_După ce Comisia Europeană a prezentat anul trecut, la data de 12 octombrie, proiectul de reformă a Politicii Agricole Comune pentru perioada 2014-2020, acum este rândul Parlamentului European și al Consiliului de Miniștri să analizeze această propunere și să vină cu o decizie fi nală la începutul lui 2013, astfel încât reforma PAC să fi e implementată din ianuarie 2014.
Pentru prima dată în istorie, prin procedura de codecizie, Parlamentul European va avea o putere legislativă asemănătoare cu cea a Consiliului. Acest lucru înseamnă că va urma o perioadă de negocieri aprinsă pentru ca ambele instituții să ajungă la un acord comun. Miza este una imensă, pentru că în acest interval de discuții se vor decide elementele care vor ghida politica agricolă europeană pe o perioadă de 7 ani. Imediat ce Consiliul European a dezvăluit propunerile viitoarei PAC, statele membre și-au exprimat susținerea pentru anumite măsuri din pachetul de reformă și critici deopotrivă.
Critici dure au fost aduse de unele state membre propunerilor de plafonare a plăților directe, de până la 300 mii euro/an pentru o exploatație agricolă. România se află printre acele state care nu agreează această măsură, de limitare a subvențiilor. Măsura care vizează direcționarea a 30% din plățile directe către respectarea anumitor practici agricole benefice pentru mediu este susținută în principiu de majoritatea statelor, însă temerea cea mai mare este aceea că propunerea poate duce la o împovărare administrativă ridicată, iar beneficiile asupra mediului ar putea fi neînsemnate. În propunerea CE, plățile pentru practicile agricole durabile vor fi acordate pentru menținerea pășunilor permanente, diversificarea culturilor (un agricultor trebuie să cultive cel puțin 3 culturi pe terenul său, nici una neputând depăși 70% din terenul arabil, iar cea de-a treia reprezentând cel puțin 5% din acesta) și menținerea unor rezervoare ecologice de cel puțin 7% din terenul agricol (excluzând pășunile permanente) – de exemplu capetele de teren, copaci, elemente de peisaj, biotopuri, zone-tampon, perdele forestiere de protecție împotriva eroziunii solului etc. În opinia CE, măsura de „înverzire” (greening) a PAC ar putea fi un argument solid în lupta cu cei care doresc eliminarea subvențiilor agricole.
Acordarea plății de bază, supusă criteriilor de ecocondiționalitate, este susținută de opinia publică, pentru că în urma dezbaterii publice a reieșit faptul că un instrument necesar în viitoarea PAC este cel de protejare a mediul înconjurător și a biodiversității. O altă concluzie a dezbaterii publice din 2010 și transpusă în pachetul de reformă prezentat anul trecut de Comisia Europeană este cea a echității în acordarea plăților directe. Pentru următorul exercițiu bugetar 2014-2020, Comisia propune reducerea discrepanțelor dintre vechile state membre și cele noi, în privința nivelului de subvenționare. România alături de Letonia, Estonia, Lituania și Portugalia sunt statele membre care vor beneficia de o creștere a plăților directe în următoarea perioadă.
Pentru România, această creștere înseamnă cu 3 miliarde de euro mai mult, comparativ cu alocarea actuală. Parlamentul European și Consiliul de Miniștri vor definitiva PAC de după 2013, având ca bază de pornire propunerile comisiei, printre care se află și această suplimentare a plăților directe pentru România. Acum, în runda negocierilor, România ar trebui să joace un rol mai activ, să aibă o poziție mai fermă și să facă alianțe, astfel încât acele elemente favorabile agriculturii românești să se regăsească în legislația finală. În cadrul unui material publicat în ziarul „Capital”, Dacian Cioloș, comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală, a atras atenția aspura faptului că rezultatul negocierilor „va depinde și de abilitatea statelor membre de a-și urmări interesele naționale, de a și le armoniza cu abordarea europeană și de a construi alianțe pe puncte de interes comun”.
Cu alte cuvinte, modul în care vom beneficia de viitoarea Politică Agricolă Comună depinde numai de noi, de modul în care vom ști să ne apărăm interesele. Inevitabil, vine și întrebarea: „Vom ști oare să negociem în favoarea noastră viitoarea PAC?”.
Ana MUSTĂȚEA _
