Conferinţa anuală AIPROM: tomatele româneşti, de la sămânţă la farfurie

 

Proiectele AIPROM

De altfel, Vasile Iosif, preşedintele AIPROM, a deschis dezbaterea cu aceste întrebări: „Putem furniza hrană sănătoasă pentru o populaţie în creştere, printr-o agricultură sustenabilă? Putem menţine viabilitatea şi profitabilitatea fermelor? Poate fermierul să îşi protejeze culturile într-un mediu climatic în schimbare, cu agenţi de dăunare tot mai agresivi şi cu mai puţine substanţe de uz fitosanitar? Răspunsul ar trebui să vină nu numai de la industria de protecţie a plantelor sau de la fermieri, ci şi de la consumatori“, a punctat el, făcând precizarea că „sub 2% din populaţia implicată trebuie să hrănească 7 miliarde de locuitori şi că, potrivit unui studiu, din anii ’80 şi până în 2018 producţia agricolă s-a mărit de 2,5 ori!“. Membrii bordului AIPROM (Pascal Cassecuelle, Jan Ionescu, Dorin Pop, Drisis Dimitris) au prezentat proiectele asociaţiei, unele cu rezultate notabile, altele la început, precum şi implicarea întregii echipe în numeroase acţiuni în teren. Unul dintre obiectivele pe care actualul preşedinte AIPROM şi le-a propus a fost şi actualizarea legislaţiei în acest domeniu, a încadrărilor toxicologice ale produselor. Ca urmare, cu sprijinul autorităţilor şi al instituţiilor de cercetare, au pus la punct un proiect de lege de utilizare şi comercializare a produselor de uz fitosanitar. În acest context, AIPROM a mai realizat un studiu, în urma căruia s-a confirmat că România foloseşte abia o treime din media europeană privind cantitatea de substanţă activă per hectar: la noi este în jur 670 g/ha, în timp ce media UE este de 2 kg/ha. Printre acţiunile cele mai cunoscute este programul SCAPA de colectare a ambalajelor de pesticide, şi nu doar colectarea acestora, ci şi introducerea lor într-un sistem de reciclare (bioeconomie circulară) prin care să se obţină din ele saci ce vor fi folosiţi la rândul lor pentreu colectarea altor ambalaje din acest domeniu. Programul SCUT este o activitate iniţiaţă de AIPROM, prin care se doreşte, cu ajutorul tuturor autorităţior responsabile, limitarea contrafacerii PPP şi comercializarea lor în România. Un alt proiect, mai recent, este TOPPS, de minimizare a poluării surselor de apă. „Pe tine cine te protejează“ este o altă acţiune de conştientizare a agricultorilor, în special a celor mici, privind rolul şi importanţa echipamentelor de protecţie. Pentru fiecare din aceste proiecte, AIPROM a realizat câte un filmuleţ educativ (6 în total) de prezentare şi îndrumare a fermierilor, iar „actorii“ sunt colegi din industrie. Clipurile pot fi vizionate pe site-ul asociaţiei. Concluzia acestei discuţii a fost necesitatea unei mai bune comunicări şi a dezbaterilor, atât cu fermerii, cât mai ales cu cei din afara lumii agricole.

Tomatele: de la sămânţă la... hipermarket

Conform statisticilor, România produce circa 700.000 de tone de roşii anual, ceea ce ne plasează în primii 7 producători UE, cu o medie a consumului de 38-39 kg/an/loc (mai mult decât media europeană) şi importăm între 80 şi 90 mii tone, adică 13% din total consum. Ca suprafaţă de legume, în 2018 au fost declarate aproape 157.000 ha, din care tomate câmp 41.693 ha şi tomate în sere 4.232 ha. Vasile Iosif a oferit şi câteva cifre privind consumul de insecticide, fungicide şi îngrăşăminte ca număr mediu de tratamente/ha: 2,62, 3,26 şi, respectiv, 1,44, cu un cost mediu de 842 lei/ha tomate de câmp tratat. Pentru cele din sere, calculele arată că se aplică un număr mediu de 3,16 fungicide, 2,56 insecticide şi 1,67 îngrăşăminte/ adjuvanţi, costul mediu al tuturor tratamentelor fiind de 1.923 lei. Cu acestea trebuie combătute, în principal, 13 boli şi 14 dăunători-problemă. Cei chemaţi în faţă să dezbată „călătoria“ tomatelor au fost: Valeria Tudor (Universal Sem), Paulina Gabor ( Autoritatea Fitosanitară), Aurelia Surdu (Laboratorul Naţional Fitosanitar), George Tibacu (fermier Fitoser), Marius Petrache (Marcoser) şi Laurenţiu Rânchiţă, din partea unui lanţ de magazine. Toţi au subliniat necesitatea folosirii de seminţe certificate şi a respectării unei tehnologii corecte, factori decisivi pentru obţinerea unui produs sănătos şi vandabil. Cu acest prilej, s-au combătut mituri false şi legendele care circulă în spaţiul online privind tratamentele aplicate la tomate, pentru că isteriile create de orice neavenit care îşi dă cu părerea pot deveni foarte periculoase pentru afacerea fiecăruia. În contextul acesta, în care siguranţa produselor pe care le consumăm este tot mai des pusă la îndoială, cele două reprezentante ale autorităţilor statului au precizat că se efectuează permanent analize, atât pentru ceea ce intră pe supermarket, cât şi pentru ceea ce se vinde în pieţe, că mulţi producători vin din proprie iniţiativă cu probe la laborator şi că a crescut gradul de educaţie şi conştientizare în rândul legumicultorilor, lucru confirmat şi de Marius Petrache, cunoscute fiind simpozioanele organizate de echipa sa şi activitatea de consultanţă. O verigă importantă o reprezintă răsadurile şi calitatea acestora, precum şi contribuţia preţului în costul final al produsului. Valeria Tudor a explicat cum se produc aceste răsaduri la noi şi necesitatea unor ferme specializate de producţie de răsaduri. Încercări au mai fost la noi, însă cum cei mai mulţi îşi produc singuri, aceste centre s-au închis rând pe rând. La pepeni şi ici-colo la ardei sau vinete se plantează răsaduri profesionale altoite. La final, toţi au fost de acord că tomatele româneşti sunt printre cele mai bune şi mai sigure produse, gustul datorându-se în mare parte sistemuluui de producere de la noi, faptului că sunt culese la maturitate deplină (nu precum cele din import). Sunt şi printre cele mai controlate legume de pe piaţă, aşa cum o spun şi autorităţile, dar şi reprezentanţii supermarketurilor. Iar tendinţa este de creştere a cererii de produse proaspete româneşti. Trebuie doar să comunicăm mai mult despre cum ajung ele în hipermarket şi de acolo... în farfurie.

Roxana DRĂGHICI