Cultura nucului, între mit și realități

​Poveștile frumoase despre profitabilitatea plantațiilor de nuci, despre cât de ușor se pot câștiga 10 mii de euro/ha de livadă din anul 8 de la plantare, au tentat pe mulți să investească într-o astfel de afacere. Așa se face că România figurează în datele statistice cu peste 5.700 ha nucifere (inclusiv alune, din care 1900 ha nuc), iar în 2021 erau peste 1.000 proiecte eligibile pentru livezi de nuci care nu intraseră la finanțare. 

Ne-am lăsat seduși
Atrași de aceleași mituri, soții Stelian din Săhăteni, județul Buzău au decis să pornească o astfel de afacere. Conștienți că doar cu aceste cifre nu îți poți construi un plan de afacere, au început să viziteze livezi și ferme din Franța, Italia, Moldova și România, să caute informații despre această cultură. Pe parcurs, au înțeles că pentru a avea o livadă frumoasă și recolte de calitate trebuie să dobândești cunoștințe tehnice, curaj, trebuie să muncești, să investești, și mai ales să cunoști piața și să știi să îți valorifici produsul.
”Noi am decis să investim în aceasta cultură, din fonduri proprii, în 2011. Nu am accesat fonduri europene. Da, ne-am lăsat seduși de visul de a obține beneficii sigure și constante în anul 7-8 de la înființarea livezii (8.000-10.000 euro/ha). Am plecat ca orice român, plini de avânt și dornici de obține bani ”poimâine”, nu chiar imediat, intuind că vom avea lucruri de făcut”. Acestea au fost primele gânduri cu care Loredana și George Stelian au pornit la drum. Investiția fiind mare – aproape 60 ha- au înțeles repede că măcar unul dintre ei trebuie să se specializeze. Cu un alt business și familie, Loredana Stelian a ales Facultatea de Horticultură la Distanță, din București. După absolvire a realizat că este insuficient pentru nenumăratele probleme pe care le întâmpina, mai ales că informațiile referitoare la nuci, disponibile la noi, erau puține, incomplete sau nerealiste. Alte două studii de masterat, Științe Horticole Ecologice și Protecția Agroecosistemelor și Expertiză Fitosanitară, chiar dacă nu i-au oferit toate soluțiile de care avea nevoie, i-au deschis drumul către alte căutări și o bază mai solidă de cunoștințe tehnice. ”Am înțeles rapid că prin documentare proprie, sub ghidarea profesorilor pot accesa informațiile de care am nevoie pentru a lua decizii în livadă. Au fost momente în care am greșit, dar și clipe de bucurie. În fiecare an, livada ne surprinde, nevoile ei sunt diferite și solicitarea mentală este mare”.

​Ce facem cu atâta cercetare pe nuc?
În livada noastră sunt doar două soiuri franțuzești, Lara-Pieral și Fernor, ambele cu fructificare laterală. De ce nu românești? Ca mulți alți pomicultori, au fost nevoiți să se orienteze către pepinierele din vestul Europei pentru că aici nu avem soiuri competitive (prin tip de fructificare, talie, productivitate, calitate fructe). Cele 32 de soiuri românești, aproape toate cu fructificare terminală și 4 portaltoi omologați, nu sunt de văzut sau de cumpărat.
”Nu vedem nici măcar în stațiunile de cercetare pomi din toate aceste soiuri, ajunși la maturitate. Un alt detaliu care lipsește din fișele tehnice ale soiurilor de la noi este momentul înfloririi și polenizatorii: sunt soiuri protogine sau protandre, iar în anumite condiții de climă, momentul înfloririi celor două tipuri de flori (femele și mascule) poate coincide (autopolenizare). Dar e un fenomen foarte rar și de aceea este nevoie de polenizatori, explică Loredana Stelian. ”La soiurile românești nimeni nu știe care sunt fenofazele în locația X, ci se specifică doar pornirea în vegetație timpurie/ tardivă. Nu poți să promovezi comercial un soi doar cu atât! Nu poți să lansezi pe piață un soi căruia nu îi cunoști fenofazele. Este un element tehnic important pentru alegerea polenizatorilor și stabilirea schemelor de plantare. Nu există date scrise/publicate nici despre vigoare, tip coronament, număr de ore de frig, a înfloririi, productivitate, tehnologie, descriere fructe (randament, culoare miez, calibru). Nu stăm mai bine nici în privința portaltoilor, datele fiind și aici insuficiente, subliniază ea, fișele lor ar trebui să conțină rezistențe la boli sau dăunători, vigoare, compatibilități, comportament în anumite tipuri de sol etc, nu câte nuci produc! La noi nimeni nu știe ce probleme sunt la nuci, câți patogeni avem, dăunători periculoși, cum îi tratăm și cu ce contracarăm” spune pomicultoarea. Cantitățile de precipitații anuale din ce în ce mai reduse și accidentele climatice din ultimii ani dau peste cap orice plan anterior de nutriție și prevenție boli și dăunători. Stresul abiotic (fiziologic) si biotic (virusuri, bacterii, fungi, nematozi, acarieni, afide, sfredelitori, cari, molii) este mare și în cazul nucului. Prin modificarea ciclului lor de reproducere, frecvența și virulența atacului manifestat, obligă la intervenții rapide. “În contextul modificărilor climatice și al deșertificării, poate ne vom întoarce la soiurile noastre, de vigoare mare, cu sistem radicular puternic, să plantăm la 10-12 m între pomi, să nu îi mai tăiem ci doar să completăm necesarul de apă. Nu se știe nimic despre rezistența naturală a acestor soiuri la diverșii patogeni. În acest moment, cercetare pe nuc nu prea avem în România.”

​Cum faci protecția livezii când nu ai substanțe omologate pentru nuc?
Deși puieții aduși din pepiniere vin cu un certificat fitosanitar care exclud patogenii de carantină (ex. Xylella f.), sunt mulți alți patogeni la nuc, unii foarte puțin cunoscuți (Coletottrichum spp., Xaj, Bothryosphaeria si Phompsis spp., Brenneria spp.) care au pătruns în România odată cu materialul de plantat. Despre prezența lor nu te avertizează nimeni! De aceea Loredana Stelian recomandă ca înainte de plantare să se evalueze vizual pomii, să se îndepărteze prin tăiere părțile suspecte de boală și să se facă imersări ale pomilor în acaricide si fungicide.
”Partea de protecție fitosanitară e destul de problematică în sensul că nu există omologări de produse pentru nuc și avem nevoie de acestea pentru a ne proteja livezile. Doar produsele utilizate în culturile bio sunt admise oficial și în schemele de combatere la nuc, inclusiv cuprul. Avem la îndemână multe biopreparate eficiente în lupta cu insectele, cu antracnozele. Mai dificil este să ținem sub control patogenii de lemn. Probabil că doar o nutriție foarte bună, un sol viu și sănătos, cu pH 6,4-7,2, fără exces de apă, va ajuta nucul să lupte natural”, mai spune pomicultoarea. Vorbind de produse de sinteză, dă exemple de fungicide eficiente împotriva Coletottrichum, care sunt omologate în Franța (cu mai mult de 26.000 ha livezi de nuc), sau alte state producătoare de nuci, dar în România (cu cca 1.960 ha), nu.

​Randamentul real la procesare
Despre dotarea tehnică pentru o livadă de nuci informațiile sunt și mai puține. De aceea soții Stelian au făcut up-grade-uri treptat și au învățat din mers. Este o investiție care depinde de întreținerea solului, de sistemul de plantare, de modul de recoltare, de volumul recoltei. Partea de condiționare și procesare a fost o altă ”nebuloasă”. Este nevoie de spatii pentru condiționare și depozitarea nucilor după recoltare. De aceea trebuie să se știe potențialul de productivitate al soiurilor din livadă. Sunt necesare mașini de spălat, suflantă, zone de triaj, buncăre de uscare, calibrator. Un producător ar trebui să își configureze aceste spații si să achiziționeze utilaje în scopul obținerii nucilor în coajă curate, selectate, uscate până la 5-8% umiditate și stocate pe categorii de soiuri si de mărimi, astfel încât să își păstreze în siguranță recolta, precum și pentru o valorificare cât mai bună. Depozitarea nucilor în coajă se realizează optim în spatii aerisite, ventilate, la umiditate relativă de 65-75%, sub 14oC, în absența luminii. Pentru a procesa nuca în coajă, este nevoie de stabilirea unui flux de producție desfășurat în spații amenajate special (spart, triaj fitosanitar, sortare, ambalare în vrac sau finală, stocare în condiții de temperatură și umiditate specifice) realizat cu mașini și de oameni instruiți.
”Pe internet nu găsim nimic scris despre faptul că, deși randamentul de miez din fișa unui soi este de 48%, în realitate, poți obține doar 38% pentru că miezul rezultat, este parțial șiștav, că are fungi sau insecte, că mașina de spart nu este reglată corespunzător, că lucrătorul poate tria greșit și că din total miez rezultă jumătăți, sferturi, sau fracții mai mici. Și nu toate au același preț. De asemenea, nu găsim informații nici despre faptul că din același pom, nuca produsă nu are aceeași mărime și culoare. Toate acestea se valorifică la prețuri diferite. Consumatorul este foarte educat și exigentele sunt mari. Monitorizările interne și analizele fizico-chimice periodice pe nucă și miez (drojdii, mucegaiuri, aflatoxine totale, pesticide si contaminanți, Indice Kreiss, analize nutriționale etc) necesar a fi făcute, reduc beneficiul producătorului. Ambalarea și marketingul adaugă costuri pe acest traseu. Certificările, de asemenea”, mai punctează Loredana Stelian, care crede că dacă ar exista o formă asociativă în care să fie inclusiv un consultant de business, ar fi mai puține livezi abandonate.
Așadar o livadă comercială modernă de nuc înseamnă soiuri de puritate genetică bună, în densitate medie spre mare, să fie înierbată sau solul acoperit cu diverse culturi, să existe o infrastructură adecvată, dotare mașini și utilaje pentru întreținere covor vegetal, aplicare soluții nutritive și de protecție a plantelor, sistem de (fert)irigație, să existe mașini de scuturat și recoltat nucile, precum și linie de condiționat și spatii de depozitare. Monitorizarea stării de sănătate și nutriție a livezii nu trebuie neglijată.
”Recunosc, nu am știut nimic despre toate acestea în 2011, dar toate se învață, se descoperă, având o livadă. Frustrarea resimțită de necunoaștere a produs nevoia de afla cât mai multe informații despre nuc si cultivarea lui. În timp, pasiunea de documentare pe Juglans r. și aflarea tehnologiilor noi aplicate în lume, a devenit profesie”, a mai spus producătoare de nuci.
 
Roxana Drăghici