Corteva Agriscience recomandă soluţii de combatere a dăunătorilor din cultura de rapiţă

Rapiţa este cunoscută ca fiind una din cele mai tehnice culturi pe care fermierii români le practică, cu multe „slăbiciuni“ pe tot parcursul perioadei de vegetaţie. De la pregătirea patului germinativ şi semănat până la recoltat, această cultură necesită îngrijire şi atenţie specială în privinţa bolilor, dăunătorilor, fertilizării etc. Odată cu rigorile timpului în care trăim şi cu modificările legislative, lucrurile se complică şi mai mult.

Este nevoie ca fermierul să devină profesionist, să viziteze câmpurile de rapiţă, chiar zilnic, pentru a putea realiza producţia de rapiţă dorită.

Cea mai mare provocare pentru fermieri o reprezintă combaterea dăunătorilor, care, fără dubii, dă mari bătăi de cap până şi celor mai experimentaţi fermieri. Rapiţa este un magnet pentru o sumedenie de insecte, care apar încă de la răsărit şi până la recoltare. În lipsa unui sistem eficient de monitorizare şi avertizare, fermierii sunt nevoiţi să decidă chiar ei momentul efectuării tratamentului, care uneori poate fi mai greu de ales. Spre exemplu, în lipsa tratamentului cu insecticid pentru sămânţă, Franţa riscă să ajungă la jumătatea suprafeţei cultivate în trecut, din cauza unui dăunător care toamna face ravagii. Este vorba de Puricii cruciferelor (Phyllotreta spp., Psylliodes chrysocephala) ce nu pot fi controlaţi complet cu ajutorul aplicărilor de insecticide în vegetaţie. În România, fermierii pot alege să achiziţioneze seminţe tratate cu Lumiposa®, scăpând astfel de un stres suplimentar şi controlând tot spectrul de insecte apărut după semănat până în stadiul de patru frunze adevărate. Dar astăzi trebuie să acordăm atenţie celui mai complicat dăunător din câmpurile noastre de rapiţă, şi anume gărgăriţa tulpinilor de rapiţă - Ceutorhynchus napi, care provoacă daune între 30 şi 80%. Adultul are corpul de 3,6-4,0 mm lungime, de culoare neagră-cenuşie. Protoracele este puţin mai lat decât lung, fără tuberculi laterali. Femurele mijlocii şi posterioare poartă câte un pinten, iar ghearele sunt ascuţite.

Elitrele prezintă striuri longitudinale înguste, iar spaţiile dintre striuri conţin 3-4 rânduri de perişori scurţi şi fini. Larva este de culoare gălbuie, de tip apodă şi eucefală. La completa dezvoltare (de 3-4 mm), are capsula cefalică chitinizată de culoare brun gălbuie şi protuberanţe prevăzute cu perişori. Nimic special până aici, un mic gândăcel, dar totuşi dăunătorul care prejudiciază cel mai mult recolta şi adeseori chiar şi cu tratamente efectuate. Care este problema de fapt? Cea mai mare problemă este momentul în care se efectuează tratamentul, lucru care este un pic mai complicat de apreciat, pentru că adulţii nu produc pagube uşor de identificat, fiind posibilă trecerea cu vederea a apariţiei lor în câmp. Mai mult, în ultimii ani, modificarea climei ajută mult acest dăunător, care apare şi se împerechează în momentul în care temperaturile depăşesc ziua 7°C, iar aceste temperaturi apar frecvent în lunile în care fermierul are „garda jos şi MET-ul în magazie“, şi anume ianuarie şi februarie. Dacă ratăm acest moment al zborului, nu mai putem combate eficient acest dăunător, care produce mari pagube prin larvele ce apar în urma atacului, larve ce NU POT FI COMBĂTUTE cu niciun insecticid aplicat ulterior.

Cum ar trebui sa procedam?

- să montăm capcane şi să le monitorizăm zilnic în perioada în care temperaturile depăşesc 7°C;
- în momentul în care vedem în capcană, două zile consecutiv, că numărul indivizilor este în creştere, este necasar să aplicăm primul insecticid. Literatura de specialitate consideră corectă aplicarea unui singur insecticid la 8 zile de la apariţia primelor insecte în capcană, dacă vremea are tendinţa de încălzire. În practică, apar mici probleme, iar această practică pare un pic deficitară, pentru că se întâmplă adesea să nu putem aplica la timp tratamentul din cauza precipitaţiilor sau altor factori, ratând astfel combaterea celui mai important dăunător. Recomandarea noastră este aplicarea unui insecticid cu mod dublu de acţiune: sistemic şi de contact, precum Inazuma®, la două zile în care, în urma monitorizării capcanelor, numărul capturilor este în creştere, după care se aplică şi un piretroid de contact la 8 zile. Cum ne ajută acest lucru? Aplicând singura soluţie rămasă în piaţă, cu dublu mod de acţiune - Inazuma®, putem combate mai eficient insectele, atât cele prinse în momentul efectuării tratamentului cu substanţa de contact, cât şi cele ce se vor hrăni ulterior cu acetamiprid, substanţă sistemică. Astfel, riscul în cazul în care nu se poate intra în camp la 8 zile va fi unul minor. În concluzie, trebuie să avem montate capcane, să fim prezenţi mai des în câmp, să monitorizăm apariţia insectelor şi apoi să aplicăm două tratamente pentru a fi siguri că vom avea recolta mult dorită.