Controlul dăunătorilor care dăunează culturilor și plantelor este necesar atât pentru a proteja securitatea alimentară, cât și pentru a asigura un venit viabil fermierilor pentru producția lor. Acest lucru trebuie realizat în același timp cu reducerea la minimum a riscurilor pentru oameni și mediu. O astfel de abordare, folosind metode naturale ori de câte ori este posibil și pesticide chimice ca ultimă soluție, se numește „gestionarea integrată a dăunătorilor” (IPM). Comisia Europeană a publicat o bază de date care prezintă o imagine de ansamblu a metodelor IPM disponibile în prezent, însoțită de un studiu de evaluare a eficacității acestora și a perspectivelor de utilizare ulterioară a acestora.
Baza de date include aproximativ 1300 de exemple de practici, tehnici și tehnologii în cadrul a opt principii IPM stabilite la nivelul UE și la nivel internațional, cum ar fi utilizarea rotației culturilor și a fertilizării echilibrate, monitorizarea organismelor dăunătoare, aplicarea orientată și redusă și, mai important, preferința pentru metodele nechimice de combatere a dăunătorilor. Baza de date include, de asemenea, 273 de „orientări specifice culturilor” elaborate de autoritățile naționale ale statelor membre și de organismele publice pentru a pune în aplicare cerințele IPM în temeiul Directivei privind utilizarea durabilă a pesticidelor (DUD). Această prezentare generală a practicilor, stabilită în urma a doi ani de activitate, arată că există o mare varietate în ceea ce privește opțiunile de adoptare și punere în aplicare a IPM în țările UE.
Acest set de instrumente este menit să inspire autoritățile naționale, consilierii agricoli etc. să dezvolte și să pună în aplicare abordări IPM după adaptarea acestora la condițiile agricole și agroclimatice locale/regionale. Baza de date, găzduită în cadrul platformei JRC privind economia resurselor (DataM), va fi actualizată cu exemple suplimentare în mod regulat.
În paralel cu această prezentare generală, un studiu analizează practicile actuale de gestionare integrată a dăunătorilor și potențialul acestora de a contribui la reducerea dependenței de pesticidele chimice, a costurilor acestora pentru punerea în aplicare și a eficacității lor globale. Studiul investighează, de asemenea, factorii-cheie care afectează reducerea dependenței de utilizarea pesticidelor și principalele bariere și factori care îi sunt asociați. Se pare că presiunea din partea societății civile, un cadru de reglementare stimulant și un mediu economic favorabil reprezintă toate factorii determinanți pentru reducerea utilizării pesticidelor. Reducerea utilizării pesticidelor funcționează adesea cel mai bine atunci când este combinată cu alte obiective, cum ar fi practicile de conservare a solului, reducerea utilizării îngrășămintelor și furnizarea de servicii ecosistemice, cum ar fi conservarea polenizatorilor sau refacerea habitatelor naturale (de exemplu, gardurile vii).
Achizițiile colective de echipamente sau de soluții contractuale pot reprezenta o opțiune pentru a aborda eventualele costuri asociate cu unele metode alternative.
Sprijinul la nivel național și la nivelul UE prin măsuri de informare și diseminare pentru toate alternativele și noile tehnologii existente este esențial pentru a spori punerea în aplicare cu succes a IPM.
Actualul set de instrumente reprezintă un astfel de efort de promovare și sprijinire a utilizării IPM de către fermieri, conform cerințelor actuale DUD.
