Cultura intercalată şi succesivă a fasolei prin porumb

Cultura intercalată a fasolei prin porumb este cunoscută şi se practică de foarte mult timp. La început, cultura fasolei prin porumb s-a făcut în scopul de a completa golurile din lanurile de porumb.

S-a observat apoi că plantele de fasole se dezvoltă bine printre plantele de porumb şi că productia de fasole obţinută prin acest procedeu de cultură merită toată atenţia. Microclimatul pe care îl crează plantele de porumb convine foarte bine plantelor de fasole şi aceste condiţii pot fi folosite pentru creşterea producţiei şi a veniturilor pe hectarul de porumb. Producţia celor două plante, cultivate în asociaţie, depinde în primul rând de densitatea lor, deoarece între aceste plante se creează o concurenţă pentru hrană şi mai ales pentru apă. Producţia celor două plante în funcţie de densitatea lor este următoarea: fasolea cultivată sub formă de 8.300 cuiburi/ ha şi porumbul cu densitatea de 20 mii plante/ha asigură o producţie de 40,86 qintale porumb şi 2,69 qintale fasole; la acelaşi număr de cuiburi pentru fasole, dar la o densitate de 40 de mii plante/ha de porumb se obţine o producţie de 47,61 qintale de porumb şi 1,70 qintale de fasole. La o densitate de 16.700 cuiburi/ha de fasole şi porumbul cu densitatea de 20 de mii plante/ha se obţine o producţie de 35,89 q/ha porumb şi 4,98 q/ha de fasole; la acelaşi număr de cuiburi de fasole la hectar şi o densitate de 40 de mii plante de porumb/ha se obţin 43,93 q/ha porumb şi 3,64 q/ha fasole. La o densitate de 33.300 cuburi/ha de fasole şi la o densitate a porumbului de 20 mii plante/ha se obţine o producţie de 31,79 qintale de porumb şi de 6,32 qintale de fasole, la acelaşi număr de cuiburi de fasole, dar la o densitatea de 40 mii plante/ha porumb, se obţine o producţie de 38,79 qintale de porumb şi 5,21 qintale de fasole. Cele mai bune culturi intercalate ar fi acelea la care producţia de porumb nu scade cu nimic, iar peste această producţie normală se obţine o producţie în plus de fasole. Acest rezultat este însă foarte greu de realizat şi în practică cultura intercalată a fasolei determină o diminuare a producţiei de porumb.

Important este ca producţia de porumb să fie cât mai puţin diminuată, astfel ca, la un calcul economic, să se înregistreze un beneficiu în favoarea culturii intercalate. În experienţele efectuate în România, la o recoltă medie de fasole de 3,98 q/ha, recolta porumbului s-a diminuat cu 17% (8,58 q/ha), adică la o producţie suplimentară de 1 kilogram de fasole s-a înregistrat o scădere a producţiei de porumb de 2,16 kilograme. La un calcul economic se constată însă un venit suplimentar la hectarul de cultură intercalată. În cultura intercalată a fasolei prin porumb trebuie stabilită densitatea optimă pentru ambele plante, astfel că valoarea economică a recoltei să depăşească valoarea producţie pe hectarul de cultură pură a uneia sau alteia dintre plantele cu care se face comparaţia. Cultura fasolei prin porumb nu împiedică lucrările de îngrijire a porumbului, deoarece fasolea se seamănă pe rândul de porumb.

Recoltarea fasolei nu se poate face însă decât manual. Fasolea nu se poate semăna prin porumb când pentru combaterea buruienilor se folosesc erbicide pe bază de atrazin sau alte substanţe echivalente. Sintetizând datele experimentale obţinute până în prezent, se recomandă 10.000-20.000 de cuiburi de fasole la hectar pentru cultura intercalată, în cadrul acestor limite valoarea producţiei de fasole depăşeşte valoarea producţiei de porumb ce se pierde la hectar. În cultura asociată porumb-fasole, densitatea optimă a porumbului nu se modifică. Densitatea cuiburilor de fasole în limitele date este dictată de perioada de vegetaţie a hibridului, de talia porumbului, de fertilitatea şi umiditatea solului, de condiţiile anului de cultură. În practică, semănatul fasolei prin porumb se face cel mai bine manual, cu sapa, în cuiburi pe rândul de porumb, imediat după ce răsare porumbul, la adâncimea de 5-6 cm. În fiecare cuib se pun 3-4 seminţe de fasole. Această practică agricolă asigură condiţii foarte bune pentru realizarea densităţii propuse şi pentru răsărirea seminţelor, însă ea este greoaie, reţine o mare cantitate de forţă de muncă umană şi deci nu este practicabilă pe suprafeţe întinse. În anii anteriori s-a rezolvat această probleme prin adaptarea la semănătoarea SPC - 6 a unui distribuitor special separat pentru fasole, care aşază seminţele pe rândul de porumb, în cuiburi, câte trei boabe, la distanţă între cuiburi de 100-120 cm. Prin această metodă se asigură circa 12-14 mii cuiburi de fasole la hectar, iar semănatul se face în totalitate mecanizat, cu SPC - 6, odată cu porumbul, fără consumuri suplimentare. În timpul vegetaţiei nu se fac lucrări de îngrijire speciale faţă de porumbul în cultura pură. Se are însă în vedere folosirea numai a erbicidelor selective atât pentru porumb, cât şi pentru fasole. Fasolea în cultură succesivă În zona de sud a ţării şi numai în condiţii de irigare este posibilă realizarea unei producţii de fasole boabe, prin semănatul în „miriştea“ unei culturi care se recoltează în prima parte a verii. Observaţiile efectuate de către I. Picu au evidenţiat că, pentru asigurarea maturităţii fasolei, în cultură succesivă, sunt necesare 900-1.000 de grade Celsius, temperaturi cumulate de la nivelul pragului de 10 grade Celsius (suma gradelor de temperatură mai mari de 10 grade Celsius). Această temperatură satisface cerinţele celor mai timpurii soiuri de fasole, special recomandate pentru cultura succesivă. Obţinerea unei producţii satisfăcătoare de fasole în cultura succesivă este condiţionată de timpul când se recoltează planta premergătoare, deci de timpul când se efectuează semănatul. Cercetările efectuate la Fundulea , pe o perioadă mai mare de ani, au arătat posibilitatea cultivării fasolei în cultura succesivă chiar şi după grâul de toamnă. Important este ca semănatul fasolei să se realizeze până cel târziu 10 iulie. Producţia de fasole în cultură succesivă după diferite premergătoare obţinută la Fundulea, într-o perioadă de 7 ani, a fost următoarea: după cultura de secară, masă verde, producţia medie a fost de 14,2 q/ha, cu limite cuprinse între 6,2 şi 20,1 q/ha, o umiditate medie de 16,1% la recoltare şi o frecvenţă a anilor cu umiditatea seminţelor ridicată de 12%; după borceag, masă verde, producţia medie a fost de 15,8 q/ha cu limite cuprinse între 9,4 şi 26,7 q/ha, o umiditate la recoltare de 16,4% şi o frecvenţă a anilor cu umiditatea seminţelor ridicată de 25%; după cultura de rapiţă, producţia medie a fost de 10,1 q/ha, cu limite cuprinse între 6,1 şi 14,0 q/ha, o umiditate la recoltare de 20,2% şi o frecvenţă a anilor cu umiditatea seminţelor ridicată de 50%; după cultura de orz, producţia medie a fost de 12,3 q/ha, cu limite cuprinse între 6,9 şi 22,9 q/ha, o umiditate de 19,3% la recoltare şi o frecvenţă a anilor cu umiditatea seminţelor ridicată de 25%; după cultura de grâu, s-a obţinut o producţie medie de 11,2 q/ha, cu limite cuprinse între 4,2 şi 16,6 q/ha, o umiditate de 20,8% la recoltare şi o frecvenţă a anilor cu umiditatea seminţelor ridicată de 63%; după cultura de mazăre, s-a obţinut o producţie medie de 11,4 q/ha, cu limite între 6,3 şi 20,2 q/hectar, o umiditate la recoltare de 23,1% şi o frecvenţă a anilor cu umiditatea seminţelor ridicată de 88%. Observaţiile efectuate la Staţiunea Mărculeşti (Ialomiţa) au evidenţiat, pentru producţii „mulţumitoare“ de fasole, semănatul până cel mai târziu la data de 5 iulie.

Astfel, fasolea în cultură succesivă trebuie privită cu foarte multă atenţie, urmând să se realizeze în primul rând un semănat cât mai timpuriu. Acest deziderat se obţine prin: eliberarea cât mai repede şi cât mai timpurie a terenului de planta premergătoare, care, de regulă, este orzul (recoltat la umiditate mai ridicată sau pentru fulguit), pregătirea imediată a terenului, semănatul imediat al fasolei. Trebuie ştiut că o zi pierdută cu semănatul fasolei în cultură succesivă se recuperează în 5-6 zile de toamnă, la maturarea seminţelor. După datele obţinute şi la Staţiunea Caracal, semănatul fasolei în cultură succesivă pentru sudul ţării se întinde pe perioada 20 iunie-15 octombrie, când planta premergătoare este orzul, şi între 10 iulie şi 15 octombrie, când planta premergătoare este grâul de toamnă. Solul pentru cultura succesivă a fasolei se pregăteşte în cel mai scurt timp cu grapa cu discuri (GDG - 4,2 sau GD - 6,4). Cercetările efectuate la Fundulea au evidenţiat însă că pentru fasole rezultatele cele mai bune se obţin prin afânarea solului pe adâncimea de 18-20 cm, întrucât nivelul producţiei este puternic influenţat de compactarea solului. Din cauza condiţiilor nefavorabile de aerare a solului şi a unui exces de umiditate, plantele de fasole, cu creştere lentă la începutul vegetaţiei, sunt mai puternic atacate de boli şi îşi diminuează accentuat producţia. Din aceste considerente, pregătirea solului pentru fasole se face în funcţie de starea solului după eliberarea terenului de planta premergătoare, prin arătură sau grapa cu discuri, pentru a înlătura sau diminua efectul negativ al compactării. Fasolea în cultură succesivă are aceleaşi elemente de tehnologie pe care le are fasolea în cultură obişnuită.

Specifică pentru cultura succesivă este irigarea, care cuprinde 1-2 udări de răsărire, cu norme mici (200-300 mc/ha) şi 2-3 udări pe timpul vegetaţiei, cu norme de udare de 500-600 mc/ha. Plafonul minim al umidităţii solului trebuie menţinut între 50 şi 70% din intervalul umidităţii active, pe adâncimea de 0-80 cm. Administrarea îngrăşămintelor minerale la fasolea în cultură succesivă trebuie analizată în funcţie de îngrăşămintele administrate plantei anterioare (premergătoare). De regulă, se administrează la pregătirea solului doze mici de azot (30-50 kg/ha substanţa activă); fosforul din îngrăşările anterioare este bine valorificat. În condiţii corespunzătoare de vegetaţie, fasolea în cultură succesivă produce între 15 şi 20 q/ha.

Victor VĂTĂMANU