Cultura de broccoli - o legumă a viitorului

Broccoli este o legumă originară din zonele învecinate Mării Mediterane. În cultură a fost introdusă din secolul al XIX-lea, mai întâi în Italia, apoi în Germania, Anglia, Franţa şi Olanda.

În jurul deceniului 4 al secolului al XIX-lea înregistrează o largă dezvoltare în culturile din SUA, ocupând în ierarhia celor 22 de specii legumicole de bază locul 16 ca suprafaţa cultivată şi 17 ca valoare de producţie. La nivelul deceniului al 7-lea al secolului al XX-lea, broccoli s-a cultivat în SUA pe o suprafaţă de 53.590 de acri, cu o producţie medie de 3.200 kg/acru, o producţie totală de 172.278 de tone şi o valoare totală de 41,99 milioane de dolari, mai mult cu 56% în ceea ce priveşte suprafaţa şi cu 76% valoarea, decât conopida. În România, se găseşte în câmpurile experimentale ale staţiunilor de cercetări legumicole şi în colecţiile facultăţilor de profil şi numai sporadic în grădinile cultivate în sistem individual pe lângă casă, în special în Banat. Este o legumă de perspectivă şi în România, pe măsură ce populaţia se va convinge de calităţile acesteia.

Importanţa alimentară şi economică

De la broccoli se consumă primordiile inflorescenţelor, uneori alungite ca nişte lăstari răsfiraţi. Se găteşte similar conopidei, mai ales sub formă de pane, în amestec cu unt şi smântână sau cu maioneză. Are un gust foarte bun, superior conopidei. Inflorescenţele de broccoli conţin 3,3 g % proteine, 0,2 g % grăsimi, 1,1 g % cenuşă, 5,5 g % hidraţi de carbon, 130 mg % săruri de calciu, 76% săruri de fosfor, 1,3 mg % fier, 3.500 U.I. vitamina A, 0,10 mg % vitamina B1, 0,21 mg % vitamina B2, 1,1 mg % niacin şi 118 mg % vitamina C. Valoarea alimentară este mai mare la broccoli decât la conopidă. Broccoli este bogat în vitamina A - culoarea verde închis fiind un indiciu clar al conţinutului abundent de betacaroten. Fructele de broccoli, pe lângă faptul că au un aspect atractiv, sunt complet comestibile şi conţin cantităţi generoase de vitamina A. Această legumă ar trebui să fie o apariţie frecventă la mesele tuturor, folosite în reţete cât mai diversificate, datorită conţinutului ridicat de calciu, acid folic, fier, vitamina C, care ajută la absorbţia fierului. Inflorescenţele mai închise la culoare, cum ar fi verde-albăstrui sau verde cu tentă de mov conţin mai mult betacaroten şi vitamina C decât cele de culoare verde deschis. Cercetările din ultimii ani atribuie acestei specii însuşiri anticancerigene, ceea ce explică marea extindere în cultura în SUA, Japonia şi ţări din vestul Europei. Broccoli este bogat în fitosteroli care au rol inflamator. Cel mai important este beta-sitosterol care combate bolile prostatei. Cantitatea cea mai mare se află la plantele din cultura de toamnă. Pe lângă valoarea alimentară, broccoli se remarcă şi prin însuşiri terapeutice deosebite. Institutele de cercetare a cancerului sugerează faptul că broccoli împreună cu ceilalţi membri din familia cruciferelor poate fi important în prevenirea câtorva tipuri de cancer. Broccoli poate contribui la întărirea sistemului imunitar, încetinind procesul de îmbătrânire, protejează organismul de infecţii, este detoxifiant, contribuie la îngrijirea pielii, este indicat în combaterea obezităţii. Sulforanul conţinut poate activa un număr de gene şi enzime antioxidante din celulele sistemului imunitar, iar acestea contribuie la prevenirea formării de radicali liberi în exces odată cu înaintarea în vârstă, care pot fi responsabili de distrugerea celulelor din organism şi chiar de apariţia cancerului. De asemenea, sulforanul împreună cu alţi compuşi, indoli, au proprietăţi importante anticancerigene utile în prevenirea cancerului de sân (opreşte chiar înmulţirea celulelor canceroase, intervenind în stoparea diviziunii celulare), a melanomului malign, a leucemiilor. Cercetările au arătat că 250 grame de broccoli pe zi reprezintă suficient indol carbinol pentru a îndepărta tumorile. Datorită proprietăţilor antioxidante şi detoxifiante, broccoli are rol de cardioprotector, menţinând controlul tensiunii arteriale. Conţinutul ridicat de potasiu din broccoli împiedică apariţia hipertensiunii. Această legumă miraculoasă, datorită conţinutului ridicat de fibre, se pare că poate preveni cancerul de colon, una dintre teorii ar fi că fibrele reduc timpul de tranzit prin colon. De asemenea, cantitatea mare de fibre din broccoli poate ajuta în lupta contra diabetului. Zexantina, betacarotenul, vitaminele (B, C, E) care sunt conţinute în broccoli sunt bune pentru prevenirea formării cataractei. Datorită conţinutului bogat în calciu, magneziu, zinc, fosfor, broccoli apără organismul de osteoporoză. Consumul regulat de broccoli este o armă excelentă împotriva stresului. Legumele colorate intens induc o stare de bună dispoziţie şi pot avea un efect calmant. Broccoli poate, de asemenea, ajuta la scăderea colesterolului din sânge. Cu siguranţă, această legumă miraculoasă are foarte multe beneficii asupra sănătăţii noastre, însă doar dacă este consumată crudă sau sub formă de suc natural. Prin fierbere se pierd multe dintre proprietăţile ei vindecătoare.

Particularităţi botanice şi biologice în relaţie cu tehnologia

Broccoli este o plantă bienală. Prin sistemul de cultură practicat devine anuală şi poate produce seminţe în primul an de cultură. Răsărirea la 14-16 grade Celsius are loc în 4-5 zile de la semănat. Rădăcina principală este pivotantă, bine dezvoltată, pătrunzând în sol până la 70 cm.

Odată cu maturizarea plantei, tulpina se lignifică puternic la colet, plantele fiind foarte greu de retezat la nivelul solului. Tulpina propriu-zisă este scurtă, poartă o rozetă bogată de frunze, iar după o anumită etapă de creştere mugurele terminal devine florifer, generând inflorescenţă. Tulpina este foarte puternică şi, în funcţie de soi/hibrid, poate prezenta tendinţă de culcare pe sol sub influenţa diferiţilor factori. Vântul puternic însoţit de o furtună puternică poate cauza stabilităţii plantelor de broccoli, care pot fi culcate la pământ, expunând frunzele şi inflorescenţa la sol, situaţie în care creşte oportunitatea pentru ca patogenii de putrezire să se stabilească, ceea ce poate duce la pierderi ulterioare de recoltă. Culcarea pe sol a plantelor este în special serioasă când ploaia excesivă este însoţită de vânt, deoarece solul devine săturat cu apă, slăbind ancorarea plantelor şi cauzând răsturnarea lor mai uşoară. Către vârf, tulpina este mai flexibilă, are tendinţa de curbare în funcţie de conditiile de lumină, poate reveni perfect la poziţia iniţială, însă prin repetarea stresului tulpina plantei capătă o deformare ireversibilă. Tulpina este groasă şi lignificată la exterior. Pe măsură ce frunzele îmbătrânesc şi se detaşează de plantă, pe tulpină rămân evidente cicatricele celor căzute, deoarece senescenţa frunzelor se realizează de la baza către vârful plantei. Tulpina poate prezenta sau nu, pe toată lungimea, în interior, goluri de diferite diametre, în funcţie de soi sau hibrid. Aceasta se poate observa în momentul recoltării, la detaşarea inflorescenţei de tulpină, iar după recoltare poate exista un potenţial de infectare şi stricare. Pe tulpină se formează lăstarii secundari care sunt specifici pentru fiecare soi sau hibrid. Frunzele la broccoli sunt asemănătoare cu cele de la conopidă, dar sunt mai mari, eliptice, rotunde sau alungite, cu seraţiuni adânci spre bază, uneori cu margini ondulate. Suprafaţa limbului foliar este netedă sau uşor gofrată. În faza de răsad, frunzele de la broccoli sunt asemănătoare cu cele de la conopidă, dar mai puţin alungite şi fără a fi dinţate pe margine. La conopidă, frunzele sunt dinţate pe margini, formă care se menţine şi la plantele mature, iar culoarea este verde de intensitate mai slabă decât la broccoli.
Frunzele la broccoli sunt de culoare verde închis sau verde-albăstrui, sunt acoperite de pruină şi au un aspect foarte atractiv. Mărimea frunzelor, în funcţie de soi sau hibrid, este influenţată şi de sistemul de cultură, tehnologia de cultură aplicată. Spre deosebire de varză, la care frunzele acoperă mugurele terminal formând căpăţâna, la broccoli şi conopidă frunzele învelesc parţial inflorescenţa. Poziţia frunzelor în rozetă este caracteristică soiului/hibridului. Deoarece broccoli are frunze mari, necesită aplicarea de apă constant, în special de-a lungul perioadei cu temperaturi mari. Extinderea perioadei de vreme uscată poate să oprească creşterea plantei şi să reducă producţiile, în condiţiile unei irigări neadecvate a plantelor. În vârful tulpinii principale se formează inflorescenţa. Aceasta are pedicele florale mai puţin adunate faţă de conopidă, au formă mai mult de ciorchine. Inflorescenţa se formează în 75-105 zile de la răsărire, în funcţie de soi/hibrid, ajungând la dimensiuni diferite. Culoarea este la cele mai multe soiuri verde. Se întâlnesc şi soiuri de culoare gălbuie sau violacee. Toate soiurile de broccoli dezvoltă, pe lângă inflorescenţa principală, şi 8-10 inflorescenţe secundare, de dimensiuni mai mici. Inflorescenţele secundare se formează cu 8-12 zile mai târziu decât inflorescenţa principală. Inflorescenţele de broccoli sunt foarte fragede şi din această cauză puţin rezistente la transport şi păstrare îndelungată. La 3-4 săptămâni de la formare, inflorescenţele se diferenţiază în tulpini florifere răsfirate, lungi de 40-50 cm, cu numeroase flori mici, cu corola galbenă, pe tipul 4. Polenizarea este alogamă, entomofilă. La producerea seminţelor trebuie asigurate distanţe de izolare de 1.000-1.200 între soiuri şi faţă de conopidă. Înfloritul are loc la 25-30 de zile de la formarea tulpinilor florale, iar maturarea fructelor şi seminţelor are loc după 30-40 de zile de la polenizare. Fructul este o silicvă dehiscentă cu 6-8 seminţe în interior. Seminţele sunt mai mici decât la varza albă, globuloase, de culoare brună. Greutatea a 1.000 de seminţe este de 2-3,1 grame. Într-un gram intră 350-400 de seminţe. Facultatea germinativă este de 70-85% şi se păstrează 4 ani.

Victor VĂTĂMANU