Criteriul competentei

Criteriul competenţei s-a dovedit, fără putinţă de tăgadă, că asigură în toate domeniile socioeconomice progresul omenirii. Nu întâmplător, înţelepciunea poporului român a înscris în reperele conduitei sale şi necesitatea de a pune „omul potrivit la locul potrivit”. Poate de aceea astăzi, într-o conjunctură economică internaţională total nefavorabilă, specialiştii care şi-au dovedit vocaţia în timp ar trebui să se implice în gestionarea crizei interne, în primul rând în sectorul decizional al administraţiei centrale şi locale.

---

Dacă ne referim la agricultură, destructurarea vechiului sistem a creat premisele liberei concurenţe, startul fiind luat, şi uneori furat, de mulţi neaveniţi, care nu au nimic comun cu domeniul, ci poate doar cu spolierea unor proprietari prin contracte de arendă oneroase sau cu obţinerea unor forme de sprijin date prea generos şi celor care nu cultivă terenurile, încurajându-se astfel nemunca. Tot în acelaşi sens şi cercetării agricole, cândva port-drapelul progresului în acest sector economic vital, nu i s-au mai dat mari şanse. După anul 1989, cercetarea agricolă a fost ignorată ca activitate, dar râvnită pentru terenurile din administrare situate în zone de interes pentru dezvoltatorii imobiliari. Aşa s-a ajuns ca mari specialişti, creatori de soiuri de plante şi rase de animale performante, să fie nevoiţi să treacă într-un con de umbră, realizările lor fiind mai degrabă evidenţiate la întruniri ştiintifice internaţionale. Acelaşi fenomen s-a înregistrat şi în domeniul îmbunătăţirilor funciare, de care ne aducem aminte doar în verile cu fenomene meteorologice excepţionale. Trist şi păgubitor pentru agricultura României.

Carenţele în politica resurselor umane şi mai ales în ocuparea unor funcţii în administraţia de stat îşi arată roadele. Avem teoreticieni grăbiţi care, arzând etapele, acced la funcţii de conducere fără nici o legitimitate, avem de exemplu tineri masteranzi gata să consilieze demnitari responsabili de politici agricole, însă nu avem mecanizatori care să are şi să cultive şi cele 3 milioane de hectare de teren arabil pe care, în prezent, cresc bălării, aceasta pentru că învăţământul profesional şi tehnic agricol este subdezvoltat. Trebuie cunoscut că în majoritatea ţărilor din UE nu poţi exercita activitatea de fermier dacă nu faci dovada că ai absolvit o formă de învăţământ cu profil agricol. Nu este benefic, de asemenea, să schimbi, de exemplu, 2-3 directori într-un an la o unitate descentralizată, cu desconsiderarea Legii funcţionarului public. În multe astfel de situaţii, incompetenţa, asezonată cu mult tupeu, duce în derizoriu anumite iniţiative lăudabile dispuse la nivel guvernamental.

Noroc cu sectorul privat, care este un veritabil filtru de selecţie a competenţelor, astfel încât ori eşti eficient, ori dai faliment. Competenţa, moralitatea, dragostea de ţară şi de semeni trebuie să fie atribute ale activităţii factorilor de decizie. Să nu pierdem din vedere, în iureşul disputelor de tot felul, că primăvara a sosit, iar ce vom pune sub brazde ne va asigura supravieţuirea într-o lume bântuită de conflicte, care au totuşi la origine înfometarea unei considerabile părţi a populaţiei globului. Apreciem că aceia care fac agricultură adevărată trebuie să fie susţinuţi, iar şmecheriile să fie drastic sancţionate, altfel ajungem la vorba unui popular revoluţionar al anilor 2000, care prognoza că „România, fără o legislaţie severă şi aplicabilă, nu va scăpa de stigmatul corupţiei şi subdezvoltării, cum America nu poate şi nu are dreptul să renunţe la faima şi semnificaţia Statuii Libertăţii“.

Simona MUNTEANU