Cultura legumelor bostănoase

Din această grupă de legume, cea mai mare răspândire în cultură o au castraveţii, dovleceii, pepenele galben, pepenele verde şi dovleacul de copt. Recoltarea se face la maturitatea de consum (castravetele şi dovlecelul) şi la maturitatea fiziologică (pepenele galben, pepenele verde, dovleacul de copt).

Toate sunt plante anuale, erbacee, cu tulpina târâtoare, având florile femele şi mascule dispuse pe aceeaşi plantă, iar polenizarea este făcută de către insecte. După cum prezintă Mircea Goian şi colaboratorii, acestea au mari pretenţii faţă de temperatură şi lumină. Sunt plante prăşitoare care se fertilizează cu cantităţi mari de îngrăşăminte organice şi chimice, lasă însă terenul curat de buruieni, fiind bune premergătoare pentru majoritatea speciilor legumicole.

Cerinţele faţă de factorii de vegetaţie

Castraveţii, dovleceii, pepenii galbeni şi verzi şi dovleacul de copt sunt specii cu pretenţii ridicate faţă de temperatură. Seminţele încep să germineze la temperatura de 14-16 grade Celsius, temperatura optimă fiind de 25-30 grade Celsius. Plantele cresc şi fructifică bine la temperatura de 26-30 de grade Celsius. Temperaturile sub 14 grade Celsius şi cele peste 40 de grade Celsius influenţează negativ creşterea, conducând la stagnări în creştere, avortarea florilor şi diminuarea producţiei la fructe. Nu suportă oscilaţii mari de temperatură de la zi la noapte, acestea ducând la apariţia gustului amar la castraveţi şi la stânjenirea vegetaţiei la pepeni. La apariţia celor mai uşoare brume, plantele sunt distruse. Pentru o vegetaţie normală se recomandă ca temperatura solului să fie mai ridicată cu 2-3 grade Celsius decât în atmosferă. Curenţii de aer reci şi vânturile uscate stânjenesc vegetaţia acestor plante şi de aceea cultura lor în câmp deschis se realizează în culise de plante cu talie înaltă (porumb zaharat). Faţă de lumină, cerinţele sunt mari, mai ales faţă de intensitatea acesteia. Legumele bostănoase au pretenţii mari atât faţă de umiditatea din sol, cât şi faţă de cea din atmosferă, cerinţe determinate de sistemul radicular slab dezvoltat (castravetele) şi de coeficientul de transpiraţie mare. Cerinţe mari faţă de umiditate se înregistrează în timpul înfloritului şi fructificării plantelor. Seceta atmosferică este dăunătoare culturilor de castraveţi, producându-se amăreala fructelor şi este favorabilă culturilor de pepeni galbeni şi verzi, prin mărirea cantităţii de glucide din fructe. Excesul de umiditate conduce la apariţia bolilor şi îmbolnăvirea plantelor. Cultura dă rezultate bune pe solurile uşoare, afânate şi îngrăşate cu gunoi de grajd şi îngrăşăminte minerale. Absorbţia masivă de elemente minerale are loc în perioada de fructificare, când plantele extrag din sol 70% din totalul de elemente nutritive.

Alegerea soiurilor şi a hibrizilor

Cultura de castraveţi are următoarea componentă: - soiuri cu fruct semilung, pentru câmp şi solar, timpurii (Magic, Topaz) şi semitimpurii (Select, Astrea); - soiuri cu fruct tip cornişon, pentru câmp şi solar, foarte timpurii (Renato, Regal), timpurii (Adonis, Marinda, Cornişon, Mondial, Obelisk, Premier, Parker), semitimpurii (Asterix, Cornişa, Levina, Record, Rita, Octopus, Partha) şi semitârzii (Alibi, Meresto, Royal); - soiuri cu fructe lungi, pentru sere, timpurii (Famosa, Farbio, Favorit, Tyria, Sombrero, Nevada), semitimpurii ( Elka, Fitness, Kamaron, Favorit, Dalidor), semitârzii (Mustang) şi târzii (Jazzer); - soiuri cu fructe de tip cornişon pentru sere, timpurii (Meteor, Pasadena, Pasamonte, Selena) şi semitimpurii (Campion). Cultura de pepene galben are în cultură soiuri timpurii (Turchestan, Ica, Rogen, Templar, Fondant), semitimpurii (Cantalup, Creşo, Titus) şi semitârzii (Delicios). Cultura de pepene verde are în cultură soiuri timpurii (Sugar Baby, Timpuriu de Canada), semitimpurii (Fabiola, Dochita, Crimson Sweet), semitârzii (De Dăbuleni, Dulce de Dăbuleni, Paaradise, De Minis) şi târzii (Charleston Gray, Lovrin 532, Favorit). Cultura de dovleac de copt are în vegetaţie soiuri timpurii (Delicios, Aromat) şi semitârzii (Pink Banana, Alb mare).

Cultura legumelor bostănoase în câmp

Lucrările de pregătire a patului germinativ încep din toamnă, când se administrează gunoiul de grajd 3-4 kg/mp şi parţial îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu. Solul se mobilizează apoi cu cazmaua la adâncimea de 28-30 cm. Primăvara, terenul se nivelează, se aplică o altă parte din îngrăşămintele cu fosfor, potasiu şi jumătate din îngrăşămintele cu azot. Acestea se încorporează în sol, iar terenul se modelează în straturi. Pentru a mări randamentul îngrăşămintelor chimice, ele se pot administra în amestec cu mraniţa (100 kg/mp), dând 0,5-1 kg/cuib o dată cu semănatul sau plantatul acestor specii. Castraveţii şi dovleceii se pot cultiva şi în tunele joase, solarii sau răsadniţe, unde înfiinţarea culturilor are loc cu circa două săptămâni mai devreme decât în câmp.

Lucrări de întreţinere

Răritul - se aplică la apariţia primei frunze adevărate, lăsând 2-3 plante la cuib la castraveţi, 3 plante la cuib la pepenii galbeni şi 1-2 plante la cuib la dovlecel, dovleac şi pepeni verzi. Completarea golurilor - se execută numai până ce vrejii nu acoperă întreaga suprafaţă, pentru a nu deranja plantele. O dată cu această lucrare se face şi o uşoară muşuroire a cuiburilor pentru ca vrejii să nu fie răsturnaţi de vânt. Irigarea - se face de 5-10 ori la castraveţi, 2-3 ori la dovlecel, pepene galben şi pepene verde, cu norme de udare de 35-40 l/mp, în funcţie de specie. Udările se intensifică în perioada de fructificare. La cultura de pepeni galbeni şi verzi se evită aplicarea de udări la începutul perioadei de vegetaţie, pentru a favoriza o înrădăcinare cât mai profundă, şi în perioada de măturare a fructelor, pentru a nu deprecia calitativ producţia de fructe. Fertlizarea fazială - se aplică 3-4 fertilizări faziale la castraveţi cu azot şi potasiu, administrând 1.200 g de azotat de amoniu şi 100 g de sare potasică la 100 mp la fiecare fertilizare. La cultura de dovlecel şi dovleac de copt se plică 2-3 fertilizări faziale cu azot şi potasiu, iar la cultura de pepene galben şi verde se aplică 2-3 fertilizări cu azot, fosfor şi potasiu. La cultura castraveţilor de grădină se recomandă aplicarea în două etape a gunoiului de grajd, administrând 4-5 kg/mp sau gunoi de pasăre 1-1,5 kg/mp. Amenajarea spalierului - se face la cuiburile palisate de castraveţi galbeni, instalând spalierul imediat după înfiinţarea culturilor. Lucrări de dirijare a creşterii şi fructificării - constau în lucrările de ciupit repetate, care conduc la obţinerea de producţii mari. La cultura castraveţilor, prima ciupire se face când plantele au 4-5 frunze, iar următoarele 2-3 ciupiri se fac când lăstarii au 4-6 frunze. Lucrările de ciupit favorizează apariţia unui număr mai mare de flori femele. De asemenea, până nu demult, tratamentul cu Ethrel în concentraţie de 0,05% aplicat răsadurilor când au 3-4 frunze conducea la apariţia de flori femele şi la obţinerea de recolte mari. La cultura de pepene verde se recomandă limitarea numărului de fructe pe o plantă la 4-5 bucăţi. Combaterea bolilor şi dăunătorilor - dintre bolile care produc pagube mai mari şi importante sunt: pătarea unghiulară la castraveţi (Pseudomonas syring), făinarea (Sphaerotheca fuliginea), alternarioza (Alternaria cucumerina) la pepeni, păduchele castraveţilor (Cerosipha gossypii) la castraveţi şi pepeni. Combaterea se realizează cu produsele avizate la apariţia atacului. Recoltatul - se face eşalonat la interval de 2-3 zile la castraveţi, dovlecel şi la maturitatea fiziologică (pepeni, dovleac de copt). Recoltarea se face dimineaţa, când temperatura este mai scăzută, însă după ce s-a luat roua. Lucrarea se execută cu atenţie, detaşând fructele de pe plante fără a răni tulpinile.

Cultura forţată şi protejată a legumelor bostănoase

Pentru cultura forţată se pretează castraveţii (cultură în seră, solarii şi răsadniţe) şi pepenii galbeni (cultură în sere şi solaria). Pentru realizarea acestor culturi se folosesc hibrizi ginoici şi soiurile partenocarpice, care nu au nevoie de polenizare, valorifică cu maximă eficienţă condiţiile de microclimat şi dau producţii timpurii şi cu eficienţă ridicată.

Lucrări de pregătire  a spaţiilor şi a terenului

Lucrările de pregătire se referă la pregătirea serei, a solariilor şi a răsadniţelor, producerea răsadurilor, înfiinţarea culturilor şi lucrările de întreţinere. Pregătirea serei şi a solariilor constă în dezinfecţia scheletului pe cale chimică sau fizică, acoperirea solarului, fertilizarea de bază cu gunoi bine fermentat 6-8 kg/mp, administrarea îngrăşămintelor minerale 6-8 kg/mp superfosfat şi 4-6 kg/mp sulfat de potasiu. Se recomandă ca gunoiul de grajd să se administreze de-a lungul rândurilor de plante şi îngropat. În sere se practică şi cultura castraveţilor şi a pepenilor verzi pe baloţi de paie, iar pentru fermentarea lor sunt necesare îngrăşăminte chimice şi apă călduţă. Fermentarea paielor are loc în două etape, astfel: etapa I - după 2-3 zile de la aşezarea baloţilor sau a palelor de paie se adăugă la 100 mc, 3,3 kg azotat de amoniu şi se udă cu puţină apă călduţă; etapa a II-a - după 3 zile se adăugă superfosfat 16,5 kg/100 mp, 13,2 kg/100 mp nitrocalcar şi se udă cu puţină apă călduţă; etapa a III-a - după două zile se adăugă sulfat de potasiu 6,6 kg; sulfat de magneziu 6,6 kg şi sulfat de fier 0,66 kg/100 mp şi se udă cu apă călduţă. Procesul de fermentaţie durează 8-10 zile, după care pe baloţii de paie sau pale de paie se aşază un amestec nutritiv gros de 4-6 cm, compus din 40% mraniţă, 40% turbă şi 20% nisip.

Înfiinţarea culturilor

Culturile se înfiinţează prin intermediul răsadului produs în ghivece nutritive de 10-12 cm diametru, având la plantare 50-60 de zile. Distanţa între rânduri este de 70 cm (castraveţi şi pepeni galbeni în solar) sau 110 cm (castraveţi în seră, ciclul I, pepeni galbeni în seră şi castraveţi în seră, ciclul II). Distanţele pe rând sunt cuprinse între 30 cm (pepeni galbeni în seră), 35 cm (castraveţi în seră, ciclul I şi II) şi 55 cm (castraveţi şi pepeni galbeni în solar). Desimea plantelor la metrul pătrat este cuprinsă între 2,4 (castraveţi şi pepeni galbeni în solar), 3,6 (castraveţi în seră, ciclul I şi II) şi 4 (pepeni galbeni în seră). Perioada de plantare este următoarea: 1-10 februarie (castraveţi în seră, ciclul I), 10-20 februarie (pepeni galbeni în seră), 5-15 aprilie (castraveţi în solar), 12-20 aprilie (pepeni galbeni în solar) şi 1-5 august (castraveţi în seră, ciclul II).

Lucrări de întreţinere

Completare golurilor - se face la 4-5 zile după plantare cu răsad de aceeaşi vârstă, soi sau hybrid. Irigatul - se menţine o umiditate constantă, ridicată în sol de 80-90%. Udatul de face local cu furtunul în prima perioadă de vegetaţie pentru a nu se răci substratul şi prin aspersiune şi pe rigole în restul perioadei. Normele de udare sunt moderate, de 25-30 l/mp, iar numărul de udări este de 12-15. Insuficienţa apei în sol şi aer duce la deformarea fructelor, mergând până la oprirea din creştere a plantelor Afânarea solului - se execută o dată la 10 zile, la distanţă de 10-15 cm de plante, pentru a asigura o aeraţie corespunzătoare a solului. Fertilizarea fazială - se execută săptămânal, alternând îngrăşămintele organice cu cele minerale. Dirijarea factorilor de vegetaţie - constă în dirijarea temperaturii şi a umidităţii; aerisirea spaţiilor se face cu mare atenţie pentru a nu scădea prea mult umiditatea relativă a aerului. Lucrările speciale - sunt palisarea, tăierile de fructificare, defolierea, instalarea coşuleţelor la pepeni, tratarea castraveţilor în solar cu substanţe de creştere (Ethrel 0,1%). Combaterea bolilor şi dăunătorilor - se recomandă utilizarea de substanţe cu acţiune selectivă, eficacitate mare şi cu remanenţă redusă în fructe. Pentru combaterea unor dăunători, cum este musculiţa albă (Trialeurodes vaporariorum), se recomandă metoda de combatere integrată, folosind parazitoidul (Encrasia formosa) şi a ciupercii parazite (Verticillium peanii). Recoltarea - se face eşalonat, pe măsura maturităţii de consum a fructelor, de 2-3 ori pe săptămână, realizând producţii de 5-15 kg/mp.

Victor VĂTĂMANU