Daunatori ai culturilor de cereale

Ploșnițele cerealelor (Eurygaster sp., Aelia sp.) sunt dăunători deosebit de importanți ai culturilor de grâu și orz. Atât adulții, cât și larvele atacă, prin sugere, frunzele, tulpinile și spicele diferitelor cereale păioase, precum și ale numeroaselor graminee spontane.

---

În locul în care se produce înțeparea se formează o mică ridicătură conică, denumită con saliver. Cu timpul, aceste conuri cad, în locul lor rămânând un punct negru înconjurat de o zonă alb-gălbuie sau brună. Aspectul atacului diferă în funcție de faza de vegetație a plantei și a organului atacat. Primăvara, la plantele ieșite din iarnă, este înțepată tulpina principală spre bază, frunza centrală se răsucește, se îngălbenește și se usucă. Pe timp secetos și la densități mari ale ploșnițelor, plantele pier în întregime sau înfrățesc puternic. Când este atacat spicul în teacă, la baza rahisului, el nu se mai desface, rămâne în burduf sau dacă iese din burduf este alb și adesea steril.

---

Dacă atacul se produce la spic, în diferite porțiuni ale sale, atunci partea de deasupra înțepăturii se albește, producându-se albeața spicului. Boabele sunt atacate mai ales de larve (care sunt asemănătoare cu adulții), iar dacă bobul este în faza de lapte, boabele se zbârcesc complet. Dacă bobul este într-o fază mai înaintată de coacere, nu se mai deformează, în locul înțepat apare o zonă galben-deschisă, în mijlocul căreia se află un punct negru. Boabele atacate au un conținut redus în gluten, iar făina este de slabă calitate. Combaterea acestor dăunători se face în funcție de prognoza anuală a apariției dăunătorului și se bazează pe urmărirea dinamicii populațiilor. Dintre metodele agrofitotehnice de combatere se recomandă: rotația culturilor, semănatul timpuriu în terenuri bine pregătite și fertilizate, cultivarea de soiuri noi precoce, recoltarea timpurie a cerealelor. Tratamentele chimice se fac la un prag economic de dăunare (PED) de 5-7 adulți/mp sau 3 larve/mp. În loturile producătoare de sămânță PED este de 1 larvă/mp.

---

De asemenea, se recomandă și utilizarea de substanțe chimice, de tipul: Sinoratox 35 CE - 3,5 litri/hectar, Decis 2,5 CE - 0,3 litri/hectar, Fastac 10 CE - 0,5 litri/hectar, Karate 2,5 CE - 0,3 litri/hectar, Sumi Alfa 25 CE - 0,4 litri/hectar și Regent 200 SC - 0,09 litri/hectar. În ultimii ani, gândacul ovăzului (Oulema melanopa L.) s-a înmulțit peste măsură și a produs pagube mari în culturile de grâu, ovăz, orz etc. Atât gândacul, cât și larva (viermele) se hrănesc cu frunzele unor cereale păioase, dintre care preferă ovăzul. Dar cum acesta este cultivat pe suprafețe mici, gândacul este întâlnit în mai toate culturile de grâu. El este prezent, de asemenea, pe orz sau chiar pe porumb, în verile mai secetoase. Poate să atace, de asemenea, ierburi din grupul gramineelor sălbatice, ca: golomatul, obsiga ș.a. Gândacii rod frunzele sub forma unor dungi albicioase, în lungul acestora. Larvele au un atac asemănător, dar nu rod fața de jos a frunzei, care rămâne sub forma unei pielițe albe. Dacă atacul este puternic, plantele atacate apar cu frunzele ca niște foi transparente, iar plantele devin albicioase și pier. Atacul produs de larve este mai grav decât cel produs de gândaci, mai cu seamă în anii secetoși. Gândacii sunt mici, cam de o jumătate de centimetru (6 mm), de culoare albastră- verzuie, cu luciu metalic. Larva în ultima vârstă este de culoare gălbuie-cenușie. În cursul dezvoltării sale, corpul este învelit într-un sac mucilaginos, care conține excrementele larvei. Din cauza aspectului său și a dârelor pe care le lasă, dăunătorul se mai numește și gândac bălos. Gândacii iernează în frunzarul pădurilor, stufărișurilor, pe sub ierburile de la marginea drumurilor etc. Ei apar în mod obișnuit în a doua jumătate a lunii aprilie, la început, în culturile de păioase de toamnă, apoi și în cele de primăvară. La scurt timp după apariție, are loc împerecherea și depunerea ouălor. Ouăle sunt depuse mai ales pe fața de deasupra frunzelor, mai spre baza lor, în șiruri, dar mai ales în lungul nervurii principale. După 10-15 zile apar larvele. În funcție de starea vremii, acestea se dezvoltă în decurs de 2-4 săptămâni. Larvele de ultimă vârstă, adică larvele bătrâne, se curăță de sacul gelatinos-mucilaginos, se retrag în pământ și se transformă în pupe. Noii adulți apar la sfârșitul lunii iulie. După ce se hrănesc până la sfârșitul lunii august-începutul lunii septembrie, se retrag să ierneze.

---

Dacă se găsesc mai mult de 10 adulți care au iernat sau când mai bine de trei sferturi din larve au ieșit din ouă, se fac tratamente cu insecticide. Se urmărește combaterea larvelor tinere, din prima tinerețe, din prima vârstă, deoarece acestea sunt mai sensibile la tratamentele chimice.

Dacă atacul se produce pe vetre, unde se adună un număr mai mare de larve (din cauza unei comportări instinctuale, numită gregarism), tratamentele se fac la o densitate de 250 de larve/mp.

Tratamentul chimic se va aplica parțial sau pe întreaga parcelă, deși desimea larvelor s-a stabilit la nivel de vatră. Tratarea totală sau parțială se face în funcție de numărul de vetre cu atac.

Pentru combaterea chimică, se recomandă produsele de tipul: Sinoratox 50 CE - 2,5 litri/hectar, Decis 2,5 CE - 0,3 litri/hectar, Karate 2,5 CE - 0,3 litri/hectar și altele. În lanurile în care se fac tratamente pentru combaterea ploșniței cerealelor, acestea sunt bune și pentru distrugerea gândacilor ovăzului. Este bine de reținut faptul că, pentru combaterea acestui dăunător, numai tratamentele chimice făcute la momentul potrivit și la desimile (densitățile) mai sus amintite vor avea efectul scontat și, ca urmare, producțiile vor spori simțitor în comparație cu lanurile netratate.

Victor VĂTĂMANU

---

revista, agricultura, vegetal, fitotehnie, protectia plantelor, daunatori, cereale, plosnita cerealelor, tratamente