Coroane artistice ale pomilor fructiferi

În grădinile mici şi în curţile caselor de vacanţă, pomii dirijaţi sub forme artistice pot oferi, după cum prezintă Nicolae Cepoiu (2000), momente de relaxare, reconversie profesională (în favoarea familiei) şi aspect decorativ plăcut, cu o paletă largă de soiuri, care acoperă consumul sezonal de fructe din gospodărie.

Se conduc mai uşor în aceste forme mărul, părul, piersicul, cireşul şi vişinul. Pentru realizarea acestui peisaj cu valori socioeconomice importante, se aleg soiurile de vigoare mijlocie şi mică, portaltoii care induc piticire, tehnologii moderne (tratamente cu retardanţi de creştere) şi tăieri repetate (în verde şi uscat) pentru temperarea vigorii de creştere a lăstarilor şi stimularea formării mugurilor de rod. Simplificarea tehnologiei de întreţinere este posibilă şi se realizează mai uşor dacă pomii plantaţi aparţin soiurilor spur şi columnare, iar portaltoii sunt: M 27, M 9, M26 (la măr), gutuiul (la păr), piersicul franc (la piersic), Oteşani 8 (la prun), IPC - 1 (la cireş) şi vişinul franc-vâlcean (la vişin). Pentru modelarea creşterii axului şi braţelor pomilor palisaţi se folosesc suporţi de fier (ţevi sau cornier) ori beton, cu una sau mai multe sârme (cu diametrul de 2,8 mm), în funcţie de forma de coroană aleasă. Coroanele artistice folosite curent pentru delimitarea aleilor gazonate sunt cordoanele orizontale pentru mascarea zidurilor, palmetele, cordoanele oblice şi verticale, iar pentru crearea unei imagini de profunzime - formele columnare. Cordoanele orizontale mai des folosite sunt: cordoanele orizontale simple unilaterale, cordoanele orizontale bilaterale, cordoanele orizontale unilaterale etajate şi cordoanele orizontale bilaterale etajate. Pentru cordoanele orizontale cu 1-2 braţe, spalierul prezintă o sârmă fixată la înălţimea de 50 cm, iar pentru cordoanele orizontale etajate (uni- şi bilaterale) două sârme, sârma a doua stabilindu-se la distanţă de 50-60 cm faţă de prima.

Cordonul orizontal simplu prezintă un braţ dirijat şi palisat în poziţie orizontală pe sârma spalierului. Se realizează în două variante, în funcţie de vigoarea şi elasticitatea vergii-altoi: în prima variantă, varga-altoi se înclină la 90 de grade şi se palisează de sârma spalierului; în varianta a doua, vergile groase se scurtează la înălţimea de 50-60 cm de la sol şi din lăstarii formaţi se alege unul mai viguros (de 20-30 cm), poziţionat pe direcţia rândului, care se aduce la orizontală şi se palisează pe sârma spalierului. Pentru stimularea alungirii mai rapide a braţului, lăstarul de prelungire a acestuia se palisează oblic de o tulpină de trestie, iar cei de prisos se ciupesc la 4-6 frunze.

Cordonul orizontal dublu este alcătuit din două braţe, conduse orizontal şi palisate în direcţii opuse. Se formează după aceleaşi principii ca şi cordonul orizontal cu un braţ, cu deosebirea că braţul al doilea se realizează dintr-un lăstar viguros (de 20-30 cm) opus sau lateral, care se înclină şi se palisează. Când vergile-altoi se scurtează, pentru formarea celor două braţe se aleg simultan, cu poziţii opuse. Când unul dintre lăstari s-a format lateral (spre interval), se torsionează (se răsuceşte) şi apoi se palisează de sârmă. Pentru echilibrarea creşterii celor două braţe se acţionează asupra lăstarilor de prelungire, în sensul că cei mai viguroşi se înclină mai mult, iar cei slabi, mai puţin. Când braţele celor două cordoane depăşesc trunchiul pomilor vecini, acestea sunt secţionate.

Cordonul orizontal unilateral-etajat prezintă două braţe etajate, conduse în plan orizontal în acelaşi sens. Primul etaj (braţ) se formează la fel ca la cordonul orizontal simplu unilateral. Etajul doi (braţul doi) se obţine dintr-un lăstar viguros care s-a format în zona de curbură a primului braţ orizontalizat. Acesta, când înregistrează lungimea de 60-70 cm, se aduce la orizontală şi se palisează pe sârma a doua a spalierului, în aceeaşi direcţie cu braţul care formează etajul unu.

Cordonul orizontal bilateral-etajat este format din două etaje bilaterale, alcătuite fiecare din câte două braţe paralele, etajate în plan orizontal. Pentru formare se aleg trei lăstari, dintre care doi vor forma primul etaj-bilateral (ca la cordonul precedent), iar cel de-al treilea va fi scurtat sau înclinat şi palisat pe sârma a doua a spalierului la înălţimea de 50-60 cm, pentru obţinerea braţelor ce vor forma etajul al doilea. Pentru realizarea unor cordoane orizontale în parametri optimi, braţele se înclină (cele viguroase) sau se dresează (cele slabe) pentru echilibrare, iar lăstarii de pe trunchi şi cei verticali de pe şarpante se suprimă când ating 2-3 cm lungime.

Cordoanele oblice au un trunchi scurt, drept sau înclinat (40 cm) şi 1-2 braţe conduse oblic, sub un unghi de 45 de grade. La cordonul bilateral, braţele sunt înclinate în sens opus sub forma literei „V“. Pentru dirijarea şi palisarea braţelor se foloseşte un spalier cu cinci sârme, distanţate una de alta la 50 cm.

Cordonul oblic simplu cu un braţ se formează astfel: în primul an vergile-altoi se scurtează la înălţimea de 40 cm de la sol şi din lăstarii rezultaţi se alege unul (cel mai viguros) care se dirijează înclinat pe sârmele spalierului. Toţi ceilalţi lăstari laterali se ciupesc repetat (de 2-3 ori) la 3-4 frunze pentru frânarea creşterii şi stimularea rodirii. Apoi în fiecare an, până la realizarea înălţimii de 2,5-3 m, ramura de prelungire a cordonului se scurtează la 35-40 cm pentru obţinerea unui număr mare de ramificaţii.
 
Cordonul oblic bilateral se realizează prin: scurtarea vergilor-altoi la 40 cm, alegerea şi palisarea pe spalier a doi lăstari viguroşi în sens opus. În continuare, în fiecare an, prelungirile braţelor se scurtează la 35-45 cm, pentru ramificare, garnisire cu ramuri de rod, până când pomii ating înălţimea de 2-2,5 m.

Cordonul vertical simplu se caracterizează printr-un trunchi de 40 cm şi un ax cu înălţimea de 2,5-3 m pe care sunt inserate direct ramuri de semischelet şi de rod, reînnoite şi menţinute permanent la o lungime de 20-25 cm. Pomii se plantează în rânduri simple, la distanţă de 60 cm (unul de altul), lângă un gard sau zid, pentru mascarea acestora, sau pe marginea unor alei, pentru delimitarea acestora. Pentru susţinere, pomii se dirijează şi se palisează pe un spalier cu şase sârme, la 50 cm distanţate una de alta. După plantare, vergile se scurtează la înălţimea de 80 cm. În timpul vegetaţiei se alege un lăstar de prelungire, care se palisează vertical, iar toţi ceilalţi lateral se ciupesc repetat la 4-5 frunze, pentru frânarea creşterii şi stimularea ramificării şi formării mugurilor de rod. Lăstarii de pe trunchi se suprimă într-o fază tânără (când au 2-3 frunze) ori de câte ori apar. În fiecare an, prelungirile axului se scurtează la 30-40 cm, iar lăstarii laterali (normali şi anticipaţi) se ciupesc la 4-5 frunze.

Cordonul vertical Ferragutti este un cordon vertical cu ramuri de semischelet. Pomii se plantează la distanţă de 80 cm unul faţă de altul şi prin scurtarea axului se realizează un semischelet de 30-40 cm lungime.

Cordonul ondulat se formează după aceleaşi principii ca şi cordonul vertical, cu deosebirea că axul se dirijează şi se palisează pe o linie ondulată (din sârmă sau o nuia de alun) fixată pe suporţii de lemn ai spalierului. Pentru realizarea unui cordon echilibrat, lăstarul de prelungire începe să se paliseze când are lungimea de 15-20 cm.

Cordonul zigzagat - axul cordonului zigzagat se conduce în aşa fel încât să formeze unghiuri drepte, în loc de ondulaţii. Pentru schimbarea direcţiei de creştere (de 90 de grade), ramura sau lăstarul de prelungire se va scurta deasupra unui mugure axilar, plasat în poziţie oblică.

Cordonul spiralat - pomii se conduc pe un suport scheletic format din patru stâlpi (fier sau lemn) plantaţi în pătrat, cu latura de 100 cm. Pe acest cadru se înfăşoară în spirală, la distanţă de 35 cm, patru sârme groase de 5-6 mm. Pomii se plantează lângă stâlpi şi se scurtează la 35-40 cm. În cursul verii, lăstarii de prelungire ai celor patru pomi se dirijează separat, fiecare pe sârma stâlpului propriu. Pentru uniformizarea creşterii axului pomilor, lăstarul cel mai viguros se ciupeşte la nivelul celorlalţi.

Forma „U“ simplu este alcătuită dintr-un trunchi mic (40 cm) şi două braţe verticale distanţate între ele la 40-60 cm şi garnisite cu un semischelet scurt şi ramuri de rod. După plantare, vergile-altoi sunt scurtate la 40 cm, iar în timpul vegetaţiei, din lăstarii porniţi se aleg doi, situaţi pe direcţia rândului (opus ca poziţie), care se palisează în poziţie orizontală pe prima sârmă a spalierului. Lăstarii suplimentari se ciupesc la 4-5 frunze, iar cei de pe trunchi se suprimă. Când lăstarii orizontalizaţi au atins lungimea de 40-45 cm, se aduc în poziţie verticală şi se palisează, asigurând o distanţă între braţe de 50 -60 cm. Pentru garnisirea uniformă a braţelor cu ramuri de semischelet şi de rod, în fiecare primăvară prelungirile lor vor fi scurtate la 30-40 cm (la acelaşi nivel), până când acestea vor realiza o înălţime de 1,4-1,5 m.

Forma de „U“ dublu este alcătuită din patru braţe verticale, distanţate între ele la 50-60 cm, obţinute prin două ramificări succesive, conform tehnicii de lucru aplicate în construcţia coroanei „U“ simplu. Prima ramificare se realizează la nivelul trunchiului, iar cea de-a doua la 20 cm de punctul de aducere spre verticală a braţelor orizontalizate (de 60 cm). Echilibrarea braţelor, reînnoirea semischeletelui şi a ramurilor de rod se face prin tăieri scurte (la 3-4 muguri) şi prin ciupiri repetate (la 4-5 frunze) a lăstarilor.

Palmeta Verrier cu patru braţe se obţine, de asemenea, prin două ramificări succesive, una la nivelul trunchiului, iar alta la nivelul axului. La prima ramificare se realizează două braţe opuse (exterioare), conduse 60 cm orizontal şi apoi vertical. La cea de-a doua se formează două braţe opuse (interioare), conduse 30 cm orizontal şi apoi vertical. Braţele interioare, fiind situate mai sus şi mai aproape de axul pomului, tind să depăşească în creştere braţele exterioare şi de aceea sunt necesare mai multe intervenţii de reducţie şi scurtare pentru temperarea creşterilor şi echilibrarea, per ansamblu, a celor patru braţe.

Palmeta candelabru cu trei braţe - în primii ani de vegetaţie se alege axul şi două braţe, care se conduc în plan orizontal circa 60 cm. Apoi ambele se dirijează vertical (paralel cu axul), asigurând o distanţă între ele de 55-60 cm. Pentru temperarea creşterii, axul se scurtează în fiecare an mai sever decât braţele.

Palmeta candelabru cu patru braţe - în primii doi ani de vegetaţie se formează două braţe exterioare verticale, conduse iniţial orizontal (75-80 cm) şi apoi vertical. Când aceste braţe (verticale) ating înălţimea de 1 metru, se aleg doi lăstari la distanţe egale (30-60 cm) pentru formarea braţelor interioare. Până la realizarea înălţimii de 2,5-3 metri a palmetei, braţele exterioare care cresc mai lent se scurtează mai puţin, iar cele interioare, avantajate de poziţia lor faţă de trunchi, mai mult. Pentru obţinerea mai devreme a unor ramificaţii fructifere, lăstarii se ciupesc repetat la 3-4 frunze, iar ramurile se taie scurt, la 3-4 muguri.

Palmeta clasică cu braţe oblice - este coroana de bază din care a rezultat (cu îmbunătăţirile necesare) palmeta cu rate oblice folosită în plantaţiile intensive. Prezintă 12-16 şarpante oblice, dispuse în etaje, la distanţe de 35-40 cm. Ramurile de rod se prind direct pe şarpante sau pe un semischelet scurt, realizat prin tăieri. Tehnica formării este asemănătoare celei practicate la palmeta etajată modernă.

Piramida-candelabru se foloseşte la intersecţia a două alei sau pentru determinarea unui intrând într-o clădire. Pomii plantaţi sub formă de vergi se scurtează la înălţimea de 40 cm. În cursul vegetaţiei se aleg patru lăstari, unul pentru prelungirea axului, iar trei pentru formarea braţelor, care se conduc aproape orizontal. În primăvara anului doi, ramurile din care se formează braţele se scurtează la 30 cm, pentru bifurcare, iar prelungirea axului la 10-15 cm. Când lăstarii au pornit, se aleg câte doi pentru fiecare braţ (în total şase), care se conduc radial, aproape orizontal. În anul următor, aceste ramificaţii, când ating lungimea de 50-60 cm, se îndoaie în sus, la distanţă de 30 cm de la punctul de ramificare. Se obţin astfel şase braţe uniforme, dispuse radial şi la distanţe egale. Pentru realizarea piramidei se instalează lângă pom un tutore înalt de 2,5-3 metri, de vârful căruia se leagă şase sârme, care se întind şi se fixează de picheţi în dreptul fiecărui braţ. Pe aceste sârme se dirijează şi se palisează înclinat braţele piramidei. Pentru realizarea unor creşteri echilibrate, axul se menţine, prin tăieri severe, întotdeauna mai scurt decât cele şase braţe. Tăierile de întreţinere a coroanei se sprijină, de asemenea, pe reducţii, scurtări şi ciupiri repetate (la 3-4 muguri şi frunze).

Vasul-candelabru se realizează după acelaşi procedeu folosit pentru obţinerea piramidei-candelabru, exceptând formarea axului. Lipsa axului şi poziţia verticală a braţelor sunt factorii care asigură o vigoare mai mare de creştere a braţelor la vasul-candelabru  ecât la piramida-candelabru.

Victor VĂTĂMANU