Cultura intercalată a fasolei prin porumb şi fasolea în cultură dublă

Cultura intercalată a fasolei cu porumbul se cunoaşte şi se practică de foarte mult timp. La început, cultura fasolei prin porumb s-a făcut, după cum prezintă Gh. Bîlteanu şi V. Bârnaure, în scopul de a completa golurile din lanurile de porumb.

S-a observat apoi că plantele de fasole se dezvoltă bine printre plantele de porumb şi că producţia de fasole ce se obţine prin acest procedeu de cultură merită toată atenţia. Trebuie accentuat asupra faptului că zonele de cultură a fasolei în România se suprapun, în linii mari, cu zonele de cultură ale porumbului. Rezultate bune asigură fasolea cultivată prin porumb şi în anii mai secetoşi şi cu temperaturi mai ridicate. În asemenea condiţii, plantele de fasole sunt ferite în timpul înfloritului şi fecundării de acţiunea directă a razelor solare („de arşiţe“), fapt ce menţine ridicat procentul de flori fertile. Microclimatul pe care îl creează plantele de porumb convine foarte bine plantelor de fasole şi aceste condiţii pot fi folosite pentru creşterea producţiei şi a veniturilor pe hectarul de porumb.

Producţia celor două plante cultivate în asociaţie depinde, în primul rând, de densitatea lor, deoarece între aceste două plante se creează o concurenţă pentru hrană şi mai ales pentru apă. În condiţiile în care fasolea este cultivată în cuiburi, de la 8.300 cuiburi/hectar până la 33.300 cuiburi/hectar, producţiile de boabe obţinute variază după cum urmează: după porumbul semănat - 20.000 plante/hectar, producţia de porumb a variat de la 40,85 q/hectar până la 31,79 q/hectar, iar la fasole, de la 2,69 q/ha la 6,32 q/ha; când porumbul este semănat 30.000 plante/hectar, producţia de porumb a variat între 46,11 q/ha şi 38,43 q/ha, iar la fasole de la 1,91 la 5,93 q/ha; când porumbul a fost semănat 40.000 plante/hectar, producţia de porumb a variat de la 47,61 q/ha până la 38,79 q/ha, iar producţia de fasole a variat între 1,79 q/ha şi 5,21 q/ha. Aceste date prezentate sunt rezultatele celor două culturi cultivate în sistem neirigat, iar cercetările au fost experimentate de Gh. Şipoş.

Cele mai bune culturi intercalate ar fi acelea la care producţia de porumb nu scade cu nimic, iar peste această producţie normală se obţine o producţie în plus de fasole. Acest rezultat este însă foarte greu de realizat şi în practică, cultura intercalată a fasolei determină o diminuare a producţie de porumb. Important este ca producţia de porumb să fie cât mai puţin diminuată, astfel ca la un calcul economic să se înregistreze un beneficiu în favoarea culturii intercalate. În experienţele efectuate de Gh. Şipoş, la o recoltă medie de fasole de 3,98 q/hectar, recolta porumbului s-a diminuat cu 17% (8,59 q/hectar, adică, la o producţie suplimentară de 1 kilogram de fasole, s-a înregistrat o scădere a producţiei de porumb de 2,16 kilograme). La un calcul economic se constată însă un venit suplimentar la hectarul de cultură intercalată. În cultura intercalată a fasolei prin porumb trebuie stabilită densitatea optimă pentru ambele plante, astfel ca valoarea economică a recoltei să depăşească valoarea producţiei pe hectarul de cultură pură a uneia sau alteia din plantele cu care se face comparaţia. Cultura fasolei prin porumb nu împiedică lucrările de îngrijire a porumbului, deoarece fasolea se seamănă chiar pe rândul de porumb. Recoltarea fasolei nu se poate face însă decât manual. Fasolea nu se poate semăna prin porumb când se folosesc ebicide pentru combaterea buruienilor. Din cauza lipsei posibilităţilor de mecanizare a recoltării fasolei şi chiar a lucrării de însămânţare, precum şi din cauza erbicidelor folosite curent la porumb, cultura intercalată a fasolei prin porumb îşi reduce permanent din importanţă, aceasta cultivându-se, în special, în sistem ţărănesc, pe o suprafaţă mică de teren.

Sintetizând datele experimentale obţinute până în prezent, un colectiv de autori recomandă pentru cultura intercalată 10.000-20.000 de cuiburi de fasole la hectar; în cadrul acestor limite, valoarea producţiei de fasole depăşeşte valoric financiar valoarea producţiei de porumb ce se pierde la hectar. În cultura asociată porumb-fasole, densitatea optimă a porumbului nu se modifică. Densitatea cuiburilor de fasole în limitele date este dictată de perioada de vegetaţie a hibridului de porumb folosit, de talia porumbului, de condiţiile anului de cultură etc. În practică, semănatul fasolei prin porumb se face cel mai bine cu sapa în cuiburi pe rândul de porumb, imediat după ce răsare porumbul, la adâncimea de 5-6 cm. În fiecare cuib se pun 3-4 seminţe de fasole. Semănatul se poate face şi cu semănătoarea, echipată cu brăzdare cu două canale de alimentare, o dată cu porumbul. Ca orientare, cantitatea de sămânţă de fasole necesară pentru un hectar este de 15-20 kilograme/hectar, în funcţie de caracteristicile seminţei. Producţiile obţinute în cultura intercalată pentru fasole au fost de aproximativ 2 q/hectar. La Staţiunea de Cercetări Agricole Valu lui Traian (Dobrogea), fasolea din porumb a produs 2,25 q/hectar, fără să scadă producţia de porumb. La Staţiunea de Cercetări Agricole Suceava, fasolea a produs 2,77 q/hectar. Pe suprafeţe mai mici, la Cobadin, judeţul Constanţa, s-au obţinut producţii de fasole de 4,77 q/hectar.

Fasolea în cultură dublă În zona de sud a României şi numai în condiţii de irigare este posibilă realizarea unei producţii de fasole boabe prin semănatul în „miriştea“ unei culturi ce se recoltează în prima parte a verii. Observaţiile efectuate de I. Picu au evidenţiat că pentru asigurarea maturităţii fasoliei în cultura succesivă sunt necesare 865 de grade Celsius, temperaturi cumulate peste pragul de 10 grade Celsius (suma temperaturilor mai mari de 10 grade Celsius). Această temperatură satisface cerinţele celor mai timpurii soiuri de fasole recomandate pentru cultura dublă. Obţinerea unei producţii satisfăcătoare de fasole în cultura dublă este condiţionată de timpul când se recoltează planta premergătoare, deci de timpul când se efectuează semănatul. Cercetările efectuate la Institutul Fundulea pe o perioadă de peste 15 ani arată posibilitatea cultivării fasolei în cultura dublă chiar şi după grâul de toamnă. Important este ca semănatul să se realizeze până cel târziu la 10 iulie.

Producţiile cele mai ridicate au fost obţinute, după cum prezintă autorii I. Picu şi A. Tianu, după plantele ce eliberează terenul agricol cât mai devreme, şi anume: 10,1 q/ha după cultura de rapiţă de toamnă; 15,8 q/ha după cultura de borceag masă verde. Umiditatea la recoltare a variat de la 16,1%, când fasolea a fost cultivată după secară masă verde, până la 23,1, când fasolea a fost cultivată după mazăre. Observaţiile efectuate la Staţiunea de Cercetări Agricole Mărculeşti (Ialomiţa) evidenţiază, pentru producţii mulţumitoare de fasole, semănatul până cel târziu la 5 iulie. După orzul pentru boabe şi mai ales după grâu, reuşita culturii de fasole se limitează la Mărculeşti la numai 50-60% din alţi ani (M. Angelescu şi colaboratorii). Fasolea în cultură succesivă parcurge în unii ani condiţii climatice puţin favorabile, determinate de temperaturi ridicate şi umiditatea aerului redusă în perioada de înflorire şi fecundare. În alţi ani, se seamănă târziu, înfloritul poate coincide cu perioadele de temperaturi scăzute în luna august, iar spre toamnă, plantele sunt ameninţate de brumele timpurii.

Producţiile scăzute în mulţi ani sunt deci determinate de factorii naturali din timpul verii, cu toate că se aplică corect udările. Aşa stând lucrurile, fasolea în cultura dublă trebuie privită cu foarte mare atenţie, urmărind să se realizeze în primul rând un semănat cât mai timpuriu. Acest deziderat se obţine prin: eliberarea cât mai timpurie a terenului de planta premergătoare (masă verde, orz pentru fulguit etc.); pregătirea imediată a solului; semănatul imediat al fasolei. Trebuie ştiut că o zi pierdută cu semănatul fasolei în cultura dublă se recuperează numai prin 5-6 zile în toamnă la maturarea seminţelor. Fasolea în cultura dublă are aceleaşi elemente de tehnologie pe care le are fasolea în cultura obişnuită. Particular pentru cultura dublă este irigarea, care cuprinde 1-2 udări de răsărire, cu norme mici de udare (200-300 mc/hectar) şi 2-3 udări pe timpul vegetaţiei, cu norme de udare de 500-600 mc/hectar. Plafonul minim al umidităţii solului trebuie menţinut între 50 şi 70% din intervalul umidităţii active (I.U.A.), pe adâncimea de 0-80 cm.

Administrarea îngrăşămintelor minerale la fasolea în cultură dublă trebuie analizată în funcţie de îngrăşămintele administrate plantei premergătoare. De regulă, se administrează doze mici de azot (30-50 kilograme/hectar substanţă activă); fosforul din îngrăşările anterioare este bine valorificat de fasole. Recoltarea se face când 2/3 din păstăi sunt ajunse la maturitate, iar boabele din partea superioară a plantelor sunt suficient de tari. Pe mari suprafeţe, recoltarea fasolei se face divizat. Mai întâi plantele se taie (se „dislocă“) la 3-4 cm sub nivelul solului, cu ajutorul unor cuţite construite special în acest scop şi montate pe agregatul agricol. Dislocarea plantelor s-a făcut mult timp cu maşina de recoltat fasole prevăzută cu discuri rotative zimţate. Treieratul se poate face cu combine de mare capacitate, prevăzute cu dispozitive de ridicare (tip pick-up) direct din brazde. Realizarea recoltatului mecanizat al plantelor de fasole în condiţii corespunzătoare este asigurat numai în cazul unor culturi de fasole în cultură dublă total lipsite de buruieni şi cu terenul foarte bine nivelat.

Victor VĂTĂMANU