Cristian Lungu, «şicanat» de un medic veterinar al DSVSA

Un lăptar acuză: „Colegii mei se plâng de şicanele făcute de un angajat DSVSA, care se încheie cu o «rezolvare» între 300 şi 500 de lei dosarul“ - Cristian Lungu

Renumitul fermier Cristian Lungu, preşedintele Asociaţiei Fermierilor Utilizatori de Automate pentru Desfacerea Laptelui Crud în România - AFUADLCR, „unchiul lui Ponta“, aşa cum chiar domnia sa a ţinut să precizeze nu o dată, semnalează posibile fapte de corupţie la nivelul DSVSA Bucureşti, ilegalităţi aduse la cunoştinţa sa chiar de către unii membri ai asociaţiei profesionale pe care o conduce, „colegi“ care însă doresc să rămână deocamdată sub anonimat.

Într-un interviu acordat revistei „Agrimedia“, Lungu a povestit cum a fost şicanat de un medic veterinar al DSVSA Bucureşti - „dr. Marius Oprea“, persoană care nu este de găsit în lista oficială publicată de ANSVSA pe siteul său - cu ocazia demersurilor de autorizare a ultimului automat de lapte achiziţionat de producătorul de lapte.

Singura persoană care corespunde descrierilor lui Lungu ar fi dr. Bogdan Teodor Oprea, consilier superior - serviciul catagrafie, înregistrare, evaluare, traces, medic veterinar care deţine o funcţie similară cu cea a doamnei dr. Cristina Daniela Manta, specialist dedicat exact activităţii de evaluare a dosarelor privind autorizarea automatelor de lapte.

Povestea devine absolut incredibilă în momentul în care am aflat că acest medic l-a tratat cu dispreţ pe fermierul nostru (conform declaraţiilor înregistrate audio de către noi) şi a încercat să tragă inclusiv nişte sfori când Lungu s-a hotărât să se adreseze la nivel înalt conducerii ANSVSA, inclusiv DNA.

Informaţii incendiare în cele ce urmează.

Am înţeles că în ultima încercare de autorizare a celui de-al patrulea automat de lapte Brunimat achiziţionat aţi întâmpinat probleme. Despre ce este vorba?

Să începem cu sfârşitul poveştii. Există membri în asociaţie (n.r. - Asociaţia Fermierilor Utilizatori de Automate pentru Desfacerea Laptelui Crud în România - AFUADLCR) care mi-au relatat nişte nereguli vizavi de partea de autorizare şi control a automatelor de lapte. Am luat la cunoştinţă despre situaţie şi am stocat-o ca atare până la momentul în care am achiziţionat un al patrulea automat de lapte şi a trebuit să-l autorizez. Şi asta s-a întâmplat nu demult. Pe scurt, fiul meu a trebuit să-l aştepte neobişnuit de mult în locaţia unde avea să fie pus în funcţiune automatul pe dr. Marius Oprea (n.r. - singura persoană care corespunde descrierii lui Cristian Lungu este dr. Bogdan Teodor Oprea, consilier superior - serviciul catagrafie, înregistrare, evaluare, traces), care i-a spus că vine la o anumită oră, dar s-a prezentat patru ore mai târziu, cu o atitudine arogantă, distant, un om care nu dorea să conlucreze, nu vroia să-şi facă treabă. Ovidiu, fără să-mi spună iniţial nimic, m-a trimis pe mine să ridic autorizaţia de la DSV Bucureşti: „Te duci tu să iei dosarul de acolo“. (...) M-am întâlnit cu acest medic la sediul DSV Bucureşti, după o aşteptare îndelungată, pe care a trebui s-o îndur şi eu la rândul meu. O altă surpriză neplăcută constatată acolo a fost modul total nefiresc prin care mi s-a adresat acest doctor. (...) I-am spus că sunt preşedintele AFUADLCR şi că aroganţa sa şi modul de a se prezenta în faţa unui client mă dezamăgesc total. I-am comunicat apoi că mă voi deplasa la ANSVSA să-mi spun păsul, în condiţiile în care, în continuare, nimeni nu-mi spunea ce se întâmplă cu dosarul meu. „Du-te, bă, acolo..., ei, şi ce dacă te duci?“, mi-a răspuns pe acelaşi ton zeflemitor acest medic veterinar.

Şi? V-aţi dus la sediul ANSVSA să depuneţi plângere?

În momentul în care am plecat de la DSVSA Bucureşti, probabil că persoana în cauză a pus mâna pe telefon şi a sunat-o pe doamna Manta (dr. Cristina Daniela Manta, consilier superior - serviciul catagrafie, înregistrare, evaluare, traces), care şi-a cerut scuze şi m-a rugat să nu mă duc la ANSVSA, pentru că intra în sarcina sa să prelucreze şi să autorizeze dosarul meu, dar pentru că avusese o problemă în familie nu putuse să-l rezolve. (...) Am acceptat scuzele domniei sale, dar nu şi pe cele ale lui Oprea. I-am spus că nu pot accepta asta pentru că am o anumită vârstă, că nu accept să mi se vorbească aşa, indiferent cine ar fi persoana respectivă; în primul rând, este om şi un astfel de comportament îl descalifică. Scurtând-o, i-am comunicat doamnei Manta că accept să nu mă mai duc la ANSVSA dacă acest Oprea mă sună personal şi îşi cere scuze (ideea era să-l educ puţin şi astfel de lucruri să nu se mai întâmple). Noi nu mai suntem văcarii ăia care trag vaca de lanţ pe marginea şanţului. Chiar dacă ne ocupăm de vaci, avem totuşi o pregătire. Nu m-a sunat nimeni, bineînţeles...

Aţi ajuns la ANSVSA...

Am ajuns la ANSVSA, m-am dus la doamna Tănase, directoarea pe animale (n.r. - Dana Tănase, directorul direcţiei siguranţa alimentelor de origine animală) şi ne-am întâlnit şi cu Ecobici (n.r. - Gabriel Ecobici), am stat de vorbă mult cu ei, le-am povestit despre ce este vorba (...) în ideea să merg şi să iau de la domnul vicepreşedinte al ANSVSA (n.r. - singurul vicepreşedinte este Laszlo Nagy Csutak) ultimul cuvânt după ce îi spuneam asta. Bineînţeles, doamna Tănase a zis că o se ne cheme şi pe noi acolo (în biroul vicepreşedintelui). Când m-am dus, secretara vicepreşedintelui, foarte revoltată, mi-a spus că acesta nu are timp. Mi s-a spus să trec totul pe hârtie şi să mă înscriu în audienţă, lunea şi miercurea. Nu mi s-a dat voie să intru, ocazie cu care am promis că voi merge direct la DNA să denunţ, pentru că am constatat că în sistemul de autorizare este o problemă mare.

Problemă? DNA se ocupă cu investigarea corupţiei.

Am uitat să vă spun că acele plângeri ale unora dintre colegii mei din AFUADLCR, care au dorit să rămână anonimi, au şi o continuare - şicanele făcute de acest medic veterinar se încheie cu o „rezolvare“ între 300 şi 500 de lei dosarul; oamenii depun oricând mărturie.

Să continuăm. Aţi ameninţat că mergeţi la DNA.

Am plecat din sediul ANSVSA foarte revoltat, neştiind unde este DNA. Am venit acasă cu gândul să vorbesc cu fiul meu, neavând nici cărţile de vizită la mine. (...) I-am sunat între timp pe unii colegi din teritoriu să văd care a fost situaţia în cazul autorizării lor (pe zona Bucureşti). Unul dintre ei mi-a spus că fusese vizitat de „un tip grizonat, înalt, care coboară dintr-o maşină de zeci de mii de euro“, exact profilul persoanei cu care am avut eu probleme. Altul mi-a spus că este în „şucăr“ cu acelaşi om pentru că i-a arătat că un deţinător de automat de lapte, amplasat undeva la Piaţa Sălăjan din Bucureşti, nu are fermă, nici vreun animal şi că are aşezat aparatul lângă un WC public. Cum a putut să-l autorizeze? De ce mă mai scandalizez şi de ce vreau să iau măsuri drastice - toţi se plâng că ne invadează automatele de lapte care nu sunt ale fermierilor şi, chiar dacă ar aparţine fermierilor, nu sunt autorizate din punct de vedere legal, nu întrunesc condiţiile. Cu această ocazie am aflat că există inclusiv un medic uman din Ialomiţa care are 10 automate de lapte în Bucureşti, toate autorizate de DSVSA Bucureşti! Este o încălcare flagrantă a legii aici, probabil că s-a dat şpagă, că altfel, dacă ăla nu întruneşte condiţiile din Ordinul 55, este clar că a dat mită. Mai există un medic, de data asta din Călăraşi, medic veterinar, care are şase automate de lapte şi îi cunosc şi pe fermierii de unde acesta cumpără laptele; şi el are autorizaţii. Acest deţinător de automate nu întruneşte nici o condiţie, pentru că modul de afişare a tuturor punctelor de la Ordinul 55, care reglementează că trebuie să faci public cine eşti, când faci aprovizionarea, ora, data, temperatura laptelui, nu este respectat şi nu apare nimic afişat pe automat. (...)

Aveţi oameni în asociaţie care sunt dispuşi să depună mărturie că se cer bani pentru autorizare? Aţi vorbit anterior de sume cuprinse între 300 şi 500 de lei.

Exact. Este scandaloasă şicanarea generată de un astfel de personaj în momentul în care vine pentru prima dată în control în locaţia unde vrei să pui în funcţiune agregatul. Mă tem de toate mişcările astea ilegale, pentru că de la 1 aprilie am aflat că marii procesatori au anunţat că nu vor mai prelua laptele de la producătorii români. Dacă se întâmplă acest lucru, este clar că oamenii sunt dispuşi, indiferent cu ce costuri, să-l dea undeva. Şi automatele de lapte reprezintă un debuşeu.

Este posibil să apară mai multe astfel de automate... ilegale?

Sigur vor mai apărea. Un alt lucru asupra căruia trebuie să trag un semnal de alarmă este şi acela că au apărut automate de lapte fabricate în România fără a fi autorizate din punct de vedere constructiv. Faptul cel mai deranjant la aceste „automate de lapte“ este că rezervoarele, cilindrice, de 150 sau 200 de litri, nu sunt semirotunde pe fund, astfel încât să nu existe posibilitatea de a rămâne depuneri în unghiul drept şi să se poată reînsămânţa celelalte tranşe de lapte care sunt adăugate. Probabil că pe cele drepte le iau de pe la miere sau cine ştie de pe unde şi le introduc în aceste automate. Automatele acestea se fac la Târgu Mureş, în localitatea Sângeorz. Este o întreprindere care face utilaje pentru fast-food. O altă locaţie se află în Timişoara. De reţinut că aparatele care au apărut începând cu anul 2012 încep să nu mai fie Brunimat original, ci automate făcute în România. Eu am numai Brunimat din Elveţia, cu capacitate de 400 de litri şi fiecare costă 10.700 de euro. Sunt amplasate la Doamna Ghica, Piaţa Moghioroş, Piaţa Valea Ialomiţei şi Piaţa Chilia Veche, în Drumul Taberei.

În Bucureşti au apărut foarte multe automate de lapte şi bineînţeles că marea majoritate nu sunt ale fermierilor. Iniţial, eu demarasem războiul cu cei care nu sunt fermieri, prin intermediul ANSVSA. Sunt deja doi ani de când fac sesizări, s-au luat anumite măsuri şi au dispărut cele trei tancuri din pieţe, dar mai sunt acum alte tipuri de aparate periculoase şi am constatat, de la doamna Tănase, că au apărut inclusiv dispozitive care ar semăna cu automatele. Curios este când au fost autorizate.

Ionel VĂDUVA