Cultura extratimpurie a dovlecelului

Dovlecelul necesită de la răsărire şi până la obţinerea primei recolte de fructe pentru consum 55-65 de zile, în funcţie de timpurietatea soiului, şi 120-130 zile până la maturitatea fiziologică, ne-a spus dr. ing. Maria Dumitru de la ICDLF Vidra. Dovlecelul poate fi consumat din primele stadii (în floare) şi până la mărimea maximă, înainte de întărirea cojii şi a seminţei. Se foloseşte în arta culinară, industria farmaceutică, iar seminţele - la extragerea uleiului comestibil (la maturitatea deplină conţin aproximativ 40% ulei).

Cerinţele faţă de factorii de vegetaţie

Cerinţele faţă de căldură sunt ceva mai reduse decât ale castravetelui. Temperatura minimă de germinare este de 12-14°C, iar cea optimă de 25-28°C. Temperatura optimă de creştere este de 22-30°C, cea minimă de 13°C, iar rezistenţa la arşiţă este de până la 60°C. Planta este pretenţioasă la lumină, de aceea se cultivă mai mult în câmp. Intensitatea luminii trebuie să fie de cel puţin 40.000 lucşi. Pe terenurile umbrite sau în culturile îmburuienate, recolta scade simţitor. Fotoperioadele scurte şi intensitatea luminoasă mare stimulează formarea florilor femele, în timp ce intensitatea luminoasă scăzută şi umbrirea plantei întârzie formarea acestora. Având un sistem radicular profund, rezistă bine la secetă, chiar dacă are un coeficient de transpiraţie ridicat. Procesele metabolice se desfăşoară normal atunci când ţesuturile au un grad corespunzător de aprovizionare cu apă. Pentru a obţine producţii mari şi de calitate dovlecelul trebuie cultivat în condiţii de irigare, necesitând asigurarea unei surse permanente de apă în vederea aplicării udărilor. Irigarea se va realiza prin brazde şi picurare. Este interzisă irigarea prin aspersie întrucât plantele se îmbolnăvesc foarte uşor. Lipsa apei stânjeneşte procesul de diferenţiere florală şi al formării polenului, perturbă procesul de fecundare a florilor, cu repercusiuni asupra creşterii şi fructificării plantelor. În lipsa apei, fructele rămân mici, deformate, nu ajung la forma caracteristică soiului. Excesul de apă din sol este la fel de dăunător ca şi deficitul. În aceste condiţii, plantele se îngălbenesc, rădăcinile se asfixiază şi se amplifică atacul unor agenţi patogeni. Aceste fenomene apar mai frecvent pe terenurile denivelate, grele, fără pantă de scurgere. Umiditatea relativă a aerului influenţează procesele de formare a polenului, viabilitatea grăunciorilor de polen, precum şi procesul de fecundare a florilor. Seceta atmosferică afectează viabilitatea grăunciorilor de polen şi în mod deosebit germinarea acestora pe stigmat. Excesul de umiditate favorizează dezvoltarea unor agenţi patogeni care afectează părţile aeriene ale plantei şi în mod deosebit fructele în formare. Valorile optime variază între 60 şi 70%. Rezultate bune se obţin pe terenuri cu structură bună, profunde, afânate, revene, lipsite de buruieni, bine aprovizionate cu elemente nutritive, cu expoziţie sudică, adăpostite de curenţii reci de aer. Sunt indicate terenurile de luncă, aluviunile, dar şi terenurile în primul an după desţelenire, bogate în humus, cu un pH neutru, uşor alcalin, 6,5-7,2 cm, apa freatică la cel puţin 2 m adâncime, cu textură nisipo-lutoasă. Pentru realizarea unor producţii eficiente, solul trebuie să fie bine aprovizionat cu principalele elemente nutritive sau să se intervină cu îngrăşăminte organice şi minerale pentru completarea deficitului.

Cultura de primăvară

La noi în ţară, cultivarea dovlecelului se face în general prin semănat direct în câmp, primăvara. Pentru provizionarea pieţei în extrasezon, cultura se înfiinţează prin răsad, practicându-se uneori şi o protejare uşoară individuală în tunele. De asemenea, dovlecelul se cultivă atât în ogor propriu, cât şi în sistemul culturilor succesive. Se practică şi cultura de toamnă, semănându-se în câmp, după mazăre sau fasole de grădină. Locul în asolament: cele mai bune premergătoare pentru cultura dovlecelului sunt mazărea, fasolea, lucerna şi trifoiul. Bune premergătoare: bulboasele şi rădăcinoasele. Corespunzătoare: legumele din grupa verzei şi cartoful. Cultura de dovlecel nu va reveni pe acelaşi teren decât după minimum 3 ani. Lucrări efectuate primăvara: - grăparea uşoară a terenului; - fertilizarea de primăvară cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu, 200-250 kg/ha superfosfat şi 50 kg/ha sare potasică; - încorporarea îngrăşămintelor; - erbicidarea terenului şi încorporarea imediată cu grapa cu discuri. Erbicidarea se efectuează cu 10-12 zile înainte de semănat sau plantat; - modelarea terenului în brazde înălţate. Distanţa dintre rigolele de udare poate fi de 140-150 cm, în funcţie de ecartamentul tractorului, iar lăţimea la coronament a straturilor va fi de 94 cm sau 104 cm.

Producerea răsadurilor pentru culturi extratimpurii

Perioada de semănat: 1-10 martie. Semănatul se efectuează în paleţi alveolari cu diametrul de cel puţin 7 cm, într-un amestec alcătuit din 50% turbă, 20% pământ de ţelină şi 10% nisip sau numai în turbă neagră, aceasta fiind echilibrată agrochimic cu îngrăşăminte minerale cu macro- şi microelemente. Temperatura optimă pe care trebuie să o asigurăm în spaţiul de producere a răsadului va fi de 22-25°C până la răsărire, iar după aceea se va păstra o temperatură de 18-20°C ziua şi 15-18°C noaptea. Plantatul în câmp pentru culturile extratimpurii se face în prima jumătate a lunii aprilie, plantele fiind protejate provizoriu cu coifuri de folie, tunele etc. Lucrarea se efectuează manual, adâncimea de plantare fiind aproximativ egală cu cea din ghivece. Înainte de plantare ghivecele se udă bine, astfel încât răsadul să fie scos cu toată cantitatea de pământ. Plantatul se execută în gropi individuale, care în prealabil au fost bine udate (dovlecelul fiind foarte pretenţios la transplantare).

Lucrări de întreţinere

Răritul se efectuează când a apărut prima frunză adevărată, lăsând la cuib o singură plantă bine dezvoltată. Prăşitul solului prin două-trei praşile mecanice între rânduri şi 1-2 praşile manuale pe rândul de plante; Fertilizarea fazială - la 25-30 zile cu N (60 kg/ha), P2O5 (50 kg/ha) şi CaO (35 kg/ha). La 55-115 zile se va aplica N (170 kg/ha); P2O5 (120 kg/ha); K2O (250 kg/ha) şi CaO (35 kg/ha). Irigarea culturii se face în raport cu faza de dezvoltare a plantelor, cu tipul de sol şi evoluţia factorilor climatici. În mod normal, se aplică 4-5 udări, cu norma de udare de 250-300 mc/ha.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor

Pătarea unghiulară (Pseudomonas lachrymans) - la semnalarea atacului se aplică Manoxin C - 0,4%, Kocide 2000 - 0,25%, Vitra - 0,3%, Funguran OH 300 - 0,10-0,15%. Făinarea (Sphraerotheca fuliginea) - trantamentele se efectuează numai la semnalarea atacului cu Kumulus S - 0,3%, Microthiol special - 0,4% etc. Acestea dau rezultate bune dacă se aplică la apariţia primelor simptome, tratamentul se repetă la 8-10 zile. Cele mai eficace s-au dovedit a fi Rubigan - 0,03%, Topas - 0,025%, Tilt - 0,015%, Shavit - 0,05%. Mana (Pseudoperonospora cubensis) - măsurile de prevenire au o importanţă deosebită. Super Champ 250 - 0,25%, Alcupral 0,4 - 0,5% dau rezultate bune dacă se aplică preventiv. Sistemice cu eficacitate ridicată: Aliette - 0,2%, Manoxin C - 0,4%, Previcur Energy - 0,15%, Folio Gold 537,5 - 0,25%, Shavit F 72 - 0,2%. Intervalul dintre tratamente se stabileşte în funcţie de presiunea de infecţie, sensibilitatea la atac a cultivarelor şi modul de acţiune al fungicidelor (contact, sistemic sau  contact+sistemic): presiune puternică, cultivar sensibil la 7 zile, presiune puternică cultivar tolerant/rezistent la 10-14 zile. Alternarioza (Alternaria cucumerina) - la apariţia atacului, cu Rovral 500 - 0,1%, Polyram DF - 0,2%, Folpan 50 - 0,2%, Mirage F - 0,25%, Shavit F 72 -0,2%. Intervalul dintre tratamente este 8-10 zile, iar în condiţii favorabile 6-7 zile. Cladosporioza (Cladosporium cucumerinum) - la apariţia atacului: Benomil, Topsin WDG, Bavistin, Agrocarb 0,05-0,1%, la intervale de 10-14 zile, sau cu Dithane M 45 - 0,2%, Euparem Multi 75 - 0,1%.  Antracnoza (Colletotrichum lagenarium) - la apariţia atacului se vor aplica tratamente cu Benomil, Topsin WDG, Bavistin, Practic sau Goldazim, în concentraţie de 0,05-0,1%, la intervale de 10-14 zile, sau cu Dithane M 45 - 0,2%, Bravo500 - 0,25%, la 6-8 zile. Putrezirea rădăcinii, coletului şi bazei tulpinii (Fusarium solani f.sp.cucurbitae) - în vegetaţie, tratamente la sol, în jurul bazei tulpinii cu unul din produsele: Benomil, Topsin WDG, Bavistin sau Derosal, 0,05-0,1%, folosindu-se 0,5-1 litri suspensie/plantă. Primul tratament se face imediat după plantare, concentraţie de 0,05% şi 0,5 litri de suspensie/plantă, iar următoarele 2-3 la intervale de 25-30 zile în ciclul I şi 20-25 zile în ciclul al II-lea. Păianjenul roşu comun se combate prin tratamente foliare la semnalarea atacului, folosindu-se alternativ unul dintre produsele: Envidor 24SL - 0,04%, Demitan 20SC, Torque 55SC - 0,05%, Omite 57EV - 0,1%, Talstar 10EC - 0,05%. Păduchele verde al castraveţilor (Cerosipha gossypii) transmite la cucurbitacee mozaicul castraveţilor (C. virus 1) şi mozaicul galben (C. virus 2 şi C. virus 2A). Combaterea se face cu produse translaminare: Mospilan 20WG - 0,2%, Chess 25WP, Confidor 20SL - 0,05% sau de contact-ingestie cu Talstar 10 EC sau Seizer 10EC - 0,05%.

Recoltarea

Mărimea fructelor la recoltare este în funcţie de destinaţia acestora. Pentru dovlecelul în floare (cu corola necăzută) lungimea fructelor va fi de 6-10 cm (20-25 t/ha, în funcţie de soi). Fructele trebuie manevrate cu grijă, fiind foarte perisabile. Sunt sensibile la temperaturi scăzute, din această cauză păstrarea se face la temperaturi apropiate de 10°C, în caz contrar se manifestă dereglări fiziologice, iar peste 15°C se produc deshidratarea şi îngălbenirea acestora.

Roxana BĂLAN