Criterii de bază folosite la alegerea biotopului pentru producerea economică a materialului săditor viticol

​Alegerea biotopului reclamă cunoașterea temeinică a factorilor ecologici și a celor social-economici.

​Factorii ecologici – dintre aceștia, factorii climatici au un rol preponderent. Ei trebuie să satisfacă, atât cerințele plantației la portaltoi, cât și a celor reclamate de către școala de viță și plantația furnizoare de coarde altoi.
Soiurile de portaltoi prezintă o perioadă de vegetație mai lungă cu circa 20–30 de zile, decât plantația de viță roditoare. De aceea, plantațiile de portaltoi pot fi înființate, în acele areale, în care numărul zilelor fără îngheț, calculate de la ultima brumă de primăvară și până la prima brumă de toamnă, este mai mare de 170.
În funcție de resursele climatice din România, se deosebesc 3 zone de favorabilitate a culturii portaltoilor.
Zona foarte favorabilă este situată în sudul țării și îndeosebi în perimetrele irigate de pe prima terasă a Dunării, de la Drobeta Turnu-Severin și până la Cernavodă, în care temperaturile din lunile iulie, august și septembrie sunt mai mari de 22,0 grade Celsius, 21,5 grade Celsius și respectiv 17,3 grade Celsius;
Zona favorabilă se suprapune pe actualele areale ale podgoriilor Dealu Mare, Dealurile Buzăului și cele din Dobrogea (Murfatlar și Sarica-Niculițel);
Zona de favorabilitate mijlocie cuprinde podgoriile din sudul Moldovei (județele Vrancea și Galați), Banat și sudul Transilvaniei ( în condițiile cele mai favorabile de pantă și expoziție).
Cerințele față de factorii ecoclimatici ale școlilor de viță sunt mai reduse cu circa 10% în raport cu cele ale plantațiilor de portaltoi, mai cu seamă în cazul altoirii soiurilor pentru vin. Rezultatele tehnice și economice cele mai bune se obțin însă tot în partea de sud și de sud-vest a României. Aceasta rezultă și din actuala repartiție a școlilor de viță din țară, ea arătând o concentrare de 66,3 % la sud de Munții Carpați, principalele județe producătoare fiind Tulcea, Galați, Arad, Alba etc.
La alegerea biotopului pentru școala de viță o importanță de prim ordin îl prezintă evitarea pericolului brumelor (înghețurilor) târzii de primăvară, care nu trebuie să depășească data de 01 mai. Acest pericol este și mai mare în cazul în care se recurge la școala de viță fără biloane. O restricție importantă este, de asemenea, frecventă ploilor și a temperaturilor scăzute din luna mai, care întârzie intrarea în vegetație a vițelor altoite.
Sensibilitatea mare a acestora la secetă, pe de o parte și regimul neuniform al precipitațiilor din climatul nostru temperat continental, pe de altă parte, reclamă asigurarea condițiilor de irigare. Întrucât școala de viță prezintă cea mai mică rezistență la grindină și dat fiind caracterul foarte intensiv al acestui sector, se cere imperios a fi evitate arealele bântuite de grindină. Pericolul brumelor, temperaturilor scăzute din luna mai și a grindinei, sunt anulate în cazul vițelor altoite cultivate în solarii.
Soiurile din plantațiile furnizoare de coarde altoi au cerințe asemănătoare cu cele ale acelorași soiuri cultivate pentru struguri. 
La alegerea biotopului în funcție de factorii ecopedologici, cele mai mari cerințe revin școlii de viță. Ea reclamă un sol bogat cu 3–5 % humus și bine aprovizionat cu macroelemente.
Cea mai bună înrădăcinare se realizează în condițiile unor soluri nisipoase, până la cel mult lutoase, care se încălzesc și se aerează relativ ușor. Sunt contraindicate solurile argiloase, reci și cu exces de umiditate care se opun creșterii rădăcinilor. Terenurile destinate școlilor de vițe trebuie să fie în afara influenței directe a apei din stratul freatic care în sezonul ploios poate să urce până la 50–60 cm de suprafața solului. Vițele altoite sunt foarte sensibile la acțiunea sărurilor nocive ori de câte ori ele depășesc un conținut de 0,3–0,6 la mie NaCl.
Interesează, de asemenea, gradul de poluare a terenului sub aspectul fungicidelor și erbicidelor, gradul de infestare cu larve dăunătoare (Melolontha melolontha, Agriotes linearum, Zabrus gibrus etc), cu boli virotice și bacteriene etc.
Alegerea portaltoilor corespunzători reclamă calcularea indicelului puterii clorozate a solului, atât pentru terenul destinat școlii de viță, cât și pentru plantația de portaltoi sau plantația furnizoare de coarde-altoi. În cazul înmulțirii materialului liber de viroze, sunt folosite în exclusivitate terenurile nisipoase, în care principalul vector (nematodul Xiphinema index Thorne si Allen) nu poate supraviețui.
Din punct de vedere al celorlalți factori ecopedologici, plantația de portaltoi manifestă cerințe deosebite în funcție de originea genetică a soiurilor sau grupelor de soiuri. Unele soiuri se comportă cel mai bine pe solurile cu textură ușoară, umede și bogate în substanțe fertilizante, altele manifestă cerințe medii față de textură, umezeală și fertilitatea solului, în timp ce unele pot fi cultivate chiar pe soluri cu un conținut de 40 % carbonat de calciu activ.
Sub raport orografic, terenul trebuie să fie plan sau cu o pantă de cel mult 4%, având orientarea sudică sau sud-estică, respectiv sud-vestică. Amplasarea școlilor de viță în terenurile de luncă reclamă adoptarea măsurilor corespunzătoare de prevenire a inundării, acest accident producând pagube mari, chiar dacă este de scurtă durată.
Cerințele soiurilor de viță roditoare din plantațiile furnizoare de coarde altoi, față de condițiile ecopedologice, sunt asemănătoare cu cele ale acelorași soiuri cultivate pentru producerea de struguri.
Sintetizând cele de mai sus, rezultă că dintre componentele pepinierei viticole, cele mai mari exigențe față de factorii ecoclimatici, le are plantația de portaltoi. Sub raportul cerințelor față de factorii ecopedologici, ordinea așează în frunte școala de viță. Aceasta înseamnă că în cazul unei pepiniere integrate, alegerea după cerințele plantației de portaltoi, față de factorii climatici și a școlii de viță, în raport cu factorii ecopedologici, este suficientă.
 
Factorii social-economici - printre aceștia figurează în primul rând forța de muncă din podgoria sau centrul viticol respectiv, pepiniera viticolă având cel mai intensiv caracter din toate celelalte activități viticole. Ea folosește aproximativ 7800 ore/hectar în pepiniera de vițe; 3000 ore/hectar în plantația de portaltoi și 1200 de ore/hectar în plantația furnizoare de coarde altoi.
Un alt factor important îl constituie puterea economică a unității producătoare, mai cu seamă în cazul unităților agricole de la țară. Este cunoscut faptul că înființarea unei pepiniere viticole, cu toate construcțiile și instalațiile necesare, constituie o investiție importantă.
Înființarea reclamă, de asemenea existența  unor căi de comunicații situate în apropiere, care să fie practicabile în tot timpul anului. Nu trebuie neglijată nici importanța ce revine, tradiției și pregătirii profesionale a oamenilor chemați să lucreze într-un sector atât de complex, cum este cel de producere a materialului săditor viticol.
 
Victor Vătămanu