Cultivarea trandafirilor cu trunchi şi a trandafirilor pentru ghivece şi jardiniere

Trandafirii cu trunchi nu formează o categorie separată în adevăratul sens al cuvântului, după cum prezintă E. Haenchen, diferite soiuri ale tuturor categoriilor pot fi crescute ca trandafiri cu trunchi. Spre deosebire de trandafirii-arbust, care se ramifică de la nivelul solului, aceşti trandafiri sunt altoiţi pe un trunchi şi se dezvoltă doar deasupra acestui punct.

Pentru că aceşti trandafiri pot fi utilizaţi în mod complet diferit şi necesită şi alte condiţii, am considerat că este util să prezentăm special modul de cultivare a acestora. Ei sunt disponibili în diferite subcategorii, în funcţie de înălţime. De la nivelul solului până la punctul de altoire, înălţimile obişnuite sunt următoarele: 40 cm (trunchi-picior); 60 cm (semitrunchi); 90 cm (trunchi înalt) 140 cm (trandafir plângător, trandafir-cascadă). Denumirea generală este totuşi cea de trandafir cu trunchi. Uneori se foloseşte pentru această clasă termenul de „trandafir înalt“, însă este mai puţin absurd să denumim astfel un tradafir cu trunchi de doar 40 cm. Pe trunchiuri de 40 cm se altoiesc de obicei trandafirii pitici sau Polyantha, care cresc încet şi nu ating dimensiuni mari. Trunchiurile de 60 sau de 90 cm sunt folosite mai ales pentru trandafiri de straturi, trandafiri nobili sau trandafiri târâtori. Pe trunchiurile de 140 cm sunt altoiţi trandafiri căţărători sau târâtori, care atârnă până la pământ şi poartă, în funcţie de temperament, denumirea de trandafiri-cascadă sau trandafiri-plângători. Trandafirii cu trunchi au marele avantaj de a aduce florile mai aproape de privitor. Floarea, forma florii şi parfumul sunt ridicate la nivelul ochilor, respectiv al nasului. Nu mai trebuie să ne aplecăm sau chiar să tăiem florile pentru a ne bucura de splendoarea lor. Ca un efect secundar pozitiv, aceşti trandafiri nu sunt afectaţi atât de puternic de ciuperca Marssonina rosae, pentru că apa provenită din precipitaţii se scurge mult mai repede din coroana trandafirului şi pericolul de infecţii este redus. Această categorie de trandafiri ridică însă şi probleme. Necesită mai multă îngrijire, iernatul fiind în mod special o problemă. Când trunchiurile sunt culcate la pământ pentru iernat, direcţia trebuie aleasă cu grijă, pentru că plantele trebuie îndoite spre locul de altoire, pentru a nu suferi daune. Spaţiul din jurul trandafirului trebuie să fie liber, cel puţin începând cu lunile de toamnă. Atunci când pentru iernat se alege varianta înfăşurării coroanei, este necesar suficient spaţiu de manevră în jurul trandafirului, fără a fi afectate alte plante. Alegerea soiului de trandafir cu trunchi este, de asemenea, foarte dificilă. Pe de o parte, vrem ca floarea individuală să fie deosebit de aspectuoasă, ca în cazul hibrizilor Thea.

Aceste flori sunt foarte frumoase când sunt privite de aproape, însă nu au efect maxim de la distanţă şi perioada de înflorire este mai restrânsă. Pe de altă parte, putem avea parte de un număr mare de flori, pe perioade mai lungi, folosind trandafiri de straturi sau târâtori. Cei din urmă formează o coroană rotundă, închisă, atenuând uşor rigiditatea trandafirilor cu trunchi. Distanţa între trandafirii cu trunchi şi celelalte categorii este chiar trunchiul, lung şi subţire, format din cauză că trandafirul nu se dezvoltă decât peste nivelul de altoire. Folosirea acestor trandafiri în grădină ridică probleme şi părerile sunt împărţite. Unii grădinari consideră că trandafirii cu trunchi reprezintă cea mai desăvârşită formă, alţii îi aşază pe aceeaşi poziţie cu controversaţii pitici de grădină. Trandafirii plângători sau trandafirii-cascadă acoperă în mare parte trunchiul cu ramurile lor lungi. Când numărul florilor este suficient de mare, se recomandă plantarea într-un spaţiu liber, de exemplu pe un gazon. Când se folosesc mai multe plante, între ele trebuie să existe o distanţă suficientă, astfel încât efectul individual să se menţină. Trandafirii-cascadă şi cei plângători sunt plante individualiste. Pot fi admiraţi de la distanţă, însă de aproape cascadele de flori capătă un aspect deosebit. Trandafirii cu trunchi sunt de obicei plantaţi astfel încât trecătorul se poate apropia de ei pentru a-i privi mai bine. Ca urmare, încadrarea lor armonioasă în grădină este foarte greu de realizat. Pot fi plantaţi mai mulţi trandafiri cu trunchi într-un şir, de-a lungul unei alei. Acolo unde predomină formele geometrice şi simetria, trandafirii cu trunchi au întotdeauna un loc rezervat. Să ascunzi privirii trunchiul golaş al trandafirilor este rareori cu putinţă. Pentru că trandafirul trebuie culcat la pământ toamna, posibilitatea de asociere cu alte plante este limitată. Se pot planta trandafiri-arbuşti de dimensiuni mai mici în jurul trunchiului. Există întotdeauna varianta compromisului, de exemplu să permitem o singură direcţie de acces către trandafiri. Aceste metode sunt însă greu de aplicat pentru că necesită o planificare atentă încă dinaintea plantării, luând în vedere dezvoltarea plantei pe mai mulţi ani.

Trandafiri pentru ghivece şi jardiniere

Nu cu mult timp în urmă, trandafirul în ghiveci era o idee de neconceput. De fapt, această posibilitate nu este atât de nouă. Încă de pe vremea romanilor, trandafirii erau plantaţi în recipiente de argint. În secolul trecut, în Franţa se cultivau în ghivece trandafirii pitici „Pompon de Paris“. La începutul secolului al XX-lea, sensibilii trandafiri de ceai erau crescuţi în ghivece pentru a putea fi mutaţi în spaţii mai călduroase iarna. Însă obiceiul de a cultiva trandafiri în recipient nu a fost larg răspândit. După 1980, trandafirul înmulţit prin butaşi special pentru creşterea în ghiveci a devenit un produs popular. La început nu era menit cultivării pe perioade foarte lungi, însă trandafirii au devenit o privelişte comună pe balcoane sau în jardiniere mari. Curând au fost dezvoltate special numeroase soiuri, cu nenumărate posibilităţi de utilizare în spaţii mai restrânse. Ghivecele cu flori au fost întotdeauna foarte apreciate. Multe persoane nu au grădini, iar media de spaţii verzi per cap de locuitor scade tot mai mult. Nevoia de a avea în jur verdeaţă şi culoarea verde creşte însă pe zi ce trece. Cultivându-se diverse plante în ghivece, pot fi înviorate spaţii unde astfel n-ar putea fi adus farmecul naturii: la intrarea în casă, pe terasă, pe balcon. Nu numai că aceste spaţii pot fi valorificate mai bine astfel, ghiveciul este, de asemenea, o soluţie variabilă şi mobilă. Plantele cele mai atrăgătoare pot fi aduse în prim-plan, după perioada maximă de înflorire pot fi ascunse vederii, făcând loc altora. Interesul crescând pentru trandafirii crescuţi în ghivece are o importanţă deosebită.

Anumite necesităţi speciale trebuie avute în vedere când vrem să utilizăm trandafirii în recipiente mai mari sau mai mici. Indiferent că este vorba de un ghiveci mic sau de o jardinieră spaţioasă, volumul este limitat şi trebuie pus accentul pe calitatea pământului folosit. Este neapărat necesar ca acesta să poată păstra apa şi substanţele nutritive, fiind, de asemenea, stabil şi menţinându-şi calităţile mult timp. Aceste cerinţe trebuie respectate pentru a avea succes. Diferenţele de temperatură datorită radiaţiilor solare şi răcoririi pe timp de noapte sunt mai mari decât în cazul trandafirilor plantaţi în grădină. Cantităţile corecte de apă şi substanţe nutritive sunt foarte importante. Găurile de scurgere trebuie să nu se înfunde, pentru că excesul de apă este dăunător. Pe fundul ghiveciului se va aşeza mai întâi un strat de cioburi de ceramică. Deasupra se va pune pământul. Cele două straturi nu ar trebui să se amestece pentru a putea asigura scurgerea optimă a apei. În lunile de iarnă, cantitatea de apă trebuie redusă, însă pământul nu trebuie să se usuce complet. Ghivecele sunt realizate din materiale diferite. Plasticul are avantajul greutăţii foarte reduse. Apa nu se pierde prin pereţii ghiveciului, iar diferenţele de temperatură nu sunt atenuate deloc de materialul subţire. Teracota, disponibilă în mai multe trepte de calitate, permite schimbul de apă şi aer, însă tocmai din această cauză pământul se usucă mai repede. Pentru iernat se recomandă o protecţie sporită a ghiveciului. Volumul-limită duce la o răcire şi reîncălzire mult mai rapide decât în cazul plantării în grădină. Există pericolul ca rădăcinile să fie afectate din această cauză. O metodă veche este ca ghivecele să fie ţinute în pământ pe timpul iernii şi acoperite cu frunze uscate sau cetină de molid. Unde este imposibil acest tip de iernare, în jurul ghiveciului trebuie să existe totuşi un strat izolator. De exemplu, ghiveciul poate fi înfăşurat în folie sau poate fi ţinut într-un recipient mai mare, iar spaţial rămas liber să fie umplut cu paie sau frunziş uscat. Întotdeauna, apa în exces trebuie să dispună de o scurgere adecvată. Trandafirii din ghivece vor fi acoperiţi cu un material care să permită circulaţia aerului, de pildă ramuri şi cetină de molid, pentru a reduce efectul dăunător al radiaţiilor solare sau al vântului. Pentru plantarea în ghiveci nu sunt recomandate plantele altoite. Rădăcina acestora este mai voluminoasă şi nu are suficient spaţiu în ghiveci, mai ales că punctul de altoire trebuie să se afle sub pământ. Plantele disponibile în comerţ au rădăcina suficient de ramificată şi sunt mult mai uşor de manevrat. La plantarea în jardiniere, pe balcon, recipientul trebuie să fie ceva mai spaţios. Din cauza volumului lor redus, cele obişnuite, de plastic, nu sunt recomandabile. Jardinierele cu recipient de apă încorporate pot fi utile pentru a se echilibra consumul de substanţe nutritive şi apă. De regulă se folosesc doar soiuri foarte mici, de exemplu cele de trandafir pitic. Pentru cultivarea în vase suspendate, este de preferat să se folosească soiuri ale căror ramuri sunt suficient de lungi încât să atârne. Şi în cazul acestor vase sunt valabile următoarele: cu cât este mai mare volumul, cu atât mai bine pentru plantă. Cele cu recipient de apă integrat sunt mai economice. Ghivecele mai mari oferă un spectru mai larg de posibilităţi. Când jardiniera nu este deosebit de mare, un singur soi de trandafir arată mai bine decât un amestec pestriţ de plante. Trandafirii-arbuşti mici au un efect deosebit. Un trandafir căţărător se poate urca pe o structură pregătită dinainte şi alcătuieşte o coloană sau un perete transportabil. Dacă se plantează un trandafir cu trunchi în ghiveci, trebuie acordată atenţie raportului armonios dintre înălţimea plantei şi dimensiunile ghiveciului. Soiurile stufoase şi cu flori numeroase se potrivesc cel mai bine. Hibrizii Thea, cu flori mari, nu sunt recomandaţi, pentru că numărul acestora este mic. În jardiniere şi ghivece mari, trandafirii pot fi combinaţi cu alţi arbuşti. Posibilităţile sunt infinite. Alte plante pot atârna deasupra marginii ghiveciului, înconjurând trandafirii, pot completa perioadele de înflorire ale acestora, pot contrasta plăcut cu florile trandafirilor sau pot crea spaţialitate. Nu numai ghiveciul şi plantele dinăuntru trebuie să se potrivească între ele, ci şi mediul înconjurător trebuie să fie adecvat. Cea mai bună combinaţie de plante are un efect neplăcut atunci când nu se „înţelege“ bine cu locul unde a fost amplasată. Plantele care vor însoţi tradafirii trebuie alese după aceleaşi principii ca şi în aer liber. Ritmul de creştere al plantelor trebuie să fie potrivit, astfel încât să nu se dezvolte excesiv. Rădăcinile trebuie să poată suporta diferenţele mari de temperatură care apar uneori în ghivece. Situaţia este alta dacă se aleg plante pentru un ghiveci care va fi ţinut iarna într-un loc încălzit. Fiecare caz în parte este unic şi numai un specialist poate recomanda plantele cele mai potrivite.

Victor VĂTĂMANU