Cultura porumbului, mereu în atenţia consumatorului

ANTONIA IVAȘCU, Alianţa Industriei Seminţelor din România (AISR)

Utilizarea porumbului pentru alimentaţia umană, dar şi animală a apărut acum 9.000 de ani, în arealul american precolumbian. Numele speciei provine de la cuvintul „mahiz“, ceea ce înseamnă „sursă de viaţă“, în limba utilizată de indienii americani ce populau zona respectivă. Adus în Europa, la a doua călătorie a lui Columb în America, porumbul începe să fie produs în sudul Spaniei, în secolul al XV-lea, şi în continuare se extinde în Africa şi ulterior în Asia.

Astăzi, după grâu şi orez, porumbul reprezintă la nivel global a treia sursa alimentară a populaţiei lumii contemporane. Pe lângă calorii, porumbul furnizează proteine şi minerale, cum ar fi: fier, zinc sau vitamina A. La nivel de producţie unitară, Statele Unite ale Americii ocupă primul loc, în timp ce America Latină rămâne primul consumator. Din punct de vedere culinar, boabele de porumb sunt folosite de toate bucătăriile aparţinând diverselor zone geografice, iar numele care defineşte în România felul de mâncare „mămăligă“, în Mexic are echivalent enchilads, în Italia - polenta, în Africa de Est - posho, în Ungaria - puliszka, în Zimbabwe - sadza. Pe lângă acest fel de mâncare boabele de porumb se pot consuma ca atare, în cazul porumbului dulce, sub formă de floricele, măcinat = uruială sau procesat sub formă de granule (corn flakes). Porumbul reprezintă o sursă de bază în producerea băuturilor alcoolice, de exemplu: whiskey din Tennesse şi coniacul din Kentucky (SUA) sau în producerea berii; de menţionat este şi utilizarea uleiului de porumb la producerea mâncărurilor, maioneze etc. Ca utilizări recente menţionăm: piaţa îndulcitorilor din porumb - cu o valoare de un miliard de dolari, piaţa producerii de etanol şi, nu în ultimul rând, piaţa amidonului obţinut din porumb şi a făinei, care are o desfacere foarte mare. Mâncat direct, crud sau prăjit, ca înlocuitor de pâine, fiert sau ca făină, porumbul este recunoscut ca un „sistem multilateral“ cu o bază genetică imensă, dar şi cu multiple facilităţi aducătoare de beneficii.

În Mexic este utilizat chiar şi „tăciunele porumbului“, produs de ciuperca Ustilago maydis, una dintre cele mai grave boli ale sale, ca specialitate culinară, iar în Peru o varietate de culoare neagră este folosită la producerea de băuturi analcoolice şi alcoolice. Din punct de vedere horticol (în formă de aliment proaspăt, porumb dulce sau „baby corn“), porumbul este plasat din punct de vedere al culturii pe locul 1, înaintea tomatelor, pepenilor verzi, cepei şi a vărzoaselor. Peste 148 de ţări sunt implicate în comerţul cu produse din porumb. Ţările care au înţeles valoarea economică a cultivării lui şi care au beneficiat şi de factori climatici favorizanţi au adăugat valoare culturii prin modificări genetice şi postprocesare industrială. De exemplu, în emisfera nordică, este foarte apreciat porumbul dulce, consumat proaspăt, în salate, sau fiert în apă cu sare sau acoperit cu unt. Acest produs comercializat în conserve sau îngheţat ocupaă locul 2 ca valoare în producţia fermelor din SUA şi locul 4 ca valoare comercială din producţia de vegetale. În Tailanda, un soi a devenit cel mai comercializat porumb timpuriu în stare proaspătă, dar şi în stare conservată, ocupând 80% din piaţa acestui produs agricol. Pe continentul African, între ţările producătoare de porumb sunt: Etiopia, Kenya, Malawi, Uganda, Zimbabwe, Tanzania.

În Africa rurală, dar şi urbană, lipsa porumbului la nivelul unei familii se consideră ca o lipsă de mâncare şi energie. Cel mai des întâlnit în zonele africane este porumbul verde - prospat pe ştiulete -, care datorită condiţiilor climatice specifice se coace repede, de aceea este disponibil în toate zonele cu comerţ stradal sub forma porumbului prăjit, tipic pentru această regiune. Având în vedere necesităţile pentru alimentaţie din Africa, au fost puse în aplicare programe de dezvoltare a culturii porumbului folosind seminţe cu polenizare liberă, hibrizi specifici zonei, rezultaţi în urma programelor de cercetare şi parteneriate între institute naţionale agricole, universităţi şi organizaţii civile implicate în activităţi agricole, coordonate în zona africană de CGIAR - grupul consultativ internaţional pentru cercetare agricolă, IITA - institutul internaţional pentru agricultură tropicală şi CIMMYT - centrul internaţional pentru îmbunătăţirea porumbului şi grâului.

Activităţile de cercetare în domeniul porumbului sunt susţinute în special de SUA. Se poate sublinia faptul că o colaborare internaţională globală trebuie să indice felul în care un produs cu o valoare agricolă ridicată, cum este porumbul - porumbul dulce, porumbul vegetal, porumbul verde - poate asigura mijloacele de trai sau întreţinere. O idee ce ar trebui urmărită cu mai mult interes în domeniul culturii porumbului e cum să se genereze profit ca urmare a participării şi colaborării între unităţile producătoare de valoare şi utilizarea în mod constant de material biologic cu trăsături specifice pentru fiecare varietate/hibrid de porumb. Ca urmare, micii producători ar putea avea acces mai uşor la seminţe de calitate, cu un preţ de cost redus, producţia ar fi stabilă şi cu o piaţă sigură, care le-ar aduce veniturile necesare automenţinerii la nivelul familiei, dar şi a ieşirii pe o piaţă unde să-şi livreze excesul de producţie.

Societatea ştiinţifică trebuie să realizeze un plan comun de acţiuni pentru promovarea culturii porumbului şi în special extinderea varietăţilor noi, specifice, adaptate zonelor de cultură. Este necesară o evaluare continuă şi un lobby susţinut pentru a se înţelege mai bine avantajele utilizării culturii porumbului, în special în zonele cu populaţie foarte săracă. În unele zone geografice în curs de dezvoltare, importante vor fi creşterea şi dezvoltarea culturii porumbului prin varietăţile cu caracteristici specifice noi, conform normelor internaţionale care vor trebui să îndeplinească standardele de siguranţă alimentară cerute de comerţul internaţional. Îmbunătăţirea calităţii proteinelor şi a micronutrienţilor va conduce la creşterea nivelului calitativ al alimentaţiei, în special în ţările sărace. La nivel global, impactul creşterii şi dezvoltării culturii porumbului este pozitiv, conducând la creşterea nivelului de trăi cu efecte economice deosebite, în special în ţările în curs de dezvoltare. Documentar prelucrat după Horticultural Science.