Cum va negocia Romania viitoarea Politică Agricola Comuna?

_După ce Comisia Europeană a prezentat anul trecut, la data de 12 octombrie, proiectul de reformă a Politicii Agricole Comune pentru perioada 2014-2020, acum este rândul Parlamentului European şi al Consiliului de Miniştri să analizeze această propunere şi să vină cu o decizie fi nală la începutul lui 2013, astfel încât reforma PAC să fi e implementată din ianuarie 2014.

---

Pentru prima dată în istorie, prin procedura de codecizie, Parlamentul European va avea o putere legislativă asemănătoare cu cea a Consiliului. Acest lucru înseamnă că va urma o perioadă de negocieri aprinsă pentru ca ambele instituţii să ajungă la un acord comun. Miza este una imensă, pentru că în acest interval de discuţii se vor decide elementele care vor ghida politica agricolă europeană pe o perioadă de 7 ani. Imediat ce Consiliul European a dezvăluit propunerile viitoarei PAC, statele membre şi-au exprimat susţinerea pentru anumite măsuri din pachetul de reformă şi critici deopotrivă.

Critici dure au fost aduse de unele state membre propunerilor de plafonare a plăţilor directe, de până la 300 mii euro/an pentru o exploataţie agricolă. România se află printre acele state care nu agreează această măsură, de limitare a subvenţiilor. Măsura care vizează direcţionarea a 30% din plăţile directe către respectarea anumitor practici agricole benefice pentru mediu este susţinută în principiu de majoritatea statelor, însă temerea cea mai mare este aceea că propunerea poate duce la o împovărare administrativă ridicată, iar beneficiile asupra mediului ar putea fi neînsemnate. În propunerea CE, plăţile pentru practicile agricole durabile vor fi acordate pentru menţinerea păşunilor permanente, diversificarea culturilor (un agricultor trebuie să cultive cel puţin 3 culturi pe terenul său, nici una neputând depăşi 70% din terenul arabil, iar cea de-a treia reprezentând cel puţin 5% din acesta) şi menţinerea unor rezervoare ecologice de cel puţin 7% din terenul agricol (excluzând păşunile permanente) - de exemplu capetele de teren, copaci, elemente de peisaj, biotopuri, zone-tampon, perdele forestiere de protecţie împotriva eroziunii solului etc. În opinia CE, măsura de „înverzire” (greening) a PAC ar putea fi un argument solid în lupta cu cei care doresc eliminarea subvenţiilor agricole.

Acordarea plăţii de bază, supusă criteriilor de ecocondiţionalitate, este susţinută de opinia publică, pentru că în urma dezbaterii publice a reieşit faptul că un instrument necesar în viitoarea PAC este cel de protejare a mediul înconjurător şi a biodiversităţii. O altă concluzie a dezbaterii publice din 2010 şi transpusă în pachetul de reformă prezentat anul trecut de Comisia Europeană este cea a echităţii în acordarea plăţilor directe. Pentru următorul exerciţiu bugetar 2014-2020, Comisia propune reducerea discrepanţelor dintre vechile state membre şi cele noi, în privinţa nivelului de subvenţionare. România alături de Letonia, Estonia, Lituania şi Portugalia sunt statele membre care vor beneficia de o creştere a plăţilor directe în următoarea perioadă.

Pentru România, această creştere înseamnă cu 3 miliarde de euro mai mult, comparativ cu alocarea actuală. Parlamentul European şi Consiliul de Miniştri vor definitiva PAC de după 2013, având ca bază de pornire propunerile comisiei, printre care se află şi această suplimentare a plăţilor directe pentru România. Acum, în runda negocierilor, România ar trebui să joace un rol mai activ, să aibă o poziţie mai fermă şi să facă alianţe, astfel încât acele elemente favorabile agriculturii româneşti să se regăsească în legislaţia finală. În cadrul unui material publicat în ziarul „Capital”, Dacian Cioloş, comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, a atras atenţia aspura faptului că rezultatul negocierilor „va depinde şi de abilitatea statelor membre de a-şi urmări interesele naţionale, de a şi le armoniza cu abordarea europeană şi de a construi alianţe pe puncte de interes comun”.

Cu alte cuvinte, modul în care vom beneficia de viitoarea Politică Agricolă Comună depinde numai de noi, de modul în care vom şti să ne apărăm interesele. Inevitabil, vine şi întrebarea: „Vom şti oare să negociem în favoarea noastră viitoarea PAC?”.

Ana MUSTĂŢEA _