Conservarea apei in sol - o tema veche, dar mereu de actualitate

Florin Neacşu, director general adjunct NHR Agropartners SRL

Ne confruntăm din ce în ce mai des cu seceta, care influenţează extrem de mult dezvoltarea plantelor şi recoltele agricole. De aceea, problema înmagazinării apei în sol în perioadele cu precipitaţii şi conservarea ei prin reducerea evaporării şi a consumului apei de către buruieni devine din ce în ce mai actuală pentru fermieri.

---

Pentru a acumula în sol cât mai multă apă din precipitaţii, este nevoie ca solul să fie afânat şi să existe perdele de protecţie care reduc din viteza vântului şi, deci, împiedică evaporarea apei sau spulberarea zăpezii. Se ştie că vântul puternic şi uscat poate determina creşterea procesului de evaporare a apei din sol de până la 20 de ori. Pe de altă parte, aceste perdele de protecţie favorizează aşezarea zăpezii în strat relativ uniform, iar după topirea acesteia apa se acumulează în sol. De asemenea, aceste cortine creează un microclimat favorabil dezvoltării plantelor. Din păcate, aceste predele de protecţie aproape au dispărut, rareori le mai vezi pe câmpurile patriei, mai ales acolo unde fermierii s-au organizat şi le-au reînfiinţat pe cont propriu. Pentru a rezolva această problemă este nevoie de un program susţinut şi coordonat la nivel naţional, pentru că fermierii nu au capacitatea de a acţiona singuri, mai ales când pământul aparţine diverşilor proprietari. Pentru ca apa să se acumuleze în sol, este necesar ca acesta să se găsească într-o stare de afânare corespunzătoare pentru a înmagazina întreaga cantitate de apă căzută. Este important să se efectueze o dată la câţiva ani o scarificare pentru spargerea crustei dure (hard pan) care se formează la adâncimea de arat, mai ales dacă se ară mai mulţi ani la rând la aceeaşi adâncime. Scarificatoarele sunt utilaje cu organe de lucru tip daltă care pot pătrunde în sol la adâncimi mari, în mod obişnuit de 50-70 cm, însă nu este necesar să se lucreze la aceste adâncimi decât dacă solul este foarte compactat în profunzime. În mod normal, este suficient să se lucreze la adâncimi cu 5-10 cm sub nivelul hardpanului, ca să spargă crusta şi să permită apei să circule prin capilare. Pentru o lucrare bună pe toată lăţimea de lucru este bine să se monteze pe dălţile scarificatorului aripioare care rup, mobilizează, afânează şi mărunţesc solul. De asemenea, este foarte important să fie dotate cu un tăvălug agresiv cu colţi pentru spargerea bolovanilor şi nivelarea solului, o operaţie foarte importantă, deoarece se ştie că evaporarea apei este cu atât mai mare cu cât terenul este mai denivelat. Tăvălugul poate fi folosit şi pentru reglarea adâncimii de lucru.

De asemenea, se pot efectua lucrări de afânare şi nivelare a solului şi cu cizelul, cu grapa cu discuri sau cu plugul. Aceste lucrări au un rol important nu numai asupra înmagazinării apei în sol, ci şi în combaterea buruienilor, a bolilor şi a dăunătorilor. Solul afânat are un rol esenţial în înmagazinarea apei provenite din precipitaţii şi în reducerea pierderilor de apă. S-a constatat că în solul arat se infiltrează 64,4%, pe când în solul nearat doar 9,2%, iar pierderile prin evaporare cresc de la 13,7% la 80,6%. Cercetări riguroase au demonstrat că, faţă de suprafaţa nivelată a solului, pe terenurile cu suprafaţa ondulată pierderile de apă prin evaporare sunt cu până la 30% mai mari. (Dr. Vasile Popescu). O altă metodă pentru conservarea apei în sol este reducerea compactării solului, care favorizează pierderea apei prin evaporare prin capilarele fine. Prin cercetări s-a determinat că pierderile de apă prin evaporare sunt de 10-15% într-un sol normal afânat şi pot ajunge la 80% în solul compact. De aceea se recomandă folosirea unor combine cu roţi mari şi cu lăţime maximă (sau chiar cu şenile), capabile să lucreze cu presiuni reduse în pneuri, pentru ca amprenta pe sol a anvelopelor să fie cât mai mare şi apăsarea pe sol cât mai mică. De asemenea, folosirea remorcilor de transfer pentru preluarea cerealelor de la combină până la camion sau remorcă este foarte recomandată. Acestea sunt remorci cu capacitate mare, de 20-40 mc, şi sunt prevăzute cu roţi late, din aceleaşi considerente. Ele pot transfera cerealele rapid, viteza de descărcare fiind de 10-15 mc pe minut. Astfel nu mai este necesar ca remorcile de transport să intre pe câmp şi să taseze solul sau chiar să se afunde în sol în cazul unui teren mai umed, sau combina să se deplaseze până la locul de descărcare. La acestea descărcarea se poate face din mers. Deci putem „împuşca” doi iepuri: reducerea compactării şi creşterea productivităţii combinelor de recoltat cu peste 25%. Cu alte cuvinte, se poate recolta aceeaşi suprafaţă cu 3 combine în loc de 4! Reducerea compactării are efecte benefice şi asupra reducerii consumurilor de carburant la lucrarea de afânare.

De asemenea, este foarte important ca paiele să fie tocate şi împrăştiate pe suprafaţa solului, asigurând un strat protector care împiedică evaporarea apei şi, în plus, asigură un aport de materie organică care îmbunătăţeşte fertilitatea solului. Se poate folosi, în special, după porumb sau floarea-soarelui, o tocătoare de resturi vegetale, care taie de jos resturile vegetale, le toacă şi le încorporează în stratul superficial al solului, favorizând descompunerea substanţelor organice şi, deci, îmbunătăţind calitatea solului. De asemenea, acest strat de mulci protejează solul împotriva eroziunii datorate vântului şi ploii şi împiedică formarea crustei prin impactul picăturilor de ploaie cu solul. Un alt avantaj al tocării resturilor vegetale este eliminarea bolilor şi a dăunătorilor care supravieţuiesc în tulpinile reziduale. Se combat paraziţi ca sfredelitorul porumbului, melci de câmp, şoareci şi se elimină fusarioza la grâu.

Imediat după recoltare, pentru favorizarea infiltrării apei în sol şi reducerea evaporării, trebuie făcută o lucrare de dezmiriştire. Stratul de la suprafaţa solului, prin zvântare, formează un obstacol ce împiedică ascensiunea capilară a apei şi pierderea ei prin evaporare. Pe căldurile din perioada recoltării cerealelor este suficient să întârziem câteva zile cu dezmiriştirea şi o mare cantitate de apă este pierdută, iar lucrările de pregătire se vor efectua cu mare greutate şi cu consumuri de combustibil exagerate. De aceea, soluţia este dezmiriştirea imediat după recoltare. Aceasta este o lucrare superficială, prin care stratul de resturi vegetale de la suprafaţa solului este încorporat superficial (mulcire), iar seminţele de buruieni şi seminţele provenite din pierderile de la recoltare sunt încorporate, favorizând germinarea şi făcând mai uşoară distrugerea buruienilor. Dar mai importantă decât acest lucru este distrugerea crustei, ceea ce reduce evaporarea apei. Această operaţie se poate face la o adâncime de 5-8 cm, cu un combinator Syncro cu aripioare şi tăvălug greu.

După răsărirea buruienilor şi a samulastrei, acestea se pot distruge cu un erbicid sau, o dată cu lucrarea de pregătire a solului pentru semănatul păioaselor, făcută cu acelaşi utilaj, de data aceasta fără aripioare, la o adâncime de 20-30 cm. Se poate folosi şi o grapă cu discuri tip Terradisc, la 10-15 cm adâncime, cu distanţa mică între discuri (în cazul Terradisc 12,5 cm) şi cu tăvălug greu. Păstrarea solului curat şi fără buruieni este foarte importantă, favorizând economisirea apei. Se ştie că buruienile consumă mult mai multă apă decât plantele cultivate. După pregătirea superficială a solului, se poate intra direct cu o semănătoare, care poate lucra în mulci, cum ar fi Terrasem, prevăzută cu baterii de discuri pentru prelucrarea solului, un tren de roţi de tasare şi o semănătoare cu brăzdare cu discuri. Este foarte important ca partea de semănat să poată copia configuraţia terenului şi să fie capabilă să asigure o adâncime constantă de însămânţare, după care să taseze solul deasupra seminţelelor încorporate în sol şi să lase un teren nivelat în spate.

La fertilizat şi tratamente fitosanitare este recomandat să se folosească maşini cu lăţimi mari de lucru, pentru a avea un număr cât mai redus de treceri. Sistemele de ghidare automată şi în combinaţie cu sistemele de cântărire şi reglare automată a cantităţii de îngrăşământ distribuite sau de control automat al secţiunilor rampelor maşinilor de erbicidat (pentru închiderea automată a secţiunilor în cazul suprapunerilor necesare datorate formei parcelei) fac ca lucrările să fie mai precise, pierderile prin suprapuneri sau greşuri să fie eliminate, asigurând în final o calitate excelentă a lucrării efectuate şi reducerea şi folosirea eficientă a cantităţii de pesticide. Dacă este vorba de culturile de primăvară, trebuie eliminate răscolirea solului cu grapa cu discuri. Pregătirea terenului trebuie făcută printr-o singură trecere cu un combinator pentru pregătit patul germinativ, la adâncimea de semănat. Cantitatea de apă pierdută prin lucrarea cu grapa cu discuri este cel puţin dublă faţă de cea cu combinatorul. Totodată, trebuie evitată intrarea pe câmp când solul este prea umed. De asemenea, în funcţie de cantitatea de apă din sol, trebuie să stabilim cultura pe care o înfiinţăm, densitatea la hectar, să alegem soiuri sau hibrizi cu o perioadă de vegetaţie corelată cu cantitatea de apă, să ţinem cont de plantele premergătoare şi să stabilim cantitatea de îngrăşăminte la hectar şi, acolo unde este posibil, să irigăm cu o normă de apă corespunzătoare. În concluzie, pentru a avea producţii bune, trebuie să folosim toate mijloacele care contribuie la înmagazinarea în sol a întregii cantităţi de apă provenite din precipitaţii şi să eliminăm căile de pierdere a apei prin evaporare, iar cunoaşterea situaţiei privind rezerva de apă din sol ne ajută să stabilim cele mai potrivite verigi tehnologice pentru cultura respectivă, pentru a asigura condiţiile de obţinerea unei recolte bune.