Daunatori ai culturilor agricole si legumicole

Dăunători ai culturilor agricole şi legumicole

---

Diabrotic virginifera Le Conte, un potenţial dăunător al porumbului
O insectă dăunătoare culturilor de porumb a fost semnalată în apropierea ţării noastre, iar de curând chiar în unele localităţi din România, cu preponderenţă în vest. Este vorba despre Diabrotica virginifera Le Conte (Coleoptere, Chrysomelidae). Specia este considerată a fi unul dintre cei mai periculoşi dăunători ai porumbului în America de Nord şi America Centrală. În anul 1994, BACA o semnalează pentru prima dată în Europa, respectiv în Iugoslavia, unde, până în 1993, atacul a fost identificat pe suprafeţe ce depăşeau 100.000 de hectare. Un focar a fost descoperit pe 60 de hectare în jurul satului Surcin, iar pagube deosebite au fost înregistrate la Uba. Dăunătorul a fost semnalat şi în unele zone din sud-vestul Banatului iugoslav. Adultul măsoară 5-6 mm lungime. Elitrele sunt galbene sau galben-verzui. Fiecare dintre ele prezintă câte o dungă longitudinală neagră. În general, culoarea dungilor este mai pronunţată la femele. Oul este oval, alungit, alb, având 0,09-1 mm lungime. Larva este albicioasă, cu capsula cefalică brună şi pupa albă. În urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că dăunătorul are o generaţie pe an şi iernează ca ou în sol, la 15-30 cm adâncime. Larvele apar în lunile mai-iunie, în funcţie de temperatură. După ecloziune, ele se îndreaptă spre rădăcinile de porumb şi încep să se hrănească. Larvele se pot deplasa până la circa o jumătate de metru în căutarea sursei de hrană. După aproximativ 3-4 săptămâni, ele nu se mai hrănesc şi îşi construiesc o căsuţă nimfală aproape de suprafaţa solului. Stadiul de pupă durează aproximativ o săptămână. Noii adulţi rămân în sol 1-2 zile, după care îşi capată coloraţia caracteristică şi ies afară. În general, masculii apar înaintea femelelor. După 10-14 zile, au loc copulaţia şi ponta. Apariţia în masă are loc la sfârşitul lunii iulie-începutul lunii august. Adulţii sunt activi până în prima sau a doua jumătate a lunii octombrie. Iernile blânde favorizează dezvoltarea insectei, iar temperaturile ridicate din verile secetoase nu sunt un factor limitant. Adultul se hrăneşte la început cu frunze de porumb, producând sporadic unele pagube. Atacul este asemănător cu cel cauzat de Oulema melanopa L. Ulterior, ei se hrănesc cu grăuncioare de polen şi cu mătasea ştiuletelui. Când porumbul ajunge în faza de lapte-ceară, adulţii părăsesc cultura şi zboară în căutarea altora, semănate mai târziu, sau trec pe alte plante-gazdă, secundare. Pagubele produse de adulţi nu au importanţă economică deosebită. În schimb, pagubele cauzate de larve sunt însemnate. În cazul unor atacuri puternice, ele pot distruge complet rădăcinile secundare, perii absorbanţi şi cei radiculari. Plantele astfel atacate cad şi pier. La atacuri mai slabe, plantele se opresc din creştere sau se dezvoltă necorespunzător. În verile secetoase, plantele cu rădăcinile puternic atacate se usucă în totalitate, dar în anii bogaţi în precipitaţii, cu mai multă umezeală, plantele se pot regenera. Ca mijloace de combatere se recomandă, în primul rând, rotaţia culturilor, evitarea monoculturii îndelungate, precum şi aplicarea de insecticide granulate la sol. Această informare-prezentare despre Diabrotica, bazată pe unele date existente în literatura de specialitate şi pe rezultatele cercetărilor agricole româneşti, urmăreşte să atragă atenţia tuturor celor care cultivă porumb asupra pericolului potenţial pe care îl prezintă atacul produs de gândacul Diabrotica verginifera Le Conte, îndeosebi pentru culturile de porumb semănate în vestul ţării.

Combaterea coropişniţei
Coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa Latr.) este un dăunător polifag, care atacă numeroase specii de plante cultivate, pagube deosebite producând în culturile de legume. Adulţii şi larvele rod părţile subterane ale plantelor. Atacul se manifestă şi prin dislocarea seminţelor din patul germinativ în perioada săpării galeriilor subterane. Prezenţa dăunătorului se recunoaşte după galeriile practicate în stratul superficial al solului, de-a lungul cărora pământul este mai ridicat şi, de asemenea, după plantele ofilite şi retezate, de la suprafaţă. În sere, coropişniţa pătrunde o dată cu îngrăşămintele naturale, cu compostul sau prin migraţie din locurile de iernare. Preferă solurile uşoare, afânate, umede şi bogate în substanţe organice. Coropişniţa este o specie iubitoare de căldură (termofilă) şi de aceea se întâlneşte frecvent în platformele cu gunoi de grajd, unde temperatura este mai ridicată. Pentru combatere, trebuie să se aibă în vedere ca transportul gunoiului de grajd să se facă iarna, după ce acesta a fost controlat şi dăunătorii găsiţi au fost distruşi. Pe suprafeţe mici, se pot instala vasecapcană, îngropate până la nivelul solului, din care în fiecare dimineaţă se colectează şi se distrug dăunătorii. Unii cercetători recomandă şi turnarea de apă cu ulei în galeriile verticale, după care coropişniţele ies la suprafaţă şi sunt capturate şi distruse. Se pot săpa toamna şi gropi-capcană, cu dimensiunea 50x50x50 cm, care se umplu cu gunoi de grajd, de preferinţă de cabaline, se acoperă şi se marchează cu un ţăruş. Gropile se desfac iarna, pe ger, iar coropişniţele adunate în bălegar se expun la frig şi pier. În câmp, pe suprafeţe mari, se recomandă efectuarea arăturilor adânci şi aplicarea de praşile repetate pentru distrugerea cuiburilor de coropişnite şi a buruienilor. În terenurile infestate, înainte de plantare sau însămânţare, se vor aplica tratamente la sol cu substanţe insecticide indicate de specialiştii Laboratorului Fitosanitar Judeţean şi se vor încorpora cu polidiscul. După plantare, la semnalarea atacului, se vor face tratamente la sol, prin aplicarea între rândurile de plante de substanţe insecticide granulate. Se pot aplica şi momeli toxice preparate din seminţe întregi sau sfărâmate de cereale umezite în prealabil (cu 24 de ore) şi apoi zvântate. Se amestecă 10 kg de boabe, la care se adaugă 0,3 kg fosfură de zinc şi 0,3 l de ulei vegetal sau melasă (pentru aderenţă). Momelile se încorporează la 2-5 cm adâncime, printre rândurile de plante, asigurându-se 15 g de momeli pentru un metru linear. Aplicarea de momeli implică măsuri sporite de precauţie, atât la pregătire, cât şi la administrare, având în vedere toxicitatea produsului. În cursul perioadei de vegetaţie, unii specialişti recomandă şi stropirea culturii cu substanţe de tip, Sinoratox, Carbetox etc. În sere şi răsadniţe, se recomandă: controlul riguros al gunoiului şi al pământului, înainte de introducere în spaţii protejate; săparea de şanturi de 20-30 cm adâncime, în jurul serelor sau răsadniţelor şi aplicarea de substanţe insecticide. Între ciclurile de producţie, este indicat a aplica solului substanţe sterilizante, indicate de specialiştii fitosanitari, care sunt eficiente şi impotriva coropişniţelor.
Victor VĂTĂMANU