Conversia unei ferme la sistemul ecologic începe cu conversia fermierului

​Sistemul de cultură ecologic nu este pentru oricine. ”Sunt necesare cunoștințe din mai multe domenii, iar administratorul unei astfel de ferme ar trebui să fie chiar mai priceput decât cel al unei exploatații agricole convenționale”, este de părere Damian Dragomir, cercetător la SCDP Băneasa, specialist cu o îndelungată experiență în inspecție și certificare ecologică.

​În PNDR proiectele care abordau pomicultura ecologică aveau punctaj suplimentar și procent de finanțare superior față de proiectele convenționale. Dintre cei care au depus proiecte în pomicultură prin Submăsura 4.1a „Investiții în exploatații pomicole”, peste 50% din au fost pentru speciile nucifere (nuc si alun), care majoritatea au abordat sistemul de agricultură ecologică. ”Partea bună este că încă din 2004 noi aveam programe de pregătire, inclusiv a formatorilor și consultanților pentru agricultura ecologică, plecând de la legislație, aspecte tehnice etc”, spune Damian Dragomir, care a participat la mai multe astfel de instruiri, atât în țară cât și în alte state cu mai multă experiență. Regulamentul european are descrise toate principiile acestui sistem de cultură. Apoi, cei care vor să implementeze în fermele lor sistemul de agricultură ecologică, pot aprofunda ceea ce îi interesează în mod direct, ”pentru că o parte foarte importantă este documentarea. De aceea este nevoie de conversia fermierului, apoi a fermei”, atrage atenția Damian Dragomir. ”Dacă vorbim de pomicultură ecologică înseamnă în primul rând să înțelegi ferma pe care o ai. Să înțelegi contextul exterior (piață, prețuri de vânzare etc) și apoi contextul interior (situația ta din fermă), în sensul că după documentare și informare riguroasă, trebuie să urmeze o discuție foarte serioasă în familie. O ferma ecologică nu impune doar investiții financiare, ci și mult timp dedicat plantației, muncă manuală, atenție la detalii precum (entomo) fauna utilă, plantele spontane, tot microsistemul care se creează în jurul fermei”, mai spune specialistul în agricultura ecologică. De aceea, el crede că ordinea de abordare a etapelor trebuie schimbată, respectiv, pe cât posibil ar trebui început cu identificarea pieței de desfacere și ulterior să se treacă la parcurgerea etapelor de conversie, respectiv certificare și accesarea subvențiilor oferite de statul român, respectiv a susținerii financiare a fermelor ecologice prin diverse pârghii. Dacă se procedează întâi la faza de producție și apoi la crearea pieței, riscul de a avea rezultate economice negative este foarte ridicat, având în vedere faptul că dacă nu te adresezi unei piețe specifice de consumatori de produse ecologice, debușeul, în cele mai multe cazuri se va face în piața consumatorilor de produse convenționale, iar prețul de produse convenționale nu va acoperi efortul din fermă. Acest lucru, coroborat cu diminuarea naturală a producției din ferma ecologică, poate conduce la un nivel mai scăzut al nivelului de venituri din ferma ecologică.
 
Experiența din sistemul convențional poate fi un dezavantaj
Un alt aspect pe care Damian Dragomir l-a observat este că de multe ori conversia unui fermier care a lucrat mult timp în convențional și vrea să treacă la agricultura ecologică este mai dificilă decât a unuia care intră direct în acest sistem. ”Tarele” cu care vine un fermier din sistemul convențional sunt foarte greu de înlăturat, pentru că obișnuința de a lucra cu anumite substanțe și tehnici este îndelungată. Trebuie subliniat faptul în sistemul ecologic nu vorbim de ”combaterea” bolilor sau a dăunătorilor, ci de controlul bolilor și dăunătorilor (sub pragul economic de dăunare n.r.); nu vorbim de exploatație agricolă, ci de fermă pomicolă ecologică. Protecția plantelor înseamnă de fapt cunoașterea foarte bună a condițiilor specifice de apariție a bolilor și dăunătorilor din fermă și acceptarea faptului că trebuie să ”înapoiezi” naturii aproximativ 20% din recoltă (mai ales în perioada de conversie, când întreg ecosistemul pomicol se reechilibrează). Este vorba de o resetare la nivel mental, o abordare diferită a tot ce înseamnă tehnici de cultură și de folosire a resurselor naturale. Aici este conversia: să înțelegem că există un altfel de management în care nu numai îndepărtarea produselor chimice de sinteză din fluxul tehnologic contează, ci și utilizarea de tehnici și tehnologii menite să încurajeze apariția balanțelor sistemice din fermă (dăunător/prădător, simbioza plantelor, etc).
 
Cel mai reglementat și controlat sistem de cultură este cel ecologic
”Este singura formă de agricultură reglementată prin lege, în toate aspectele ei, de la tehnic până la sistemul de control și certificare. Iar lucrurile devin serioase când intri pe o piață așezată, cu un consumator educat și pretențios. Dar dacă subvenția compensează pierderile și știi că faci un bine ție, consumatorului și naturii, atunci merită să îți asumi toate acestea. Pe de altă parte agricultura ecologică se poate întoarce împotriva ta când nu respecți regulile jocului, mai ales dacă ai și finanțare din proiecte europene sau contracte cu clienți pretențioși”, explică Damian Dragomir. De aceea este recomandat ca fermierul să verifice orice input din fermă, chiar dacă are o hârtie doveditoare. El trebuie să verifice veridicitatea actelor primite, concordanța cu eticheta produselor, conținutul produselor folosite, esențială fiind comunicarea cu organismul de control. Pentru că este un domeniu foarte tehnic și bine reglementat, care necesită multe cunoștințe, este nevoie și de consultanți specializați. În România există două-trei firme care oferă consultanță, separat de cele care verifică și certifică. Din păcate însă consultanța, inclusiv în ecologie, nu este plătită la noi. Specialistul a mai punctat un aspect: în alte țări este vorba și despre foarte multă comunicare între fermierii care practică acest sistem de cultură, care oferă sfaturi, care îți pot arăta ce funcționează și ce nu la ei în fermă și de la care ai ce învăța. La noi această comunicare nu este la fel de deschisă. De asemenea este foarte importantă și comunicarea cu și între toți actorii implicați în agricultura (unități de cercetare, autorități, consultanți, etc)
 
Ecologia și agricultura de precizie
Agricultura 4.0 introdusă în ecologie aduce un mare plus prin toate instrumentele puse la dispoziție, de la stații meteo, dispozitive pentru aplicarea de precizie a diverselor substanțe de protecție sau fertilizare, aplicații și roboți. Avem exemple de fermieri în țară care au dezvoltat și încearcă utilizarea de astfel de platforme, așa cum este Petre Ion, din județul Prahova, care deține o plantație de cătină ecologică și care testează o platformă robotică – Robo Fermier (dezvoltată prin proiect finanțat prin Submăsura 16.1a PNDR) pentru a ține sub observație plantele sau pentru efectuarea diverselor operații în livadă (stropiri, întreținere solului pe rândurile de pomi).
Pe de altă parte, când vine vorba despre plantele utilizate în sistemul ecologic avem în față un paradox și sunt dezbateri pe această temă: de ce să nu folosești plante obținute prin tehnici de modificare genetică sau prin noile tehnici genomice, care aduc cu ele avantajele reducerii pesticidelor sau al îngrășămintelor (unul dintre dezideratele în ecologie)? Dar principiul de bază în acest sistem de cultură este utilizarea naturii, a tuturor uneltelor pe care le avem la dispoziție din și în natură: perdele forestiere pentru a asigura un mediu primitor și prielnic păsărilor și insectelor, plante spontane, faună utilă, microorganisme, prădători naturali șamd. În etapa de conversie spre agricultura ecologică, se face și asta: reechilibrarea naturii și refacerea unei biodiversități, dacă ea nu mai există (de exemplu o familie de păsări poate consuma până la 4 kg de insecte zilnic, dar să le aibă).
În concluzie, agricultura ecologică ca și sistem de producție agricolă este caracterizată de un înalt grad de cunoaștere a fermei, a tehnicilor agricole și a contextului exterior și interior. Poate fi practicată de oameni / fermier care înțeleg importanța unui sistem de producție agricolă prietenos cu omul și mediul înconjurător și care are ca element primordial în abordare principiile stabilite cu mult timp înainte de Rudolf Steiner (1861-1925) filosof, educator, scriitor și fondator al antropozofiei, o filozofie spirituală care își propune să integreze aspectele spirituale și materiale ale existenței umane.
 
Roxana Drăghici