formă de T (din 2016) pentru atragere şi ca puncte de odihnă şi observaţie a şorecarului comun (buteo buteo), o pasăre răpitoare care poate rezolva problema răpitoarelor. În aceste ecosisteme există şi alte specii de păsări utile: ciocârlii, codobatură, prepeliţe, potârnichi. De asemenea, prezenţa benzilor înierbate pentru insectele utile poate fi de mare ajutor.

Ce înseamnă condiţii bune pentru păsări

Cuiburile pentru păsări, în funcţie de categoria de specii-ţintă, au anumite caracteristici: trebuie să aibă un anumit volum, cu un orificiu de un anumit diametru şi să fie făcute dintr-un material lemnos rezistent.

De aceea, Cosmin Mihai (care, alături de prof. dr. Florin Stănică, coordonează un centru de ornitologie în cadrul USAMV Bucureşti) a creat un atelier unde se contruiesc astfel de cuiburi artificiale. Tot el poate oferi consultanţă tuturor celor care doresc să folosească păsările în controlul diferitelor insecte. „Nu trebuie să ne facem griji că nu le găsim în zona noastră, păsările de multe ori sunt în trecere şi, dacă nu găsesc condiţii propice, nu rămân“, a precizat inginerul. Ca să nu alungăm păsările care şi-au făcut cuib în grădină sau livadă, este bine să evităm substanţele foarte toxice, mai ales în perioada de creştere a puilor, precum şi deranjul în apropierea cuibului, în perioada cuibăritului. Gradul de afectare al păsărilor care se hrănesc cu insectele pe care a ajuns substanţa depinde de toxicitatea produsului, de cantitatea aplicată, de momentul aplicării. De obicei, mai afectaţi sunt puii, de aceea este bine să avem informaţii atât despre biologia dăunătorului, cât şi a prădătorului.

Conform unor studii realizate de cercetători americani, păsările insectivore pot aduce, prin modul în care se hrănesc, servicii ecosistemice ce echivalează cu 220 dolari/ha sau mai mult. Dacă adăugăm şi o eventuală subvenţie pentru măsuri de agromediu, suma poate deveni interesantă pentru unii fermieri. „Doar experimentând, chiar şi pe suprafeţe mici, se pot convinge singuri de efecte. Trebuie reţinut că, înainte a face cultură ecologică, trebuie să practicăm sistemele de cultură integrate“, este de părere as. dr. Cosmin Mihai.

Roxana DRĂGHICI

0 Comments

articole

Combaterea insectelor dăunătoare cu ajutorul păsărilor

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT