Controlul calităţii seminţelor

Controlul seminţelor a luat naştere şi s-a dezvoltat, după cum prezintă M. Soare, ca o necesitate impusă de practică şi are ca obiectiv furnizarea de informaţii sigure referitoare la calitatea seminţelor destinate însămânţării, informaţii capabile nu numai să evite o serie de riscuri pentru agricultură şi pentru comerţul cu seminţe, dar şi să contribuie la creşterea producţiilor.

Fiind vorba de un produs biologic, comportarea şi calitatea seminţelor pot fi determinate numai cu aceeaşi precizie ca şi în cazul produselor nebiologice. Cu toate acestea, schimbul de seminţe între diferite ţări sau în cadrul aceleiaşi ţări pretinde ca rezultatele analizelor efectuate într-un laborator să fie în concordanţă cu rezultatele obţinute în alt laborator pentru acelaşi lot de seminţe. Pentru a permite diferitelor laboratoare să obţină rezultate comparabile, a fost necesar să se elaboreze reguli şi standarde care să cuprindă definiţii şi noţiuni precise şi să pună la punct metode de analize şi de lucru fundamentale, bazate pe cunoaşterea detaliată a biologiei seminţelor. Oricât de perfecte ar fi metodele şi procedeele de lucru şi oricât de mare ar fi precizia şi acurateţea cu care ele sunt aplicate în laboratoare, rezultatele nu pot arăta altceva decât însuşirile probei trimise pentru analiză. În consecinţă, trebuie depuse toate eforturile pentru ca proba extrasă din masa de seminţe şi trimisă la un laborator de control al seminţelor, să reprezinte fidel compoziţia şi însuşirile medii ale lotului de seminţe din care a fost prelevata. Sondarea sau luarea probelor are deci ca scop extragerea şi constituirea unei probe reprezentative care să aibă o masă corespunzătoare necesitaţilor analizelor de laborator şi care să conţină aceleaşi component şi în aceleaşi proporţii existente şi în lotul de seminţe.

Din motive obiective, cantitatea de seminţe cuprinsă în proba ce se înaintează laboratorului de controlul calităţii este foarte mică în comparaţie cu masa de seminţe pe care o reprezintă. Pentru plantele agricole, în conformitate cu STAS 1633 - 81 (luarea probelor), masa probei variază în funcţie de specie, de la 10 grame (tutun) la 1.000 de grame (grâu), în timp ce masa lotului variază între 1.000 şi 20.000 kg.

Loturi

Lotul reprezintă o anumită cantitate precizată de seminţe, uşor identificabilă şi bine definită în spaţiu care constituie obiectul sondării, analizării şi obţinerii unui certificat de calitate. Din punct de vedere al tehnologiei controlului seminţelor, loturile trebuie să îndeplinească două condiţii principale privind omogenitatea şi mărimea. Omogenizarea se referă la obligaţia ca întreaga masă de seminţe care alcătuieşte lotul să fie rezonabil de uniformă în toate punctele ei, în privinţa oricărei însuşiri ce poate fi măsurată şi determinate prin analize. În cazul loturilor aflate în vrac, omogenitatea priveşte orice punct al acestuia, iar în cazul loturilor ambalate, oricare dintre sacii sau ambalajele lotului. Prin urmare, lotul ce urmează a fi sondat trebuie să fie astfel pregătit încât fiecare ambalaj individual sau oricare parte a lotului să fie uşor accesibilă sondatorului. În cazul în care lotul nu este suficient de pregătit sau nu este omogen, sondatorul are nu numai dreptul, dar chiar obligaţia de a refuza sondarea. Mărimea loturilor supuse sondării este legiferată în toate ţările, ea neavând dreptul să depăşească o anumită masă maximă prevăzută în normative. În regulile stabilite de Asociaţia Internaţională pentru Testarea Calităţii Seminţelor (ISTA) şi valabile pentru comerţul internaţional de seminţe, se prevăd, în această privinţă, 20.000 de kilograme pentru seminţele agricole şi legumicole, de mărimea celor de Triticum sp., sau mai mari, şi 10.000 de kilograme pentru seminţele mai mici. În ultima vreme s-au admis şi unele excepţii, mergând până la 42.000 kilograme pentru loturile de porumb.

Identificarea loturilor

Fiecare lot de seminţe trebuie să fie marcat şi bine izolat în spaţiu, în scopul identificării lui uşoare şi sigure. De regulă, loturile de seminţe se păstrează în saci sau alt gen de ambalaje individualizate, care se pot eticheta şi sigila uşor. Marca sau numărul de identificare al unui lot de seminţe trebuie să apară atât pe fiecare din ambalajele lotului respectiv, cât şi pe probele extrase din acesta, precum şi pe certificatul care atestă calitatea  lui în baza analizării în laborator a probelor. Această procedură asigură nu numai identitatea şi delimitarea exactă a lotului, ci şi corespondenţa precisă între lot şi certificatul lui de calitate. Marca şi numărul de identitate ale loturilor se aprobă de către laboratorul de controlul seminţelor. În momentul sondării, toate ambalajele trebuie prevăzute cu etichete, conţinând referinţele necesare identificării lotului respectiv, astfel încât sondatorul să le poată identifica. De asemenea, toate ambalajele vor fi sigilate, operaţia fiind supravegheată sau verificată de către sondator. Această operaţie nu poate fi considerată valabilă sau sigură doar atunci când este evidentă imposibilitatea deschiderii ambalajelor fără a se distruge sigiliul.

Probe

Proba elementară sau proba primară reprezintă cantitatea mică de seminţe extrasă printr-o singură sondare, dintr-un punct oarecare al lotului. Atât numărul de probe elementare ce trebuie extrase dintr-un lot, cât şi masa medie a acestora sunt clar reglementate în normative şi standard. Proba compusă reprezintă acea probă care se realizează prin amestecarea într-un recipient corespunzător a tuturor probelor elementare extrase din acelaşi lot. Proba de laborator sau proba expediată reprezintă proba special ambalată şi etichetată, care se transmite laboratorului de controlul seminţelor pentru executarea analizelor în baza cărora se va elibera certificatul de calitate al lotului de seminţe.

Masa probei de laborator este clar reglementată în normative şi standard, în funcţie de specia de seminţe şi de tipul probei. Tipul probei de laborator se referă la scopul pentru care ea este expediată laboratorului, diferenţiindu-se în această privinţă, probe de laborator pentru analize curente, pentru determinarea umidităţii, pentru stabilirea autenticităţii, pentru determinarea cuscutei, pentru analizarea gradului de infestare cu dăunători, pentru stabilirea masei hectolitrice etc. Indiferent de tipul probei, masa probei de laborator este întotdeauna mai mică decât masa probei compuse, de regulă de 5-8 ori, astfel că ea se obţine prin reducerea masei probei compuse.

Proba de analiza sau proba de lucru este cantitatea mică de seminţe prelevate din proba de laborator şi pe care se efectuează efectiv una sau alta din analizele de calitate specifice controlului seminţelor.  Masa probei de analiză este précis reglementata  în normative şi standard, în funcţie de de specia seminţelor şi de felul analizei. Calcularea maselor respective se face în funcţie de masă specifică a seminţelor şi de numărul şi cantitatea de seminţe necesare pentru fiecare fel de analiza. Pentru analiza de puritate fizică, de exemplu, masa probelor de lucru s-a stability pornind de la principiul că ea trebuie să conţină numeric, cel puţin 2500 de seminţe şi gravimetric, minim 0,5 grame şi maxim 1000 grame.

Sondatori

Importanta – Sondarea seminţelor în scopul analizării şi certificării calităţii lotului este o opertaie delicate, cu multe implicaţii juridice şi economice, care nu poate fi executată decât de personalul experimentat şi calificat al Inspectoratelor judeţene pentru calitatea seminţelor sau de persoane din afara acestora, care au fost însă instruite, examinate şi autorizate individual, de către aceleaşi inspectorate. Fiecare sondator trebuie să posede un certificate care să-I ateste aptitudinea şi dreptul de a extrage probe oficiale. În mod ideal, este de dorit ca fiecare sondator să fgie verificat practice măcar o dată pe an, de către un inspector şiş a urmeze un nou curs de instruire la fiecare 4 ani. Toate aceste măsuri de prevedere şi siguranţă nu sunt deloc exaggerate, având în vedere faptul că sondatorului îi revine că sarcina nu numai sondarea, ci şi marcarea şi sigilarea, atât a lotului, cât şi a probelor de laborator. Datorită acestor două aspecte, sondatorii sunt aceia care îndeplinesc rolul deosebit de important de a asigura singura conexiune sigură lot – proba – certificat de calitate. În paralel cu cunoaşterea perfectă a tuturor normelor şi standardelor care privesc sondarea, sondatorul trebuie să fie foarte atent în momentul efectuării lucrării şi să utilizeze instrumentele şi metodele adecvate specie şi condiţiilor respective, cunoscând, în acelaşi timp, avantajele şi dezavantajele diferitelor instrumente şi metode de sondare.

Victor VĂTĂMANU