Cultura porumbului pentru boabe în sistem individual

15/4/2021

Porumbul este o excepţională plantă furajeră, boabele de porumb folosindu-se în hrana tuturor speciilor de animale. În industrie, boabele de porumb se folosesc la extragerea amidonului, a spirtului, glucozei şi a altor produse. Din embrionii de porumb se extrage ulei.

Din punct de vedere agricol, porumbul prezintă o serie de avantaje faţă de alte plante de cultură, şi anume: este o plantă cu mare capacitate de adaptare la diferite condiţii de climă şi sol, putându-se cultiva cu rezultate bune în toate regiunile ţării; valorifică foarte bine îngrăşămintele organice şi chimice, apa de irigare şi lucrările agrotehnice de îngrijire, dând sporuri mari de producţie; se poate cultiva mai mulţi ani la rând pe acelaşi loc, fără să fie periclitată producţia din cauza atacului de boli şi dăunători; lasă terenul curat de buruieni, fiind o bună plantă premergătoare pentru toate plantele, inclusiv pentru cerealele păioase de toamnă, dacă se folosesc hibrizi timpurii, iar cultura se îngrijeşte corespunzător; se folosesc la hectar cantităţi mici de sămânţă, de aceea este foarte economică producerea seminţei la hibrizii cu capacitate mare de producţie, aceasta asigurându-se pe suprafeţe relativ mici faţă de suprafaţa ocupată cu porumb; porumbul permite cultura intercalată a fasolei, dovleacului, dovlecelului şi altor culturi fără a micşora producţia şi a stânjeni lucrările de îngrijire.

Cerinţele plantei faţă de climă şi sol

Porumbul se seamănă când temperatura în sol este de 8-12 grade Celsius. O răsărire mai uniformă se obţine la temperatura de 10-12 grade Celsius. Dacă încă există pericolul de uscare a solului, este bine să se semene chiar la 9-10 grade Celsius.

De la răsărire până la apariţia inflorescenţelor, porumbul se împacă cu temperaturi modeste şi chiar cu seceta. În perioada de înflorire şi formare a bobului porumbul cere temperatură mai ridicată (20-25 grade Celsius) şi umezeală în sol şi în aer. Udările făcute în această perioadă au cea mai mare influenţă asupra producţiei de boabe. Ţinând seama de însuşirile plantei de porumb, de marea varietate de hibrizi, rezultă că porumbul se poate cultiva în întreaga ţară. Alegerea şi pregătirea terenului pentru semănat - pentru porumb vor fi alese terenurile fertile ale fermei, preferându-se la nevoie (numai în cazuri excepţionale) cultura porumbului după porumb. După eliberarea terenului, atât după grâu (în vară), cât şi după porumb (în toamnă) se vor face arături adânci la 25-30 cm, în agregat cu grapa stelată; în toate situaţiile, odată cu arătura se vor aplica îngrăşăminte organice şi chimice. Pe podzoluri, dacă nu se folosesc îngrăşăminte, se ară la 20 cm; afânarea solului are loc până la 30 cm.

Primăvara, terenul trebuie lucrat pentru a fi menţinut curat de buruieni şi bogat în apă. În zonele secetoase, este preferabil ca lucrările să se facă cu cultivatorul şi mai puţin cu grapa cu discuri. După fiecare lucrare, se va face grăpatul de suprafaţă. Dacă terenul este curat, afânat şi are rezerve de apă până la adâncimea de 1,5 metri în preajma semănatului, se obţin producţii mari de porumb, chiar dacă în continuare precipitaţiile sunt reduse. Aplicarea îngrăşămintelor - cele mai indicate îngrăşăminte pentru porumb sunt gunoiul de grajd, îngrăşămintele chimice cu azot şi, în proporţie mai redusă, îngrăşămintele chimice cu fosfor. Semănatul porumbului - sămânţa de porumb dublu hibrid se primeşte de către fermieri în saci etichetaţi, pe etichetă fiind trecute numărul hibridului, puritatea şi germinaţia seminţei, mărimea ei. Epoca de semănat la porumb este scurtă, de 6-10 zile, şi anume când temperatura în sol este de 9-10 garde Celsius. Adâncimea de semănat la porumb variază foarte mult în funcţie de natura (textura şi umiditatea) solului şi de condiţiile de climă specifice zonei de cultivare. În regiunile de stepă, pe solurile cu textură mijlocie, porumbul se seamănă la adâncimea de 6-8 cm, iar pe solurile din regiunile mai umede, la 5-6 cm. Adâncimea de semănat trebuie stabilită cu grijă deosebită, întrucât fiecare centimetru de adâncime în plus întârzie răsăritul, în funcţie de temperatura solului, cu 5-30 de ore. Trebuie acordată o atenţie deosebită uniformităţi adâncimii de semănat, pentru a se realiza un răsărit uniform pe întreaga suprafaţă.

În ceea ce priveşte densitatea, cercetările efectuate până în prezent arată (orientativ) că pe cernoziomuri cea mai potrivită densitate este de 45-60.000 plante/hectar, iar în zonele secetoase de 40-45.000 plante/hectar. În câmpia din vestul ţării se recomandă (orientativ) 40-45.000 plante/hectar pentru hibrizii tardivi şi 50-55.000 plate/ hectar pentru hibrizii timpurii.

În zonele cu umiditate mai mare din Câmpia Transilvaniei şi Moldova se recomandă (orientativ) o densitate în jurul a 45-50.000 plante/hectar. Pe podzoluri îngrăşate şi care au primit amendamente se pot cultiva 50-55.000 plante/hectar. În Lunca Dunării şi pe alte terenuri unde pânza de apă freatică este aproape de suprafaţă, se vor asigura (orientativ) densităţi mari, de circa 50.000 plante/hectar, iar pe terenurile îngrăşate chiar 55-60.000 plante/hectar.

Lucrări de îngrijire - la 4-5 zile după semănat se face grăpatul cu grapa cu colţi reglabili, pentru a asigura menţinerea apei în sol, distrugerea buruienilor şi netezirea solului. După răsărire şi până când plantele vor avea înălţimea de 15-20 cm se va lucra de două ori cu sapa rotativă la interval de 8-10 zile. Între cele două lucrări cu sapa rotativă se face primul prăşit mecanic la adâncimea de 8-10 cm. În continuare, se va face prăşitul mecanizat la 6-8 cm adâncime, cel puţin de două ori, cu viteze mai mari, pământul aruncat pe rând contribuind la înăbuşirea buruienilor. Combaterea buruienilor în cultura de porumb va fi prezentată ulterior.

Lucrările de îngrijire trebuie făcute cu cea mai mare atenţie, cunoscând faptul că neefectuarea unei praşile sau executarea ei cu întârziere poate să ducă la scăderea producţiei cu circa 500-1.000 kg boabe la hectar. Recoltarea porumbului - porumbul se recoltează la maturitatea deplină, când boabele capătă culoarea caracteristică şi se întăresc, sar de pe ştiulete când acesta este răsucit, iar ştiuleţii loviţi între ei sună metalic. De obicei, când începe recoltatul, umiditatea ştiuleţilor este de 25-30%. Recoltarea porumbului se poate eşalona pe o perioadă mai lungă de timp, fără a exista vreun pericol de pierdere de recoltă prin scuturarea boabelor. O prelungire prea mare a duratei de recoltare determină totuşi pierderi însemnate, deoarece multe tulpini se pot frânge, iar ştiuleţii în contact cu solul sau în apropierea solului mucegăiesc. O atenţie deosebită se va acorda consumului de boabe de care păsări şi rozătoare, iar pe vreme urâtă îşi pot face apariţia numeroase boli criptogamice, care distrug din recoltă.

Faţă de aceste situaţii şi luând în considerare faptul că după porumb urmează a fi însămânţate suprafeţe mari de grâu şi că trebuie efectuate şi arăturile de toamnă, recoltarea porumbului trebuie să înceapă imediat ce boabele au atins faza de coacere completă şi să se termine în cel mai scurt timp posibil.

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Cultura porumbului pentru boabe în sistem individual

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT