Cultura tomatelor sub adăposturi joase şi în răsadniţe

1/7/2020

Tomatele reprezintă una din cele mai importante specii legumicole din România. Acest lucru se datorează faptului că pot fi consumate în stare proaspătă şi prelucrarte în numeroase moduri. Tomatele sunt plante anuale, în acelaşi an obţinându-se fructele şi, respectiv, seminţele. Sunt considerate plante pretenţioase faţă de factorii de mediu (temperatură, lumină, aer, apă, sol, hrană).

Se cultivă în câmp, sere, solarii, tunele joase şi chiar în răsadniţe.

În câmp se pot cultiva primăvara devreme pentru producţii timpurii, dar ponderea cea mai mare o are cultura de vară-toamnă. Tomatele au nevoie de multă căldură, aceasta având un rol determinant în dezvoltarea lor. Seminţele germinează la 0-10 grade Celsius, dar temperatura optimă de germinare este de 25 de grade Celsius. Necesarul de apă este moderat, mai mare la culturile obţinute prin răsad faţă de cele prin semănat direct.

Culturile de tomate protejate cu pelicule de material platic se înfiinţează primăvara sau toamna. Ele se practică pe teren încălzit sau neîncălzit, acest element deterrminand data plantării. Culturile de primăvară ocupă suprafeţele cele mai mari, extinzându-se şi în zonele cu climat mai puţin favorabil. Protejarea culturilor se face cu adăposturi tip tunel.

Producerea răsadurilor - data semănatului depinde de condiţiile în care se face cultura. Astfel, se execută la 5 ianuarie pentru terenul încălzit tehnic, la 15 ianuarie pentru terenul încălzit biologic şi la 25 ianuarie pentru terenul neîncălzit. Producerea răsadului se face, de preferinţă, în sere înmulţitor. Pentru culturile efectuate în teren protejat, având în vedere suprafeţele mai mici, răsadul trebuie să se repice în ghivece nutritive. De asemenea, se urmăreşte ca răsadul să fie bine călit, rezistent la temperaturi scăzute, având în vedere că plantarea se face afară.

Plantarea - pe terenul încălzit tehnic se plantează în jurul datei de 15 martie; pe terenul cu încălzire biologică, în jurul datei de 1 aprilie, iar pe teren neîncălzit, în cursul primei decade a lunii aprilie. Aceste date se pot decala cu circa 10-15 zile mai târziu în regiunile cu climat mai puţin favorabil. Schema de plantare este adaptată condiţiilor specifice acestui mod de cultură, plantarea făcându-se, după cum prezintă V. Popescu şi A. Popescu, în benzi de două rânduri, distanţate la 40-50 cm, între plante lăsându-se 30 cm, iar între benzi, poteci de 80-90 cm. Distanţa între rânduri este de 0,80 metri, distanţa între rânduri este de 0,50 metri, iar între plante pe rând distanţa este de 0,30 metri. Această schemă permite folosirea tunelurilor înguste şi asigură o densitatea mai mare de 50.000-52.000 de plante la hectar. Pe terenurile încălzite, în special la cele cu instalaţii tehnice, schema de plantare, ca şi tipul de adăpost pot varia după distanţa de aşezare a conductelor încălzitoare în sol. Tunelurile vor avea în acest caz o deschidere de 2-2,5 metri.

În vederea plantării se deschid rigole în care se răspândesc îngrăşăminte şi se udă. Dozele de îngrăşare la plantare sunt de 20 tone mraniţă, 125 kilograme azotat de amoniu, 350 kilograme superfosfat şi 125 kilograme sare potasică la hectar. Adăposturile se montează imediat după plantare. În cazul în care timpul este mai rece, în scopul încălzirii terenului se montează cu câteva zile înainte, ca să se menţină temperatura solului.

Particularităţile agrotehnicii aplicate în aceste culturi sunt: conducerea plantelor cu o tulpină cârnită la 3 sau 4 inflorescenţe, susţinerea pe spalier cu sârmă, irigarea moderată, ca să nu se răcească solul, şi aplicarea îngrăşămintelor pe timpul vegetaţiei. Pe timp nefavorabil, se aplică stimulenţi de creştere, folosind aceleaşi preparate ca şi la cultura de sere.

Culturile se menţin acoperite ziua şi noaptea până în a treia decadă a lunii mai, pentru a crea condiţii de vegetaţie. În această perioadă se execută aerisirea, în funcţie de temperatura exterioară, în zilele însorite ridicându-se complet pelicula. Producţia timpurie obţinută până la 10 iulie în aceste culturi este de 3-4 kg/mp pe teren încălzit şi 2-2,5 kg/mp pe teren neîncălzit.

Cultura tomatelor în răsadniţe

Cultura tomatelor în răsadniţe prezintă unele aspecte specifice, determinate de particularităţile acestor tipuri de adăposturi şi de soiurile cultivate. Pentru răsadniţă, se folosesc soiuri sau hibrizi cu creştere determinată, care necesită puţine tăieri sau cu port înalt, la care se aplică o cârnire timpurie la 3-4 inflorescenţe.

Producerea răsadurilor - obţinerea de răsaduri de bună calitate este mai dificilă la cultura timpurie efectuată în răsadniţe cu încălzire tehnică sau biologică, deoarece perioada de producere cade în plină iarna. Pentru a avea rezultate bune, răsadurile se produc în sere înmulţitor sau în răsadniţe cu încălzire tehnică. Pentru culturile din epoca a doua se obţine mai uşor un răsad corespunzător şi în răsadniţe cu încălzire biologică, folosindu-se cele cu pantă şi îngropate. În cazul în care se folosesc răsadniţe cu încălzire biologică, trebuie să se ia măsuri pentru o încălzire suficientă şi o iluminare cât mai bună.

Semănatul se execută la 10-20 decembrie pentru cultura în răsadniţe tehnice, la 10-20 decembrie pentru cultura timpurie în răsadniţe cu încălzire biologică şi la 20 februarie pentru culturile care succed producerii de răsaduri în răsadniţe. Răsadul se repică în ghivce obişnuite sau nutritive şi se îngrijeşte corespunzător, după indicaţiile date la producerea răsadurilor pentru cultura în seră.

Plantarea - se plantează la 20 februarie, în răsadniţe încălzite tehnic, la 15-20 martie în răsadniţe încălzite biologic şi la 5-15 aprilie în cultură succesivă după răsad.

Răsadniţele trebuie pregătite pentru plantare cu 5-7 zile înainte, având grosimea stratului de gunoi de 35-40 cm, iar a stratului de cultură (5 părţi pământ de ţelină, 2 părţi mraniţa, 1 parte nisip) la 20-25 cm. În momentul plantării, temperatura substratului trebuie să fie de 20-25 grade Celsius, iar distanţa
până la geamuri să fie de 20-25 cm. Distanţa de plantare trebuie să asigure o densitate de 5-6 plante/mp. Distanţele folosite sunt de 50-60 cm între rânduri şi 30-35 cm între plante. Rândurile se orientează perpenducular pe lungimea tocurilor.

Se plantează pe timp mai călduros, când temperatura aerului este de cel puţin 6-8 grade Celsius. Se iau măsuri pentru a evita răcirea răsadniţelor, expunerea răsadurilor la curenţi de aer rece. Se recomandă să se folosească cabine de protectiee acoperite cu peliculă de polietilenă, iar răsadul să se transporte în lădiţe acoperite. După plantare, se udă cu apă la temperatura de 20-25 grade Celsius şi, după infiltrarea ei, se trage pământ uscat în jurul plantelor. În intervalul de 1-2 zile de la plantare până la prindere, răsadniţele se ţin acoperite cu rame şi rogojini.

Irigarea culturii - reglarea temperaturii şi a luminii, a umidităţii şi regimului de aer constituie actori esenţiali care condiţionează reuşita culturii. După înfiinţarea culturii se menţine temperatura între 18 şi 22 grade Celsius, fără a scădea sub 13 grade Celsius şi a depăşi 28 grade Celsius, prin învelirea cu folie când este frig şi aerisirea intensă când este cald.

O altă lucrare se referă la suplimentarea intervalelor între tocuri cu gunoi de grajd. La începutul vegetaţiei, îndeosebi în răsadniţe încălzite biologic, datorită vaporilor de apă degajaţi, se asigură o umiditate suficientă. Udatul se face rar, cu apă puţină, care se administrează cu furtunul fără sită, prin rigole deschise între rânduri. Mai târziu, după formarea fructelor, udatul se intensifică.

Aerisirea se face în tot cursul vegetaţiei, în funcţie de temperatura exterioară, fiind necesară pentru reglarea temperaturii şi a umidităţii relative ridicate a aerului, care ar putea aduce prejudicii polenizării şi legării fructelor la primii ciorchini. Regimul de nutriţie se menţine prin îngrăşări în cursul vegetaţiei, aplicând 3-4 îngrăşări la interval de 12-15 zile, cu îngrăşăminte minerale şi organice. Soluţia se dă în şănţuleţele care se acoperă după infiltrarea ei. Se pot aplica şi pulverulent, sub formă de praf. Îngrăşarea minerală se poate alterna cu cea organică, care se aplică sub formă de soluţie 1/10 de balegă de bovine sau 1/15 gunoi de păsări. În final se poate aplica urina sau must de grajd diluat cu apă (1/10). Cantitatea repartizată este de 0,3-0,5 litri la o plantă, pentru soluţiile minerale şi 0,2-0,3 litri la o plantă, pentru soluţiile cu îngrăşăminte organice.

Alte lucrări de îngrijire privesc susţinerea plantelor şi conducerea tufei pe araci scurţi sau pe spalier adecvat, care se înfiinţează imediat după supraînălţarea tocurilor, copilitul plantelor, de fiecare dată când lăstarii ajung la 3-5 cm, păstrând numai tulpina principală; cârnitul vârfului plantelor, după ce s-au format 3-4 inflorescenţe, lăsând două frunze deasupra ultimei inflorescenţe; defolierea frunzelor bazale, atunci când este cazul; combaterea bolilor (4-5 stropiri cu zeamă bordeleză în concentraţie de 1%); combaterea dăunătorilor; ridicarea tocurilor sau supraînălţarea lor; mulcirea; aplicarea stimulenţilor sau folosirea vibratoarelor la intensificarea polenizării; afânarea solului care se execută cu unelte de tip Wolf; aplicarea tratamentelor pentru protecţia plantelor.

Recoltarea - se efectuează după aceleaşi criterii ca în seră. Epoca de recoltat începe la culturile timpurii în prima decadă a lunii mai, iar celelalte la sfârşitul lunii mai sau în primele zile din iunie şi se încheie în a doua decadă a lunii iulie. Se obţin producţii de la 4 la 8 kg/mp.

Cultura de toamnă.

Se practică foarte puţin şi numai în răsadniţe încălzite tehnic. Se seamănă
la 15-25 iunie, iar plantarea are loc la data de 10-20 iulie; recoltarea începe în ultima decadă din octombrie sau prima din noiembrie şi se poate prelungi până la sfârşitul lui decembrie.

Plantele se cârnesc la 3-5 inflorescentee şi se îngrijesc corespunzător. La răsadniţele cu încălzire biologică se foloseşte bălegar proaspăt, cald, pe poteci, pentru a asigura temperatura necesară.

În aceste condiţii, cultura se poate menţine până la sfârşitul lunii noiembrie, după care se scot tulpinile cu fructe şi se pun la maturizat în încăperi suficient de calde. Producţiile sunt mai reduse ca în cultura de primăvară, respectiv 2-4 kg/mp.

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Cultura tomatelor sub adăposturi joase şi în răsadniţe

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT