Condiţiile necesare de certificare pentru cereale păioase şi porumb

Condiţiile necesare de certificare pentru cereale păioase şi porumb

Cerealele păioase (grâu, orz, orzoaică, ovăz, secară, triticale) - se supun inspecţiei în câmp culturile semincere de cereale, admise la producătorii înregistraţi. Culturile semincere se examinează în cazul seminţei Bază, Certificată prima generaţie şi Certificată a doua generaţie, după cum prezintă M. Soare, prin inspecţii oficiale în câmp sau prin inspecţii sub supraveghere oficială. Documentele prin care inspectorul poate stabili provenienţa sau originea şi categoria biologică la înfiinţarea unei culture semincere sunt: a) Documente emise în România: registrul de selecţie conservative, pentru menţinerea seminţelor din categoriile biologice sămânţa Amelioratorului, Prebază, Bază; „Act de garantarea autenticităţii“, pentru sămânţă Amelioratorului; „Documentul oficial de certificare“ a lotului de sămânţă, pentru sămânţa certificată oficial; b) Documente emise în ţări membre CE: eticheta oficială, tip CE; certificat sau buletin de analiză, elibebrat de un laborator oficial sau de un laborator acreditat şi recunoscut de autoritatea din ţara respectivă; c) Documente de calitate însoţitoare ale seminţelor din import din ţări terţe: Certificat de puritate varietală, tip OCDE pentru ţările afiliate la acest sistem sau „Field inspection“ pentru celelalte ţări; Certificat (buletin) internaţional de analiză tip ISTA, eliberat de un laborator oficial sau de un laborator acreditat de Asociaţia Internaţională de Testare a Seminţelor (ISTA) şi recunoscut  de autoritatea din ţara respectivă; eticheta tip OCDE. În cadrul inspecţiei culturii semincere inspectorul verifică următoarele: documentele de provenienţă şi documentele de descriere a caracterelor genealogice ale componentelor sau descrierea caracterelor morfologice şi însuşirilor fiziologice; distanţele de izolare, identificarea culturii semincere printr-o etichetă la fiecare lot (parcelă); determinarea purităţii varietale după metodele cuprinse în „Manualul OCDE privind certificarea purităţii varietale a seminţelor culturilor semincere“. Condiţiile şi stadiul de dezvoltare ale culturii trebuie să permită o examinare adecvată. Numărul de inspecţii în câmp trebuie să fie minimum două.

Obiectivelor de control şi principalele faze fenologice sunt următoarele: faza de burduf până la înspicarea plantelor - actele de provenienţă seminţelor, rotaţia, amplasarea, distanţele de izolare, lucrările de întreţinere, combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor; începutul coacerii în pârgă - purificarea biologică şi starea fitosanitară a culturii. Cu această ocazie, dacă starea culturii este corespunzătoare, se efectuează determinarea purităţii biologice şi a celorlalţi indici calitativi ai lanului. În caz contrar, determinarea se amână până când unitatea a efectuat purificările biologice necesare. Determinarea purităţii biologice se face cu rama pătrată în 15-20 de puncte, în funcţie de mărimea lanului, calculânduse un punct pentru fiecare 10 hectare, însă minimum 5 puncte. În fiecare punct se determină toate componentele lanului, mai puţin tulpinile tipice care se determină numai la jumătate din numărul punctelor alese. Numărul de plante examinate trebuie să fie cât mai mare, acesta depinzând şi de dificultatea cu care pot fi determinate caracterele şi uniformitatea lor. Examinarea se efectuează prin determinarea caracterelor plantelor examinate comparativ cu descrierea oficială a DUS a soiului respectiv, iar rezultatele se înscriu în „Fişa de control“. Prezenţa organismelor dăunătoare ce reduc valoarea de utilizare a seminţelor, în special Ustilago, este tolerată la un nivel cât mai redus posibil. Se resping de la certificare culturile puternic căzute în momentul determinării purităţii biologice; în cazul căderii unor porţiuni din lan, acestea trebuie eliminate prin recoltarea separată pentru consum înaintea recoltării seminţei. La cerealele autogame, între diferitele loturi semincere, este necesară o distanţă de izolare de minimum 4 metri, care se poate realiza şi prin recoltarea marginilor pe o lăţime de combină şi prin trecerea producţiei la consum. Această distanţă poate să fie mai mare în funcţie de categoria biologică şi de specie (25-200 m), pentru a asigura suficientă protecţie faţă de toate sursele de impurificare sau polenizare străină nedorită. Pentru Triticum durum se cere o distanţă de izolare de 100 m faţă de alte soiuri, iar pentru Secale cereal o distanţă minimă de 300 m. Culturile care prezintă atac puternic de malură pitică se resping. La sămânţa destinată acoperirii necesarului propriu al unităţii se poate tolera un atac de 0,1%, în cadrul soiurilor în curs de extindere. Actul de certificare a purităţii biologice se eliberează imediat după determinarea componentei lanului dacă lotul îndeplineşte condiţiile cerute, inspectorul eliberând un document „Document de inspecţie în câmp“ cu decizia „Admisă“. Numărul de inspecţie în câmp este numărul de identitate al partidei de seminţe. Inspectorul va preleva un eşantion martor din fiecare partidă recoltată înainte de expedierea seminţei pentru prelucrare sau efectuare a amestecului.

Porumbul (Zea mays L.)

La certificarea seminţelor de porumb, se procedează diferenţiat pentru liniile consangvinizate din câmpul de înmulţire izolată în spaţiu, loturile de hibridarea simplă pentru producerea de forme parentale şi loturile de hibridare dublă sau pentru producerea de hibrizi simpli comerciali. Linii consangvinizate - numărul minim de controale şi obiectivele urmărite în fazele fenologice principale sunt următoarele: la amplasare - distanţele de izolare, fişa din registrul de selecţie conservative şi actul de garantare a autenticităţii pentru seminţele folosite; înainte de înflorire - se execută trei controale pentru a verifica eliminarea în totalitate a plantelor care nu corespund tipului descries şi a abaterilor de la media tipului, la toate caracteristicile morfologice şi fiziologice ale liniei; în perioada înfloritului - în cazul liniilor consangvinizate androsterile, se fac trei controale, verificându-se dacă s-au eliminat în întregime şi la timp plantele de pe rândurile androsterile care nu au toate anterele sterile. Când se găsesc peste 1% plante care eliberează polen la toate cele trei controale, lotul este certificat ca formă fertilă; - la începutul maturităţii depline - se determină puritatea biologică a liniei prin analiza a 3.000 de ştiuleţi luaţi la întâmplare din 10-20 de puncte ale lanului, pentru suprafeţele care nu depăşesc 5 hectare. În cazul unor suprafeţe mai mari, se vor analiza câte 10 ştiuleţi în plus pentru fiecare hectar ce depăşeşte această suprafaţă. În cazul loturilor de linii consangvinizate androsterile, dacă recoltarea analogului steril a început înainte de eliminarea completă a analogului fertil, lotul este certificat ca androfertil. Pentru liniile consangvinizate care constituie forme parentale ale porumbului opac şi zaharat, procentele maxime admise de ştiuleţi cu boli şi defecte se dublează.  

Loturi de hibridare simplă pentru producerea de forme parentale

Unitatea de control: 50 de hectare. Numărul minim de controale şi obiective urmărite în fazele fenologice principale sunt: - în perioada dintre răsărire şi înaintea înfloritului se verifică actele de provenienţă a seminţelor, amplasarea, rotaţia şi starea de întreţinere a culturilor. Începând cu faza de patru frunze se controlează în trei etape purificarea biologică, adică eliminarea prin tăiere a plantelor netipice liniei şi cele hibride şi eliminarea copililor la forma-mamă; - în perioada înfloririi se efectuează minimum patru controale din care primul la apariţia mătăsii la primele plante, iar ultimul la sfârşitul apariţiei paniculului. Cu ocazia acestor controale, se verifică efectuarea corectă a castrării, notându-se de fiecare dată numărul de plante-mamă necastrate sau castrate incorect şi procentul de plante mătăsite. Plantele sau copilii acestora care au porţiune de panicul, ax principal sau o ramificaţie mai lungă de 5 cm, care emite sau a emis polen, se consideră necastrate. Numărul de puncte în care se examinează plantele şi aşezarea acestora se stabilesc de către aprobator, calculându-se minimum un punct la fiecare 5 hectare. În fiecare punct se examinează la rând 100 de plantemamă, situate la 2-4-6 rânduri şi minimum 100 plante-tată, câte 50 pe două rânduri; - la maturitate se determină tipicitatea ştiuleţilor, după desfacerea pănuşilor la un număr de plante dispuse în minimum 10 puncte alese la întâmplare pentru a avea în total 1.000 de plante-tată şi 200 plante-mamă. Numai după consemnarea acestui control, se poate trece la recoltare. La loturile de hibridare simplă forme parentale, se certifică dacă: - s-a asigurat rotaţia de minimum 2 ani; - s-a asigurat distanţa de izolare de 500 m; - în timpul înfloritului, nu s-au găsit mai mult de 0,3% plante-mamă înflorite şi necastrate la oricare din controale sau nu mai mult de 0,4% la toate controalele; - nu s-au găsit plante bolnave de Diplodia zeae sau Xanthomonas stewardi sau peste 1% cu atac de Helminthosporium maydis sau Helminthosporium carbonum; - la 1.000 de plante-tată analizate nu s-au găsit ştiuleţi netipici; în acest scop, la loturile de hibridare simplă, recoltarea rândurilor tată este permisă numai după determinarea tipicităţii ştiuleţilor; - după sortarea ştiuleţilor la forma mamă, nu s-au găsit mai mult de 0,5% ştiuleţi netipici; 5% ştiuleţi cu peste 5 % boabe fisurate; 1% ştiuleţi cu atac de Nigrospora oryzae sau 5% ştiuleţi cu atac de Fusarium sp. Pentru porumbul opac şi zaharat, procentele admise de ştiuleţi bolnavi se dublează. Dacă la începutul emiterii polenului lanul este găsit castrat incorect (peste 5% plante-mamă înflorite în teacă şi necastrate), inspectorul-şef poate permite efectuarea lucrărilor, dacă unitatea elimină în termen de maximum 24 de ore ştiuleţii care au avut mătase la data respectivă. Actul de certificare se eliberează după verificarea sortării ştiuleţilor la producător.

Loturi pentru obţinerea de sămânţă hibridă pentru producţie (HS, HD, HT)

Unitatea de control (hectare) maxim: 100 de hectare şi porţiuni urmărite cu lungimea de maximum 700 de metri. Numărul minim de controale şi obiective urmărite în fazele fenologice principale sunt: înainte de începerea înfloritului - actele de provenienţă a seminţelor, distanţele de izolare, starea de întreţinere a culturii; se face cel puţin un control al tipicităţii plantelor pe rândurile tată şi al eliminării copililor pe rândurile mamă; la HS şi pe rândurile tată la hibrizii triliniari se verifică în 2-3 etape eliminarea plantelor hibride şi a celor netipice; - în perioada înfloritului se execută cel puţin patru controale, din care primul la apariţia mătăsii pe primii ştiuleţi, iar ultimul la apariţia paniculelor. Se va verifica efectuarea corectă a castrării, notându-se numărul plantelor-mamă necastrate sau castrate incorect (care se raportează procentual la totalul plantelor numerate). Se notează, de asemenea, abaterile morfologice constatate pe rândurile formei tată (culoarea anterelor, culoarea mătăsii când stigmatele au 2-4 cm etc.). Numărul minim de puncte în care se examinează plantele şi aşezarea acestora se stabilesc de către inspectorul aprobator, calculându-se câte un punct la fiecare 5 hectare. În fiecare punct se examinează la rând 100 de plante-mamă situate la 2-4-6 rânduri şi 100 de plante-tată, câte 50 pe două rânduri; - la maturitatea deplină se determină tipicitatea ştiuleţilor la plantele-tată după desfacerea pănuşilor la un număr de plante alese după aceleaşi criterii de mai sus (câte 100 de plante pentru fiecare 5 hectare lot de hibridare). În cazul când rândurile tată urmează să se recolteze pentru siloz, determinarea se va face pe rândurile special nerecoltate la mijlocul şi marginea lanului; - ultimul control se face înaintea transportului ştiuleţilor la SUOC, verificându-se măsurile luate pentru preîntâmpinarea amestecurilor mecanice, depozitarea provizorie şi sortarea ştiuleţilor. Cu această ocazie se verifică şi gradul de atac cu Fusarium şi Nigrospora. Actul de verificare la hibrizii pentru producţie se eliberează după verificarea sortării ştiuleţilor la producător dacă s-a asigurat rotaţia de minimum 2 ani; s-a asigurat spaţiul de izolare de minimum 200 m la HD, 300 m la HS pentru producţie şi HD opac şi zaharat şi 400 m HS opac şi zaharat; procentul paniculelor înflorite şi neîndepărtate de la planta-mamă sau copili a fost sub 1% la oricare din controalele efectuate şi 2% pentru toate controalele; forma paternă la începutul înspicării a prezentat uniformitate de 100%; lotul nu prezintă atac de Diplodia sau Xanthomonas stewardi sau are maximum 2% atac de Helminthosporium maydis sau Helminthosporium carbonum; s-au respectat indicaţiile inspectorului aprobator privind recoltarea separată a formelor parentale; după recoltare şi sortare, în ştiuleţii-mamă se găsesc: maximum 2% ştiuleţi netipici, maximum 2% ştiuleţi cu atac de Nigrospora oryzae şi maximum ştiuleţi atacaţi de Fusarium, maximum 5% ştiuleţi prezintă peste 5% boabe cu fisurare fiziologică, pentru porumbul opac şi zaharat se admit procente duble de ştiuleţi atacaţi. În cazul atacului cu tăciune prăfos la peste 5% din plantele-tată, trebuie eliminate imediat după polenizare rândurile-tată. În cazul când un asemenea atac se găseşte pe rândurile-mamă, certificarea se face numai dacă ştiuleţii se recoltează manual cu pănuşi, iar depănuşarea se va face în afară lanului. Când la determinarea tipicităţii formei tată se găsesc ştiuleţi netipici, lotul se admite pentru producerea de siloz. În cazul loturilor de hibridare care prezintă neuniformităţi datorate denivelării terenului, la cel de-al patrulea control, plantele-mamă trebuie să fie castrate în totalitate.

Victor VĂTĂMANU