Creşte interesul fermierilor pentru culturile proteice

Sorgul, soia şi rapiţa sunt specii recent introduse în loturile de testare ale APPR pentru că fermierii cer mai multe informaţii. „Culturile de leguminoase devin din ce în ce mai importante şi au o piaţă mai bună, spre deosebire de sorg, care, deşi interesant din punct de vedere nutriţional şi pentru diversitatea culturilor, are suprafeţele limitate. De aceea am extins încă de anul trecut experienţele şi la soia“, a spus Alina Creţu, director executiv APPR.

De altfel, conform estimărilor publicate de Comisia Europeană, producţia mondială de soia în anul agricol 2020/2021 va fi mai mare.Pe de altă parte, vor exista sincope în aprovizionare din ţările mari exportatoare. Şi la nivelul UE se aşteaptă creşteri ale producţiei culturilor proteice, la circa 4,5 mil. tone (cu 4% mai mult decât anul trecut) atât pentru consum alimentar (mazăre, linte, năut), cât şi pentru furaj.

Deşi primăvara acesta a fost extrem de secetoasă, chiar şi cu cele câteva episoade de ploaie, soia rămâne o cultură de interes pentru asolamente datorită azotului pe care îl lasă în sol. Sprijinul cuplat la soia pentru boabe a contribuit de asemenea la extinderea timidă a suprafeţelor. Dar, ceea ce limitează totuşi cultura, pe lângă lipsa apei în multe zone, sunt tratamentele fitosanitare. „Cultura de soia în sine (ca toate leguminoasele) este bună premergătoare, doar nu este uşor de cultivat fără irigaţii. Pe de altă parte, nici tratamentele de protecţie nu sunt uşor de realizat. Ne-ar fi mult mai uşor dacă am avea şi soia rezistentă, adică modificată genetic. Nu am mai fi atât de vulnerabili în faţa importurilor. Înainte de 2007, cam jumătate din suprafaţa care se cultiva era OMG.

Apoi suprafeţele de soia au scăzut drastic, iar de câţiva ani a început să crească iar“, a mai spus Alina Creţu. Un alt motiv este şi faptul că în România capacitatea de procesare pentru soia este foarte scăzută, iar cei care produc şi doresc să exporte ar putea să nu mai beneficieze de acest sprijin cuplat. Pe de o parte, fermierii români producători de soia sunt defavorizaţi, pe de alta, nu este susţinută mai mult procesarea internă. Cu toate aceste impedimente, APPR a început de anul trecut testarea a circa 40 de soiuri de soia, atât de la marile companii producătoare, cât şi varietăţi locale. S-au ales trei judeţe - Călăraşi, Ialomiţa şi Brăila (două dintre locaţii fiind cultură neirigată) - şi se urmăreşte în primul rând gradul de adaptabilitate al plantelor la zonele de cultură din România din punct de vedere al maturităţii.

Nicolae Sitaru a semănat o suprafaţă mică, în parcele de rotaţie cu porumb. „Soia o poţi cultiva doar acolo unde poţi conta pe apă, fie din irigare, fie din strat freatic la suprafaţă. Sunt fermieri care, la irigat, au obţinut şi 5.000-6.000 kg/ha. Am şi eu terenuri în care fac rotaţie cu porumb, dar producţiile nu sunt mari. Este o cultură care merită, pe lângă subvenţie, şi sprijinul cuplat. Vom vedea cum se decide acordarea acestuia pentru 2020, dacă vor primi în continuare şi cei care exportă sau numai cei care vând la procesatori interni, cum se vehiculează. Nu este normal să schimbi regulile în timpul jocului, mai ales că nici cumpărători sau procesatori nu sunt prea mulţi. Din păcate, nu prea mai putem vorbi de ea nici pentru înverzire, căci fără tratamente oricum nu obţii mare lucru. Înainte de aderare, soia modificată genetic a ajutat foarte mult şi la curăţarea terenurilor, datorită posibilităţii de a aplica erbicid. Dar cred că anul acesta suprafeţele se vor menţine la aproximativ acelaşi nivel ca anul trecut. Soia trebuie să rămână în atenţia agricultorilor, dar numai acolo unde îi poţi asigura condiţii bune, adică apă“, a spus fermierul din Ialomiţa.

Un alt fermier care a obţinut rezultate excelente la soia în Silistaru, judeţul Brăila, este Iosif Ţicra, cu experienţă de peste 40 de ani şi care afirmă că mulţi colegi îi pun întrebări privind tehnologia. El spune că nu este dificl de cultivat, dar trebuie respectate norma de semănat (110-120 kg/ha, peste 650.000 plante/ha), cele cinci tratamente cu erbicide şi momentele-cheie pentru apă. Nici fungicide nu se aplică prea multe. Nu putem de vorbi de cultură ecologică, dar 1-2 stropiri ar trebui să fie suficiente. Un alt secret, explică inginerul, este reglajul combinei, pentru că acum procesatorul bagă spărtura la „impurităţi“, ceea ce nu este corect pentru că o foloseşte la extragerea de ulei. Soia este foarte cerută şi pleacă mult la export.

Pentru procesare internă ar trebui şi ca zootehnia noastră să absoarbă mai mult, dar aici avem probleme. Cultura are viitor la noi, doar apă să avem, spune „un om care toată viaţa s-a bucurat de sistemul de irigare“, cum afirmă chiar el. La neirigat, nu are rost să investeşti în cultura de soia. Dar ea poate fi rentabilă şi fără sprijin cuplat, dacă şi producţia este de minimum
4 tone/ha“, a mai adăugat Iosif Ţicra.

Patru platforme de testare şi la DonauSoia

Cei de la DonauSoia îşi continuă activitatea de colaborare cu staţiunile de la Secuieni, Turda şi Cojonca, unde anul trecut au încercat chiar şi loturi de cultură ecologică. Alături de soia, se încearcă stabilirea unor tehnologii şi pentru alte leguminoase pentru boabe: lupin, linte, năut.

„Anul acesta sunt în plan patru platforme, dintre care trei cu soia şi una cu alte leguminoase, două fiind la Staţiunea de la Secuieni. Din cele 40-50 de soiuri, şase sunt de la SCDA Fundulea, aproximativ 10 de la Turda şi unul de la ITC. Printre soiurile cu rezultate promiţătoare pentru sudul ţării sunt cele de la Fundulea, iar de la Turda - pentru zone peste Paralela 45. Producătorii de soiuri româneşti ar trebui să se gândească din ce în ce mai mult la promovarea lor şi la furnizarea de tehnologie. Sunt şi soiuri străine de soia care au plasticitate mare şi au dat producţii bune“, a spus Dragoş Dima, de la DonauSoia România, care crede că importanţa culturii va creşte în următorii ani, nu doar pentru furaje, ci şi pentru industria alimentară. Perioada aceasta de la început de an nu a făcut decât să întărească necesitatea extinderii culturilor de leguminoase şi a procesării lor pe plan local, a sub liniat el, pentru a nu mai fi atât de dependenţi de importurile de pe alte continente.