Curatirea semintelor in vederea pregatirii pentru semanat

Curăţirea seminţelor destinate însămânţărilor presupune, în primul rând, cunoaşterea indicilor de calitate care trebuiesc realizaţi şi a parametrilor pentru diferitele însuşiri fizice ale componentelor din masa de seminţe care sunt folosite la stabilirea schemei procesului tehnologic, după cum prezintă N. Bucurescu şi colaboratorii.

---

De asemenea, se cere cunoaşterea modului de funcţionare a utilajelor din dotare şi a reglării acestora în vederea obţinerii calităţii maxime, cu consum minim de energie şi de forţă de muncă. În timpul curăţirii, este nevoie de o supraveghere atentă a funcţionării utilajelor şi de o analiză microscopică periodică, atât a seminţelor curăţate, cât şi a componentelor eliminate. Toate aceste operaţiuni presupun personal bine pregătit profesional, competent şi conştiincios, capabil să execute aceste operaţiuni la cele mai bune standarde. Indicii de valoare culturală, care trebuiesc realizaţi pentru diferite specii, sunt stabiliţi prin standarde de condiţii tehnice sau prin contracte cu partenerii externi. Determinarea parametrilor pentru componentele din masa de seminţe care trebuie eliminate este necesară, de obicei, numai pentru seminţele străine considerate greu separabile şi se poate face pe următoarele căi: prin măsurători directe ale dimensiunilor pe un anumit număr de seminţe, stabilind şirurile de variaţie ale acestora (de exemplu: pentru lungimea seminţelor de grâu, în care se găsesc ca impurităţi seminţe de Polygonum convolvulus şi Avena fatua); stabilind şirurile de variaţie ale acestora, ele nu se suprapun, ceea ce face posibilă eliminarea seminţelor de Polygonum la triorul cu alveole de 4 mm, cu o neînsemnată pierdere de seminţe de grâu (fără valoare pentru însămânţări), precum şi a seminţelor de Avena neeliminate la vânt şi site; prin identificarea speciilor şi preluarea dimensiunilor acestora din tabelele aflate în diferite lucrări de specialitate (dar care serveşte numai pentru o orientare generală) - este vorba de caracteristicile speciilor şi ale seminţelor de plante cultivate şi de buruieni, caracterizate după prezentarea lor specifică; laboratoarele marilor instalaţii de condiţionare a seminţelor şi multe dintre laboratoarele oficiale de controlul seminţelor din alte ţări sunt dotate cu seturi de micromaşini de curăţire, respectiv cu maşini care reprezintă la nivel micro ceea ce instalaţia foloseşte în procesul de producţie.

Precurăţirea
În mare majoritate a cazurilor, procesul de curăţire începe cu precurăţirea (curăţirea prealabilă, antecurăţirea), operaţie care trebuie efectuată imediat după treier şi care constă în eliminarea impurităţilor mari, mici şi a celor uşoare (paie, pleve ş.a.). Prin această eliminare se realizează: condiţii mai bune de păstrare, folosirea mai judicioasă a spaţiilor de depozitare şi a mijloacelor de transport; mărirea capacităţii de curgere şi deci de transport al seminţelor în cadrul instalaţiilor de depozitare şi condiţionare; sporirea randamentului şi a eficienţei economice a uscării şi curăţirii seminţelor. Date fiind caracteristicile actualului sistem de recoltare, respectiv cantităţile mari de seminţe recoltate într-o perioadă scurtă cu ajutorul combinelor de mare randament, pentru precurăţire se folosesc utilaje de mare capacitate. Tot ca precurăţire trebuie considerate şi operaţiile de treierat suplimentar, dezaristare, eliminarea unor învelişuri florale sau a perilor (ţepilor) care se găsesc pe suprafaţa unor seminţe.

Curăţirea de bază, denumită curent de selectare a seminţelor, constă în aducerea seminţelor la indicii minimi de calitate solicitaţi. În majoritatea schemelor de curăţire, ordinea de folosire a acestor elemente este, de obicei, următoarea: vânt slab (elimină plevele, paiele ş.a. de valoare redusă), vânt puternic (elimină componente, dintre care unele pot fi folosite în alimentaţie sau furajare), sită pentru impurităţi mari, sită de sortare, sită pentru impurităţi mici, triorul cu alveole mici, triorul cu alveole mari. Această eşalonare este orientativă; în anumite cazuri, folosirea unora dintre elemente nu este necesară, în alte cazuri ordinea trebuie modificată. În unităţile producătoare care nu au instalaţii sau staţii complexe de condiţionare, curăţirea de bază pentru culturile de cereale, leguminoase şi unele plante tehnice se face cu ajutorul selectorului. Utilajele folosite în complexurile specializate sunt de mare capacitate, cu instalaţii coordonate electronic şi care pot asigura selectarea unor mari cantităţi de sămânţă în unitatea de timp.

Curăţirea suplimentară
În anumite cazuri, curăţirea de bază trebuie continuată cu o curăţire specială, necesară atunci când: nu s-a reuşit eliminarea unor impurităţi, în special seminţe de plante de cultură sau buruieni greu separabile; este necesar să se obţină indici de puritate superiori celor obişnuiţi la seminţe cu destinaţie specială (export ş.a.); dorim să îmbunătăţim germinaţia sau starea sanitară a lotului, prin eliminarea unor seminţe care, deşi considerate pure, au totuşi unele defecte nedorite. Ca exemple de curăţire suplimentară menţionăm: folosirea gravitatoarelor, pentru eliminarea seminţelor de grâu atacate de ploşniţe, a celor de mazăre atacate de gărgăriţe, a sclerotilor de cornul secarei şi altele sau folosirea maşinilor cu celulă fotoelectrică pentru îmbunătăţirea purităţii biologice, a germinaţiei sau a stării sanitare a unor leguminoase.

Curăţirea fracţionată reprezintă un procedeu destinat sporirii eficienţei tehnice şi economice a curăţirii. Ea constă în împărţirea masei de seminţe precurăţite sau în curs de curăţire în două fracţiuni, fiecare urmând în continuare un proces separat de curăţire sau curăţire suplimentară; uneori este posibil ca uneia dintre fracţiuni să-i fie suficientă precurăţirea. Pentru exemplificare, vom menţiona câteva cazuri. Împărţind la vânturătoare seminţele în două fracţiuni, să spunem groase şi subţiri, putem avea toate seminţele unei buruieni oarecare mai scurte numai într-una dintre fracţiuni, iar în cealaltă fracţiune toate seminţele altei buruieni, mai lungi decât sămânţa de bază. Fiecare fracţiune va fi apoi trecută printr-un trior separat, unul cu alveole mari, celălalt cu alveole mici. Al doilea caz se referă la seminţele de lucernă, trifoi ş.a. După trecerea seminţelor prin vânturătoare şi cilindrii plusaţi, seminţele se trec prin sita cu ochiuri rotunde de 1,6 mm. Fracţiunea care rămâne pe sită nu are seminţe de cuscută, a căror lăţime maximă este de 1,4 mm. Ceea ce a căzut sub sită se decuscutează la maşina electromagnetică. Procedeul micşorează pierderile de sămânţă bună prin decuscutare şi economiseşte energie şi pilitură de fier, necesară în procesul de decuscutare. După decuscutare, fracţiunile se pot amesteca. În mod asemănător se pune problemă pentru cazul impurificării lucernei cu costrei (Sorghum halepense), care prezintă diferenţe faţă de seminţele de lucernă în ceea e priveşte lungimea, lăţimea şi grosimea, ceea ce arată că seminţele de costrei pot fi eliminate fie la triorul cu alveole de 2,5 mm, fie folosind site cu ochiuri de 1,8 r sau 1,1 d şi trecând apoi prin trior numai fracţiunea din care se doreşte recuperarea seminţelor de lucernă mai groase şi mai late. Al treilea caz: seminţele sunt incomplet treierate. La vânturătoare se pune o sită care lasă să treacă seminţele treierate şi elimină toate seminţele incomplet treierate; acestea se trec prin raibar (scarificator) pentru completarea trierişului şi apoi se curaţă separat. Multe dintre instalaţiile moderne de condiţionare a seminţelor au limite tehnologice astfel dispuse încât pot realiza concomitent curţirea a două sau mai multe fracţiuni. Pentru asigurarea omogenităţii este necesar ca la fiecare linie să se formeze loturi separate sau să se dispună de maşini speciale de omogenizare.

Sortarea şi calibrarea sunt operaţii destinate să asigure o mai mare uniformitate a mărimii sau a densităţii seminţelor, ceea ce permite însămânţarea de precizie cu ajutorul maşinilor de semănat, respectiv distribuirea lor la aceeaşi distanţă şi adâncime. Prin sortare se înţelege separarea seminţelor curăţite în câteva grupe după una dintre caracteristicile lor (grosime, lăţime, masă specifică ş.a.). La calibrare, pentru împărţirea pe grupe, se folosesc două dintre dimensiunile dorite (lungime şi lăţime, lungime şi grosime etc.). Uneori, la sortare sau calibrare se efectuează concomitent şi eliminarea unora dintre seminţele pure cu valoare scăzută (mărunte, subţiri, uşoare etc.), ceea ce îmbunătăţeşte şi unele însuşiri fiziologice sau de productivitate. Prin sortare sau calibrare se asigură o răsărire mai uniformă, ceea ce permite aplicarea mai timpurie a lucrărilor de întreţinere şi de protecţie, tinerele plante fiind astfel ajutate să se dezvolte mai rapid, să învingă mai uşor unele dificultăţi create de concurenţa buruienilor sau de dăunători şi să se asigure în final o recoltă mai bună. În cele mai multe cazuri, sortarea se poate face concomitent cu curăţirea de bază sau suplimentară, astfel încât nu necesită cheltuieli suplimentare. Chiar atunci când se face separat această cheltuială este compensată cu prisosinţă de avantajele ulterioare, între care şi posibilitatea de a folosi eliminările pentru alimentare sau furajare. O încercare de uniformizare a materialului de însămânţare a fost iniţiată în România prin introducerea la standardele de stat a obligativităţii indirecte de a elimina la curăţire, la anumite specii, seminţele subţiri prin site cu ochiuri dreptunghiulare. Este vorba despre seminţele următoarelor specii şi dimensiuni ale sitelor folosite la analiza de laborator: grâu = 2,00 x 15; orz = 2 x 15; orzoaică = 2,25 x 15; ovăz şi secară =1,50 x 15; floarea-soarelui = 2,25 x 15 etc. Seminţele speciei respective care au trecut prin sita arătată se consideră impurităţi numai când depăşesc 3% în cazul grâului, 5% în cazul orzului, orzoaicei şi al ovăzului etc.

Victor VĂTĂMANU