Criptovegetația culturii de grâu de toamnă

​O importantă parte din vegetația grâului de toamnă se petrece în perioada de iarnă, în condiții de temperaturi scăzute. În această perioadă, în plantele de grâu au loc procese fiziologice cu o intensitate mai mare sau mai mică, în funcție de nivelul temperaturii. Unii cercetători au atribuit perioadei din timpul iernii o importanță deosebită pentru creșterea producției la grâul de toamnă. Astfel, acordându-se atenție acestei perioade, s-au elaborat principii noi în aplicarea îngrășămintelor azotate la grâul de toamnă. Cercetătorii italieni au denumit această perioadă criptovegetație.

​În timpul perioadei de iarnă, când în toamnă condițiile de vegetație au fost corespunzătoare, plantele de grâu au formă de rozetă cu 3–5 frunze, cu climbul scurt și teci groase care învelesc “tulpina”. Rădăcinile embrionare pătrund mai adânc în sol. Partea aeriană a plantei nu prezintă o creștere vizibilă. Nodul de înfrățire și partea mai joasă și îngroșată a frunzelor reprezintă parți în care sunt acumulate cantități mari de substanțe nutritive. În faza de criptovegetație se formează noi primordii foliare și radiculare și se diferențiază conul vegetativ din care se dezvoltă apoi spicul.
În perioada de iarnă grâul absoarbe azot și alte elemente nutritive (fosfor și potasiu). Intensitatea absorbției elementelor nutritive în această perioadă este mai mare sau mai mică, în funcție de temperatura solului. În plante au loc pe timpul iernii procese fiziologice legate de absorbția de nutritivi minerali și acumularea lor în țesuturile de rezervă sau chiar utilizarea lor în elaborarea de substanțe plastice. Elementele minerale absorbite, sau substanțele plastice elaborate sunt întrebuințate de plantele de grâu în elaborarea de noi țesuturi în condiții în care nu este posibilă o vizibilă creștere dimensională a plantelor.
Cea mai importantă caracteristică a fiziologiei grâului de toamnă în perioada de criptovegetație o constituie absorbția azotului, transformarea și utilizarea acestuia pentru procesele morfogenetice.
În prezent, este stabilit ca plantele de grâu absorb azotul la temperaturi foarte scăzute, chiar și la temperaturi sub zero grade. E. Spaldon a pus în evidență faptul că prin scăderea temperaturii de la + 5 grade Celsius la + 2 grade Celsius procesul de creștere a plantelor se reduce, dar nu se oprește. Administrarea suplimentară a azotului a sporit absorbția lui atât la temperatura de + 5 grade Celsius cât și la temperatura de + 2 grade Celsius, chiar și la temperatura de 0 grade Celsius. În același timp s-a pus în evidență faptul că la temperaturi de + 2 grade Celsius conținutul în aminoacizi liberi este mai mare decât la temperatura de + 5 grade Celsius.
Acest fapt demonstrează pentru plantele de grâu în perioada de criptovegetație o capacitate mai redusă pentru procesele de sinteză în comparație cu cele de formare a aminoacizilor liberi. Plantele cu rezerve scăzute în azot și aminoacizi liberi și-au sporit aceste componente prin îngrășarea suplimentară cu azot, cu toate că temperaturile s-au menținut scăzute.
Grâul prezintă exigențe diferite față de concentrația solului cu azot în diferite faze de vegetație. S-a stabilit că grâul cere în lunile de iarnă o concentrare a soluției solului în nitrați mult mai mare decât în fazele de vegetație de primăvară, când are loc o intensă absorbție a azotului.
În perioada de criptovegetație în frunzele de grâu are loc și procesul de fotosinteză, cu toate că temperatura aerului este scăzută. Temperaturile scăzute reduc, dar nu opresc procesul de fotosinteză la grâul de toamnă în timpul iernii.
În perioada de iarnă conținutul de clorofilă în frunzele grâului de toamnă manifestă diferențieri însemnate între soiuri. Unele rezultate de cercetare din zona de silvostepă din sudul țării au reliefat un conținut de clorofilă însemnat mai ridicat la unele soiuri față de altele. Aceasta datorită conținutului mai ridicat în acid ascorbic, procent crescut de substanța uscată, printr-o concentrație mai mare a sucului celular și printr-o activitate a catalazei mai redusă, fapt ce evidențiază o mai bună adaptare a lor la condițiile din timpul iernii.
Cunoscând particularitățile de vegetație ale grâului de toamnă pe timpul iernii se pot deduce pentru acest anotimp o serie de măsuri fitotehnice, între care folosirea azotului ca îngrășămant constituie măsura cea mai importantă. Aplicarea azotului, corelat cu etapele de organogeneză ale plantei și cu vegetația plantelor toamna și iarna, conduce la o mai bună dezvoltare a elementelor de productivitate și la pornirea mai timpurie în vegetație a grâului în primăvară.
Este greu să se precizeze “momentul” trecerii plantelor de grâu în perioada de criptovegetație, sau în perioada de “repaus de iarnă”, cum se mai spune.
În general, pentru condițiile meteorologice din ultimul deceniu, în România, se menționează datele de 5–10 decembrie pentru Transilvania și jumătatea de nord a Moldovei, 10–20 decembrie pentru regiunile sudice și vestice și a treia decadă a lunii decembrie pentru zona de sud-est a Dobrogei.
Analizele amănunțite ale condițiilor meteorologice din anotimpul de toamnă și iarnă și starea fiziologică a plantelor permit stabilirea pe zone a condițiilor de iernare a grâului de toamnă, în funcție de particularitățile anului luat în considerare.
Perioada de regenerare a plantelor de grâu de toamnă în primăvară se poate considera începută odată cu dezghețarea solului, când plantele își intensifică funcțiile vitale și durează până când încep condițiile optime de creștere.
În România, încălzirile sporadnice din luna februarie (ferestrele de iarnă) dau impuls vegetației plantelor de grâu. Uneori, reluarea vegetației active a grâului de toamnă se înregistrează la sfârșitul lunii februarie, iar în alte cazuri, reluarea vegetației a avut loc în ultima decadă a lunii martie. Extremele menționate mai sus sunt din ce în ce mai frecvente datorită modificărilor condițiilor climatice la nivel planetar.
Aspectul general al plantelor de grâu în perioada de regenerare este strâns legat de condițiile din toamnă și din iarnă, în condițiile de nutriție și de data la care s-a efectuat semănatul.
La creșterea temperaturii, plantele de grâu reacționează printr-o creștere a sistemului radicular, creșterea numărului de frunze și a numărului de frați.
În procesul de regenerare a plantelor de grâu rolul cel mai important îl au rezervele de azot acumulate de plantă în perioada de iarnă.
Ritmul de regenerare a plantelor de grâu în primăvară depinde, alături de temperatura, de intensitatea absorbției azotului. În această perioadă o concentrație mai mare în azot în soluția solului este absolut necesară, pe de o parte datorită temperaturii înc scăzute a mediului de nutriție, iar pe de altă parte datorită sistemului radicular slab dezvoltat.
 
Victor Vătămanu