Costel Vînătoru revine la conducerea Băncii de resurse genetice de la Buzău

​După mai bine de trei ani de tergiversări, proiectul privind banca de gene de la Buzău, al cărei act de înființare a fost semnat prin HG 690/12.09.2019, este din nou pornit, în subordinea Ministerului Agriculturii. Statutul este unul foarte clar: unitate de cercetare dezvoltare cu scopul de a conserva patrimoniul genetic din legumicultură, floricultură, plante aromatice și medicinale.

​De ce încă o bancă de gene?
Unul dintre motivele înfrânării acestui proiect de interes național a fost și acela că am mai avea ceva similar la Suceava, și că nu ar mai fi nevoie de o altă bancă de resurse genetice. Dar „existența depozitului de la Suceava, care este actual în subordinea ASAS, a fost doar o scuză pentru a nu se pune pe picioare o instituție națională care să păstreze și să conserve, la standardele actuale internaționale, resursele genetice autohtone”, spune Costel Vînătoru. De ce nu este suficient ce este la Suceava? ”Din păcate, încă se face confuzie, pentru că la Suceava nu este vorba de o ”bancă de gene”, ci de o bancă de semințe. Noi vrem să cunoaștem ceea ce avem în păstrare până la nivel de genă, în care să fie asigurată autenticitatea, puritatea prin regenerare, siguranța alimentară (adică să nu fie contaminate cu diverși patogeni). Totul trebuie gândit la standardele actuale FAO pentru ca instituția să fie acreditată. Un alt element obligatoriu este specializarea pe domeniu. Gândiți-vă că sunt țări care și-au făcut bănci de resurse genetice pe specii! De exemplu: Spania - pe trandafiri; Germania - pentru albine etc”, explică specialistul în ameliorare, care spune că nu vrea un ”muzeu”, ci dorește ca aceste resurse să intre în circuitul de producție și cercetare. ”Poate că și aceste poticneli au avut rostul lor, astfel încât să înțeleagă cât mai mulți ceea ce vrem noi să construim aici”, a adăugat el, mulțumit că la MADR s-a înțeles necesitatea unei astfel de instituții. Dacă ne uităm doar vecinii bulgari, ei au înființat în 1883 o bancă de gene, în Ucraina există din 1913 și exemplele pot continua.
 
Dacă ne mai gândim mult, s-ar putea nu vom mai avea ce conserva
Echipa proaspăt formată, coordonată de Costel Vînătoru, fostul șef al Laboratorului de ameliorare de la SCDL Buzău, are o misiune dificilă: aceea de aduna, testa autentifica și certifica specii și varietăți din patrimoniul național. Actuala locație este un spațiu care a aparținut primăriei de la Buzău și unde se produceau răsaduri de flori. Suprafața este de aproape trei hectare, urmând să se pună la dispoziție încă zece hectare în apropiere. S-a alocat inițial de la Minister, un buget și 12 posturi, suplimentate ulterior la 19.
Sediul este protejat de perdele de protecție, are delimitările naturale necesare pentru a putea înmulți și menține puritatea varietăților. Prima misiune a băncii este testarea materialului genetic, înainte de a fi introdus și clasat. După stabilirea purității și autenticității, se fac descrierile fenotipice, biochimice, genotipice etc, apoi amprentarea genetică prin care să se demonstreze lumii științifice naționale și internaționale că acele resurse sunt românești și sunt în patrimoniul național. Apoi o parte din sămânță merge în celule de păstrare pe termen mediu și lung, o parte vor ajunge la fermieri sau cercetare, cu certificat de autenticitate. ”Nu vom fi producători de sămânță, ci vom oferi niște eșantioane către cei care vor să le multiplice. Nu vorbim doar de o regenerare de semințe”, specifică amelioratorul Costel Vînătoru. Momentan finanțarea este asigurată din bugetul Ministerului Agriculturii, urmând a fi accesate și alte surse.
 
„Ar trebui să ne grăbim cu acest proiect pentru că acest ”covor vegetal” este expus la mari pericole. Se adaugă schimbările climatice care au afectat extraordinar de mult lumea vegetală, apar tot felul de mutații, plante invazive sau factori chimici cu efect mutagen, plante de import care prin polenizare determină o impurificare a varietăților locale etc. De aceea, dacă nu ai o instituție care să le certifice, ele sunt la îndemâna oricui. Dacă ne mai gândim mult, s-ar putea să nu mai avem nevoie, pentru că nu vom mai avea ce conserva din patrimoniul nostru”, atrage atenția directorul Băncii de resurse genetice de la Buzău.
 
Roxana Drăghici