Cum obținem o recoltă reușită de sorg

​Sorgul este cea de-a cincea cereală cultivată pe plan mondial, înregistrând o producție de 60 milioane t în fiecare an, și face parte integrantă din peisajul agricol de mai multe decenii. Sorgul este cultivat pe toate continentele, în principal în Africa și S.U.A., dar și în Brazilia, Argentina, Australia, China, India și Mexic. Puțin cultivat în Europa până în prezent, sorgul a început să se dezvolte constant și pe acest continent, de câțiva ani. Numeroase țări importă sorg (China, Japonia, Mexicul, Spania, Italia). Prin urmare, creșterea producției de sorg, în Europa, are o importanță strategică.

SORGUL-BOABE
Când bobul de sorg este copt, masa foliară a plantei este încă verde. Nu este, deci, nevoie să așteptăm uscarea plantei, pentru a recolta. Sorgul atinge maturitatea fiziologică atunci când conținutul de apă din bob este de cca 35%. Se poate recolta începând de la 30% umiditate, dar, în general, uscarea bobului are loc rapid, iar recolta are loc la o umiditate cuprinsă între 18 și 25%.
De reținut că la o umiditate de 20%, ramificațiile paniculelor încep să se usuce și devin mai laxe. După atingerea unei umidități de 20%, conținutul de apă din bob poate crește din nou, dacă factorii climatici sunt nefavorabili (ploi, ceață). Când bobul este copt, masa foliară a plantei este încă verde. Nu trebuie, deci, să se aștepte uscarea plantei, pentru a recolta. Totuși, dacă în toamnă se înregistrează o secetă semnificativă sau un îngheț timpuriu, planta se poate usca repede, fenomenul fiind însoțit uneori și de cădere – dacă recolta nu intervine rapid.
Se recomandă să recoltați încă din luna septembrie, dacă umiditatea este sub 20 %.
După luna septembrie, nu mai amânați ziua recoltării, în speranța că veți avea boabe cu umiditate foarte scăzută, deoarece riscul reapariției umidității crește; de altfel, calitatea bobului poate fi alterată și prin acțiunea unei umidități pronunțate a mediului ambiant (ceață). De asemenea, întârzierea datei recoltei crește și riscul căderii plantelor. Evitați recoltarea prea multor tulpini și frunze (se încetinește viteza de recoltare și crește procentul de umiditate a bobului).

În general, sorgul furajer trebuie recoltat încă de la primele semne de uscare a frunzelor de la baza plantei. Se va urmări recoltarea unui furaj cu un procent de substanță uscată cuprins între 27 și 30%, pentru obținerea unui siloz de calitate, care nu curge, pentru asigurarea unei bune conservări și a unei ingestii maxime de către animal.

Pentru varietățile cu boabe, specialiștii precizează că atunci când boabele din mijlocul paniculului sunt în stadiul de lapte-ceară, înseamnă că s-a ajuns la 50 % substanță uscată în bob, respectiv, la cca 30 % s.u. pentru planta întreagă. Maturitatea boabelor de pe un panicul de sorg poate diferi mult între partea superioară și cea inferioară a acestuia, putându-se observa boabe care au depășit stadiul de lapte-ceară. Aceste boabe sunt bine asimilate de speciile mici de rumegătoare, dar mai puțin bine de către bovine. Boabele rămase întregi sunt greu degradabile în procesul de rumegare și se regăsesc ulterior în dejecții. Digestibilitatea boabelor întregi este redusă, dincolo de un anumit prag de s.u., și nu face decât să scadă digestibilitatea globală a silozului. Dacă procentul de s.u. al sorgului depășește 32 %, silozul se poate toca mai fin, recurgându-se chiar și la zdrobirea boabelor, pentru a crește digestibilitatea silozului.

Pentru varietățile fără boabe, determinarea stadiului optim de însilozare este ceva mai complicată. Stadiul frunzelor de la baza plantei oferă un indiciu bun: se poate trece la însilozare de la primele semne de uscare. Pentru a afla dacă s-a atins un procent minim de s.u., răsuciți tulpina: dacă din plantă curge suc, înseamnă că sorgul nu a ajuns încă la pragul de 27% s.u., care asigură faptul că silozul nu va curge.

Pentru varietățile fără inflorescență, fotoperiodic-sensibile. Planta continuă să acumuleze biomasă, în mod tardiv. Prin urmare, se recomandă să nu se recolteze cultura atât timp cât condițiile meteorologice sunt favorabile dezvoltării plantei, pentru a profita la maximum de acest potențial de producție tardivă (până la uscarea frunzelor de la bază).