Criza generată de pandemia de COVID-19 şi agricultura Uniunii Europene

Astăzi ne confruntăm cu o criză majoră ce a determinat statele membre ale Uniunii Europene să înceteze parţial sau total activitatea economică din unele sectoare pentru a proteja vieţile oamenilor. Din păcate, sunt mulţi cei care neagă impactul inevitabil al crizei generate de coronavirus asupra sectorului agricol.

Comisia Europeană şi-a manifestat disponibilitatea de a revizui propunerea bugetară multianuală. Propunerea iniţială pentru noua Politică Agricolă Comună prevedea o reducere bugetară reală de 12% pentru o perioadă de 7 ani.

Criza actuală a dovedit un lucru evident: avem nevoie de securitate alimentară. Unele ţări terţe au anunţat restricţii pentru exportul de produse alimentare. Ce ar putea să se întâmple în Uniunea Europeană dacă aprovizionarea cu alimente ar fi deficitară? Securitatea alimentară nu este realizabilă la nivel local, însă o abordare la nivelul întregii Europe poate fi o soluţie pentru a asigura securitatea alimentară. Nu este nevoie ca fiecare ţară sau regiune să fie autosuficientă, deoarece pur şi simplu nu este fezabil şi nici nu este de dorit. Doar la un nivel mai mare, precum cel al Uniunii Europene, cu o piaţă internă funcţională, putem obţine securitatea alimentară reală. De asemenea, nici nu susţinem faptul că Uniunea Europeană nu ar trebui să facă comerţ cu restul lumii, deoarece putem beneficia de comerţ şi să ne bucurăm de beneficiile economice rezultate fără a compromite securitatea alimentară. Agricultura constituie baza alimentaţiei cetăţenilor săi, chiar şi acum când cea mai mare parte a economiei este inactivă. Cu toate acestea, se confruntă cu greutăţi din cauza cererii reduse ca urmare a limitării comerţului şi a scăderii puterii de cumpărare a multor europeni. Ultimul lucru de care are nevoie agricultura Uniunii Europene este o reducere suplimentară a sprijinului acordat până în prezent. Ar fi de neconceput să se reducă sprijinul acordat sectorului agricol.

În schimb, în această perioadă fermierii europeni nu au nevoie de un set de politici care să crească povara producerii de alimente în Uniunea Europeană. Nu au nevoie de o strategie pentru fermă sau de o strategie pentru biodiversitate, care să crească restricţiile în ceea ce priveşte utilizarea produselor de protecţia plantelor, conducând la o reducere a suprafeţelor cultivate şi la o scădere a productivităţii agricole, elemente ce reduc veniturile fermierului. Politicile Uniunii Europene ar trebui să contribuie la protecţia suplimentară a mediului şi la combaterea schimbărilor climatice. Dar toate acestea trebuie realizate împreună cu îmbunătăţirea situaţiei economice a fermierilor şi asigurarea securităţii alimentare.