Cultura legumelor solano-fructuoase

15/10/2020

Legumele din această grupă se cultivă pentru fructele lor, care sunt consumate la diferite faze de maturare, în stare proaspătă sau conservată. Din această grupa fac parte tomatele (roşiile), ardeii şi pătlăgelele vinete, care prezintă o importanţă deosebită în alimentaţia omului prin conţinutul bogat în vitamine (B1, B2, B6, C, biotină), săruri minerale (Na, Ca, Fe, Mg), acizi organici şi substanţe pectice. Speciile de legume solano-fructuoase sunt anuale, cu perioadă lungă de vegetaţie şi pretenţioase la căldură, lumină, umiditate şi hrană minerală.

Se cultivă în grădină, atât în câmp, cât şi în sere şi solarii, asigurând fructe proaspete aproape tot anul. Zonele cele mai favorabile pentru cultură sunt cele cu temperaturi medii anuale de 10-20 grade Celsius, cu soluri fertile, permeabile şi bogate în humus. Solurile grele, argiloase, fiind reci şi compacte, nu sunt recomandate a fi cultivate cu aceste specii.

Cerinţe faţă de factorii de vegetaţie

Speciile din această grupă sunt plante termofile, care vegetează şi fructifică bine la temperaturi optime cuprinse între 25 şi 30 grade Celsius. Seminţele germinează la temperaturi optime de 20-25 grade Celsius, când răsărirea are loc după 7-12 zile. Temperaturile mai scăzute, de 10-15 grade Celsius, sau mai ridicate, de 35 grade Celsius, în cazul tomatelor şi 39 grade Celsius, în cazul ardeilor şi vinetelor, conduc la oprirea creşterii plantelor, avortarea florilor şi perturbarea proceselor de fructificare. Faţă de lumină au cerinţe mari, începând din faza de răsad şi până la maturitatea fructelor. Lumina prezintă importanţă atât ca intensitate, cât şi ca durată. O intensitatea scăzută a luminii şi o durată de sub 12 ore/zi determină alungirea răsadurilor, întârzie apariţia inflorescenţelor, florile avortează şi cad. Faţă de umiditatea din sol prezintă cerinţe mari, iar faţă de umiditatea atmosferică pretenţiile sunt moderate, doar vinetele prezintă pretenţii mari şi faţă de umiditatea atmosferică. Lipsa sau insuficienţa apei din sol, asociată şi cu seceta atmosferică, împiedică fecundarea florilor, diminuând producţia de fructe. Necesarul de apă este în corelaţie directă cu nivelul de fertilizare şi sistemul de cultură. Astfel, tomatele cultivate prin răsad prezintă cerinţe mai mari faţă de apă decât cele cultivate prin semănat direct. Toate speciile din această grupă reacţionează bine la îngrăşămintele cu gunoi de grajd, administrat în doză de 3-4 kg/mp. Îngrăşămintele minerale influenţează favorabil creşterea şi fructificarea, precum şi calitatea fructelor, însă administrate echilibrat, pe faze de vegetaţie. Perioadele critice de nutriţie sunt: apariţia primei frunze, începutul formării mugurilor florali, începutul fructificării şi maturării fructelor.

Înfiinţarea culturilor în câmp

Toamna, după defrişarea culturii de leguminoase, bulboase sau rădăcinoase, bune premergătoare pentru legumele solano-fructuoase, se administrează gunoiul de grajd şi îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu. Solul se sapă cu cazmaua la 25-30 cm (în sistem gospodăresc). Primăvara se administrează o altă doză de îngrăşăminte minerale, aplicând la 100 de metri pătraţi 750 de grame azotat de amoniu, 1.500 de grame superfosfat şi 400 de grame sare potasică, care se încorporează cu grebla sau motofreza şi se modelează terenul în straturi cu lăţimea de 94 cm la coronament. În cazul unor atacuri de ploşniţă şi viermi-sârmă, se tratează solul cu produse de tipul Galithion - 300 grame/100 metri pătraţi şi Sinolintox - 300 grame/metrul pătrat. Răsadurile necesare înfiinţării culturilor de tomate, ardei şi vinete se produc în sere înmulţitor şi răsadniţe calde. Pentru culturile de tomate timpurii, ardei iuţi şi vinete se recomandă răsaduri în cuiburi sau ghivece nutritive de 7 x 7 x7 cm, fapt ce asigură timpurietate şi producţie mai mare. Pentru a stimula creşterea rădăcinilor, se îmbăiază ghivecele într-o soluţie de Revital 0,1%. La plantare, răsadurile trebuie să aibă o vârstă de 50-60 de zile, grosimea la colet de 6-8 cm, înălţimea de 14-17 cm şi butoni florali sau mugure florifer. Atât tomatele, cât şi ardeiul şi vinetele se cultivă frecvent în solarii şi tunele, fapt ce conduce la obţinerea de producţii mai timpurii cu 15-20 de zile faţă de câmp.

Lucrări de întreţinere

Completarea golurilor se face la 4-5 zile de la plantare cu răsad de aceeaşi vârstă, soi sau hibrid. Irigatul - primul udat se aplică imediat după plantare cu norme de 15-20 litri/metrul pătrat, apoi la tomate se aplică 7-8 udări cu norme de udare de 20-30 litri/metrul pătrat la 12-15 zile interval, la ardei se aplică 10-12 udări cu norme de 30-35 litri/metrul pătrat, la intervale de 7-8 zile, iar la vinete 8-10 udări cu norme de 35-40 litri/metrul pătrat la interval de 14-15 zile. Fertilizarea fazială - la tomate se recomandă la legarea fructelor din prima inflorescenţă, administrarea a 1.040 grame/100 metri pătraţi azotat de amoniu; a doua fertilizare are loc când au legat fructele din inflorescenţa a doua, cu doze de 895 grame azotat de amoniu şi 1.560 grame superfosfat simplu la 100 metri pătraţi. La ardei, se recomandă aplicarea a trei fertilizări faziale, prima la creşterea intensă a plantelor administrând 890 grame/100 metri pătraţi azotat de amoniu, a doua la formarea primelor fructe, administrând 890 grame/100 metri pătraţi azotat de amoniu şi 1.500 grame/ metrul pătrat superfosfat simplu, iar a treia fertilizare se aplică la creşterea intensă şi maturarea fructelor aplicând 750 grame/100 metri pătraţi azotat de amoniu. La cultura vinetelor, fertilizările sunt asemănătoare culturii ardeiului. Îngrăşămintele chimice se distribuie între rânduri sau pe rigolele de udat şi se încorporează prin praşile. Prăşitul - se face de 3-5 ori manual, la adâncimea de 5-7 cm. Palisatul, copilitul, cârnitul, defolierea plantelor - se aplică la culturile de tomate utilizând tutori, spalieri, sârmă şi sfoară. Combaterea bolilor şi a dăunătorilor - se aplică tratamente împotriva manei, gândacului de Colorado, a pătării frunzelor şi băşicării frunzelor, putrezirii fructelor, cu produsele avizate şi recomandate. Recoltatul - se face eşalonat, pe măsura maturării fructelor şi în funcţie de destinaţia producţiei.

Cultura protejată şi forţată a legumelor solano-fructuoase

În sere şi solarii, ponderea în cultură o au tomatele, ardeiul gras, ardeiul iute şi vinetele. Pentru realizarea culturilor trebuie pregătite spaţiile şi terenul de cultură. În cazul spaţiilor, se are în vedere etanşeitatea serelor, dezinfecţia scheletului, acoperirea solarului cu 10-12 zile înainte de plantare şi revizia instalaţiilor. Privitor la pregătirea terenului, trebuie avut în vedere eliberarea de resturi vegetale, fertilizările cu gunoi de grajd, dezinfecţia solului, săpatul cu cazmaua, modelatul în straturi înălţate şi deschiderea rigolei de plantare.

Înfiinţarea culturilor

Pentru relizarea culturilor se utilizează răsad produs în ghivece nutritive cu vârsta de 55-60 de zile pentru solarii şi 70-80 de zile pentru culturile din sere.

Lucrări de întreţinere

Completarea golurilor - la 8-10 zile de la plantare, cu răsad de aceeaşi vârstă. Afânarea solului - prin praşile manuale, 8-10, în funcţie de specie şi sistem de cultură. Irigarea - se aplică diferenţiat, în funcţie de specie şi fazele de vegetaţie. Irigarea prin picurare este cea mai eficientă, reducând consumul de apă cu 50%. Se aplică 15-20 udări în solarii, cu norme de 25-35 litri/ metrul pătrat la fiecare udare şi un număr de 25-50 de udări în seră, cu norme de 15-40 litri/ metrul pătrat la fiecare udare. Fertilizarea fazială cu îngrăşăminte organice - se aplică 2-4 fertilizări în solarii şi 8-10 fertilizări faziale în sere. Dirijarea factorilor de mediu - temperatura, umiditatea se face pe faze de vegetaţie, în corelaţie cu lumina. Combaterea bolilor şi dăunătorilor - trebuie efectuată cu atenţie, folosind produse specifice fiecărui agent patogen. Lucrările speciale - constau în palisat, copilit, cârnit, defoliat, stimularea fructificării, mulcirea solului cu paie de grâu în strat de 5-6 cm sau folie neagră de 0,05 mm. Recoltatul - se face manual, la diferite stadii de coacere, în funcţie de destinaţia produsului.

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Cultura legumelor solano-fructuoase

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT