D. Botănoiu: «Vreau un pact pentru dezvoltarea sistemului de irigaţii şi un cod al apei»

FOTO: Daniel Botănoiu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Sectorul de irigaţii ar avea nevoie de aproximativ un miliard de euro în vederea aprovizionării cu apă a tuturor celor 850.000 de hectare viabile economic pentru o astfel de activitate, a declarat pentru revista „Agrimedia“ Daniel Botănoiu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. El vrea un pact pentru dezvoltarea sistemului de irigaţii şi un cod al apei şi spune că aceşti bani s-ar putea strânge cu ajutorul parteneriatelor public-private, iar constanţa finanţării ar putea fi susţinută doar printr-un pact sprijinit atât de societatea civilă, cât şi de mediul politic.

Până la a găsi însă resursele necesare unei investiţii de o asemenea anvergură, în perioada 2014-2020, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală va avea disponibilă suma de aproximativ 370 milioane de euro destinată infrastructurii secundare de irigaţii, în condiţiile în care, în perioada 2007-2013, sumele alocate aceluiaşi sector nu depăşeau 140 milioane de euro. Conform spuselor secretarului de stat, şi în acest an va continua subvenţionarea decontării energei electrice destinate irigaţiilor, dar şi activităţile de desecare.

Nu în ultimul rând, peste 970 de oameni ar putea fi reangajaţi în sistemul Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF), a precizat oficialul Ministerului Agriculturii. În cadrul interviului, el a vorbit inclusiv de dezvoltarea unei formule legislative menită să cuprindă toate actele normative într-unul al zonelor irigabile, un adevărat „cod al apei“ accesibil inclusiv fermierului de rând. În fine, Daniel Botănoiu a răspuns întrebărilor legate de neonicotinoide şi de clorofacinona raticidă, precum şi în legătură cu creşterea preţurilor de achiziţie la grâu în condiţiile restricţiilor la export impuse de Rusia.

Este satisfăcătare alocarea bugetară pentru Ministerul Agriculturii?

Daniel Botănoiu: Pentru exerciţiul bugetar 2015, Ministerul Agriculturii are disponibil un total de circa 23 de miliarde de lei, compus din 18 miliarde plăţi europene, respectiv 5 miliarde de lei din resurse naţionale. Consider că acest buget va acoperi solicitările din sector, unul mulţumitor, care ne va permite să putem să intrăm în forţă cu măsurile de investiţii şi cu schema plăţilor, începând chiar din această perioadă. Îmbucurător este faptul că a fost aprobată acea hotărâre de Guvern care ne permite, pentru fondurile europene, să putem să contractăm împrumuturi din privatizare, astfel încât să-i putem plăti la timp pe agricultori şi să nu aşteptăm să vină banii de la Comisia Europeană (CE) şi abia după aceea să achităm sumele necesare. Căutăm să comprimăm foarte mult acest timp al plăţii, pentru că agricultorii sigur au nevoie de bani, în special în perioada sfârşitului lunii februarie, începutul lunii martie.

Şi totuşi, ştim că sunt zone mai bugetofage aflate în subordinea MADR. Ce bani veţi aloca, spre exemplu, irigaţiilor?

Faţă de disponibilul bugetar MADR pe care l-am menţionat anterior, am mai avea nevoie de o sumă suplimentară pentru infrastructura principală de irigaţii. Să facem un exerciţiu de imaginaţie: necesarul pentru aprovizionarea cu apă a celor 850.000 ha viabile economic se ridică la aproximativ un miliard de euro.

Din acest motiv ne-am dori ca, suplimentar, pe lângă bugetul pe care îl avem aprobat, să putem să avea acces la un plus de 3-4% din necesarul amintit anterior, alocat strict pentru segmentul de irigaţii. Şi asta pentru că toată această modernizare pe care noi o avem prevăzută în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), acele 374 milioane de euro care se vor duce către Organzaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI) trebuie să fie acompaniate  de sume de bani care să permită aducerea apei pe canalele principale, astfel încât ele să fie funcţionale şi să putem acorda acel aviz pentru aceste OUAI. Sigur, soluţia trebuie s-o găsim în parteneriatele publice. Totodată, noi vom propune un pact pe care să-l adresăm societăţii civile, dar şi partidelor politice, astfel încât el să poată fi respectat, indiferent de schimbări, aşa cum este în cazul Armatei; poate că şi la Agricultură n-ar fi rău să avem un astfel de pact.

Anul trecut au fost acordate subvenţii pentru decontarea energei electrice destinate irigaţiilor. Veţi continua acest demers şi în 2015?

Da, îl vom continua. De asemenea, tot în 2014 a fost sprijinită şi acea revizie tehnologică, adică acea primă umplere a canalelor şi sigur vom merge pe aceeaşi abordare şi anul acesta. Suplimentar, am lansat şi acel program cu privire la achiziţionarea utilajelor care să permită decolmatarea canalelor principale, astfel încât să uşurăm oarecum şi să diminuăm costurile cu apa, pentru că sunt foarte multe pierderi din cauza acestor inconveniente. Apoi, sigur că ne dorim să revenim sau să aducem specialişti înapoi în sistem. Este vorba de circa 975 de oameni pe care am dori să-i aducem înapoi în sistemul ANIF şi să diminuăm costurile cu paza, plătindu-i pe aceşti angajaţi pe care îi avem. Un alt lucru important este legat de solicitarea pe care noi am făcut-o la nivelul Comisiei Europene pentru acordarea unei sume de 992 de milioane de euro tocmai pentru această infrastructură. Dar asta nu este tot. Noi ne gândim nu numai la sistemele de irigat, ci şi la activităţile de desecare.

Ţara noastră are un sistem care se adresează aprovizionării cu apă, aşa cum îl cunoaştem generic - sistemul de irigaţii din România, despre care, iniţial, am spus că este de 3,3 milioane ha. De foarte mult timp însă, din acel total nu au fost utilizate decât circa 1,5 milioane ha. La ora actuală, viabile au mai rămas 850.000 ha, dar avem circa 6 milioane ha în sistem de desecare, ceea ce înseamnă că şi acolo este nevoie sigur de investiţii. Pe de altă parte, noi am gândit o formulă de a cuprinde toată legislaţia într-un act normativ al zonelor irigabile pe care îl avem în dezbatere, unde agricultorul să găsească tot ceea ce trebuie într-un „cod al apei“, dacă vreţi să-i spunem aşa, unde toată legislaţia să fie cuprinsă acolo şi să nu căutăm prin HG, ordonanţe şi să nu ştim care-i aplicabilă şi care nu.

Printr-o singură lucrare nu poate fi diminuată paguba cauzată de rozătoare. Dacă în prima parte a interviului ne-am axat mai mult pe subiectul irigaţii, acum am dori să discutăm cu dumneavoastră, domnule Botănoiu, despre dăunători şi despre pagubele cauzate de aceştia culturilor agricole. În ultimii doi ani au existat o sumedenie de discuţii pe tema utilizării neonicotinoidelor şi a unor rodenticide, mai exact despre derogările pe care MADR a reuşit să le obţină cu susţinerea Comisiei Europene.

În prezent, cum stăm cu derogările la tratamentele cu neonicotinoide aplicate sămânţei şi cu cele pentru rodenticide?

În ultimele luni, şoarecii de câmp au atacat masiv culturile de rapiţă. Problema rozătoarelor a reprezentat subiectul numărul 1 de discuţii la nivelul toamnei anului trecut, drept pentru care am demarat demersurile pentru a obţine derogarea de utilizare a clorofacinonei. Am obţinut destul de repede acea derogare, în condiţiile în care, de regulă, o astfel de aprobare se obţine în 6-9 luni.

Am obţinut-o într-o perioadă scurtă de timp, în schimb a trebuit să permitem utilizarea în România doar a produselor care sunt permise la nivel european. Solicitările agricultorilor, în mare parte, au fost acoperite cu acest produs, care a fost disponibil. Sigur, printr-o singură lucrare nu poţi să diminuezi total pagubele produse de rozătoare. Ca atare, eu sunt curios la ieşirea din iarnă ce se va întâmpla. Această derogare pentru aplicarea clorofacinonei o avem inclusiv pentru luna februarie.

În cel de-al doilea caz, cel referitor la neonicotinoide, aşa cum am declarat şi anul anterior, noi ne dorim să putem beneficia de tratamentul la seminţe cu aceste produse, pentru că şi-au dovedit eficienţa. Am făcut demersurile necesare, vom avea întâlniri inclusiv în perioada 26-27 ianuarie la nivelul Consiliului de Miniştri, astfel încât să putem obţine şi pentru această perioadă o derogare. Şi asta pentru că, vă mărturisesc, condiţiile anului trecut au fost extrem de nefavorabile, cu atac masiv din partea Tanymecus şi Zabrus. La fel, putem discuta şi de cazul bolilor. Aceste situaţii neplăcute pot fi stăpânite prin măsuri de prevenţie, printr-o agrotehnică corespunzătoare.

Ca şi în cazul şoarecilor, nu numai combaterea chimică reprezintă lucrarea esenţială, ci şi agrotehnica trebuie foarte bine aplicată. Dacă nu vom proceda aşa, să îmbinăm toate aceste lucrări într-un puzzle corect al culturii, nu vom putea diminua efectul rozătoarelor. Venim după un an 2013-2014 cu o iarnă călduroasă. Apoi, primăvara a fost şi ea extrem de călduroasă, cu umiditate foarte mare, cu mâncare foarte multă, ceea ce a însemnat o dezvoltare explozivă atât la dăunători, cât şi la boli.

Cum vedeţi piaţa grâului în prezent, în condiţiile limitărilor exporturilor ruseşti, de echilibrare sau de creştere de preţ? Dar pe cea a cerealelor, în general, şi pe cea a oleaginoaselor?

În două state din SUA - Illinois şi Missouri - gerul şi-a făcut de cap, iar cultura de grâu n-a fost acoperită cu zăpadă. De asemenea, în sudul Rusiei şi în Ucraina, condiţiile meteo au fost destul de nefavorabile în ultima perioadă. Luând în calcul chiar şi aceste două aspecte, este clar că poate exista o anumită conjunctură favorabilă pentru grâul de panificaţie.

În schimb, creşterea preţurilor, per total, dacă este să discutăm de cereale sau de oleaginoase, este influenţată într-o direcţie sau alta. Stocurile destul de mari existente la ora actuală plus perspectivele bune de producţie din America Latină, din Australia s-ar putea să nu permită creşteri substanţiale pentru orz, porumb, rapiţă sau floarea-soarelui în perioada următoare. Sigur, aici sunt chestii legate de conjunctură şi de crizele geopolitice care pot apărea la nivel internaţional, cum este şi cazul Federaţiei Ruse la importul de produse agroalimentare.

Prin impunerea acelor taxe la export, într-adevăr, trendul ar putea fi favorabil pentru grâul de panificaţie, să crească, dar, una peste alta, creşterile nu pot fi substanţiale, astfel încât să acopere doleanţele producătorilor, aşa cum au fost enunţate ele de-a lungul timpului. Este totuşi un lucru bun, unul încurajator, pentru că garantează un venit bun; este o piaţă care susţine, dar trebuie să ne uităm ce se întâmplă în cazul oleaginoaselor. Observăm că preţul petrolului este în scădere.

Diminuându-se preţul ţiţeiului, s-a dus în jos şi costul de achiziţie al uleiurilor vegetale. Pe aceeaşi logică, micşorându-se preţul uleiurilor vegetale, clar că există o anumită reticenţă cu privire la consum. Apoi, trebuie văzut ce se întâmplă şi cu fondurile speculative pe aceste pieţe, pentru că activităţile lor, acţiunile pe care le întreprind ei, pot influenţa într-o măsură mai mică sau mai mare preţul, în general, global. Totul depinde până la urmă de consum. Dacă consumul va fi în creştere, sigur că putem discuta de o echilibrare a pieţei; mai degrabă spun că este o echilibrare decât o creştere.

Ionel VĂDUVA