Dăunători ai culturilor de cereale

Dăunători ai culturilor de cereale

Muştele cerealelor - Oscinella friţ, Mayetiola destructor, Chlorops pumilionis, Delia coarctata

Culturile de cereale atacate de acest dăunător sunt, în principal, culturile de grâu de toamnă şi secară, apoi urmează culturile de orz şi de ovăz. Intervalul de dăunare este cuprins între faza de răsărire - trei frunze (BBCH 10-13) şi începutul împăierii (BBCH 21). Aceşti dăunători au un potenţial de înmulţire extrem de mare. Cele mai păgubitoare atacuri se produc toamna, la culturile aflate în primele faze de vegetaţie (1-3 frunze). Prognozarea şi avertizarea combaterii sunt dificile din cauza suprapunerii speciilor dăunătoare şi a stadiilor biologice. Pentru prevenirea atacurilor trebuie evitată monocultura şi semănatul prea timpuriu. Pierderile potenţiale de producţie sunt de aproximativ 10%. Ca măsuri de combatere recomandate menţionăm folosirea produsului Yunta Quatro, în doză de 1,6 litri/tonă.

Gândacul ghebos - Zabrus tenebrioides

Culturile de cereale atacate de acest dăunător sunt reprezentate de grâul de toamnă şi secară, apoi, într-o măsură mai mică, de orzul de toamnă şi ovăz. Intervalul de dăunare este cuprins între fazele  fenologice de răsărire - trei frunze (BBCH 10-13), începutul înfrăţirii (BBCH 21), înfrăţirea deplină (BBCH 25) şi începutul înfrăţirii (BBCH 29). Are dependenţă totală de monocultură, ceea ce presupune tratamentul obligatoriu al seminţelor cu insecticide sistemice. Are dependenţă mare de umiditate, atât a adulţilor la ieşirea din diapauză şi în timpul zborului, cât şi a larvelor în procesul de hrănire. Perioadă lungă de atac al larvelor cuprinsă între lunile octombrie şi martie, posibil şi aprilie. Pragul economic de dăunare (PED) este apreciat la 5% plante atacate. Pierderile potenţiale de producţie  se situează în jurul valorii de 10% din producţia totală obţinută la unitatea de suprafaţă. Ca măsuri de combatere a acestui  dăunător, se recomandă folosirea produsului Yunta Quattro, în doză de 1,6 litri/tonă.

Tripsul grâului - Haplothrips tritici

Culturile de cereale atacate de acest dăunător sunt, în principal, grâul de toamnă şi secara, urmate apoi de culturile de orz şi ovăz. Acest dăunător apare de la formarea primelor spiculeţe vizibile (BBCH 49) şi se manifestă până la formarea bobului (BBCH 71-92) Iernează ca larvă în fragmente de paie sau în sol. Are o generaţie pe an. Adulţii apar în aprilie, la temperaturi medii zilnice de 8-10 grade Celsius şi se hrănesc la început înţepând frunzele. În perioada formării spicului, pătrund în burduf şi se hrănesc pe spic, cauzând deformarea, albirea şi sterilitatea parţială/totală ale spicului. Larvele atacă boabele în formare până la faza de coacere în ceară, producând şiştăvirea şi deprecierea calităţii boabelor (gluten, facultate germinativă). În zonele cu rezervă biologică mare şi temperaturi ridicate, în luna aprilie se impun tratamente împotriva adulţilor în perioada de înspicare. Pierderile potenţiale de producţie sunt de aproximativ 10%. Ca măsuri de combatere recomandate se impun tratamentele cu insecticid în faza de înspicat.

Ploşniţele cerealelor - Eurygaster integriceps.

Dintre culturile de cereale atacate de ploşniţe amintim culturile de grâu şi secară şi mai puţin culturile de orz şi ovăz. Ca interval de dăunare, acestea atacă cerealele din faza de frunză stindard (BBCH 39) până la formarea bobului (BBCH 71-92). Migrarea adulţilor hibernanţi din păduri se produce în cursul lunii aprilie. Se au în verdere 1-2 tratamente pentru a combate atât adulţii, cât şi larvele. Pragul economic de dăunare adulţi este în momentul înregistrării a 3-5 exemplare/mp. Larvele se hrănesc numai în spic, înţepând boabele, producând degradarea glutenului (pierderea elasticităţii) şi pierderea germinaţiei. La locul înţepăturii bobul prezintă un punct negru înconjurat de o zonă decolorată; această caracteristică este importantă în stabilirea procentului de boabe înţepate. Când peste 2% boabe sunt înţepate, calitatea de panificaţie a grâului este afectată. Perioadele de executare a tratamentelor trebuie să fie cât mai scurte, pentru protejarea paraziţilor oofagi (Telenomus chlorops, Trissolcus grandis), care au un rol esenţial în reducerea populaţiilor de ploşniţe. Pierderile potenţiale de producţie se situează în jurul valorii de 15%. Ca măsuri de combatere recomandate în cazul acestor dăunători se recomandă aplicarea tratamentelor cu: Biscaya 240 OD (0,2 litri/hectar), Proteus 10 OD (0,4 litri/hectar) sau Decis Expert 100 EC (62,5 ml/hectar).

Cărăbuşeii cerealelor - Anisoplia agricolă, Anisoplia austriaca, Anisoplia segetum, Anisopia Lată

Dintre culturile de cereale, cele mai atacate de aceşti dăunători sunt culturile de grâu de toamnă şi secară, urmate de culturile de orz de toamnă şi ovăz. Intervalul de dăunare al acestor dăunători este cuprins între sfârşitul înspicării (BBCH 59) până la formarea bobului (BBCH 71-92) În funcţie de specie, cărăbuşeii cerealelor au o generaţie la 2-3 ani. Apariţia lor în culturi se produce în a doua jumătate a lunii mai şi în luna iunie. Sunt atacate organele florale şi boabele aflate în diferite stadii de coacere (în special în faza de lapte-ceară). Hrănirea adulţilor are loc în zilele însorite. Fiecare adult poate ataca până la 10 spice, consumând 7-8 grame boabe, la care se adaugă 2-3 grame pierderi prin scuturare. Atacul se produce în vetre situate la marginea culturilor (50-70 metri lăţime). Tratamentele efectuate împotriva ploşniţelor reduc semnificativ şi populaţia de cărăbuşei. Pierderile potenţiale de producţie sunt de circa 10%. Ca măsuri de combatere recomandate de laboratoarele de specialitate sunt tratamentele cu insecticide efectuate împotriva ploşniţei, care combat în acelaşi timp şi cărăbuşeii. Substanţele folosite sunt reprezentate de: Biscaya 240 OD (0,2 l/ha), Proteus 110 OD (0,4 l/ha) sau Decis Expert 100 EC (62,5 ml/ha).

Viespea paiului - Cephus pygmaeus

Cerealele afectate de acest dăunător sunt, în principal, grâul de toamnă şi secară, apoi orzul de toamnă şi ovăzul. Intervalul de dăunare este cuprins între formarea primelor spiculeţe vizibile (BBCH 49) şi sfârşitul înspicării (BBCH 59). Prezintă o generaţie pe an. Iernează ca larvă în cocon în internodul bazal al paiului. Adulţii apar în luna mai, femelele fac incizii sub spic şi depun câte un ou. Larvele se hrănesc în interiorul tulpinilor, formând un canal sinuos, plin de excremente şi rumeguş. Boabele îşi reduc greutatea, iar paiele se detaşează uşor. Pierderile potenţiale de producţie se situează în jurul a 5%. Ca măsuri de combatere amintim aplicarea tratamentelor cu insecticidele recomandate pentru combaterea cărăbuşeilor şi a ploşniţelor.

Viermii-sârmă - Agriotes lineatus, Agriotes ustulatus, Agriotes obscurus

Culturile de cereale atacate de viermii-sârmă sunt grâul de toamnă şi secară şi, într-o măsură mai mică, orzul de toamnă şi ovăzul. Intervalul de dăunare este situat între fazele de vegetaţie următoare: răsărire - trei frunze (BBCH 10-13) şi înfrăţirea deplină (BBCH 25). Ciclul evolutiv se derulează pe parcursul a 5 ani. Adulţii sunt prezenţi în câmp în lunile mai -iunie şi se hrănesc cu polenul unor plante spontane, de obicei umbelifere. Iernarea are loc sub formă de larvă şi de adult, în sol, la adâncimi cuprinse între 20 şi 30 cm. Larvele se hrănesc cu părţile subterane ale plantelor aparţinând celor mai diferite familii botanice; ele preferă totuşi cerealele, pajiştile, tuberculiferele şi rădăcinoasele. Cerealele sunt roase sub nivelul coletului, de la exterior. Pierderile potenţiale de producţie sunt de circa 10%. Ca măsuri de combatere recomandate sunt tratamentele executate la sămânţă cu insecticidul Yunta Quattro (1,6 litri/tonă).

Viermele roşu al paiului - Haplodiplosis marginata

Culturile de cereale atacate de acest dăunător sunt reprezentate de culturile de grâu de toamnă şi secară şi într-o măsură mică, culturile de orz de toamnă şi ovăz. Intervalul de dăunare este cuprins între  apariţia celui de-al doilea nod format (BBCH 32) şi începutul înspicării (BBCH 51). Iernează în sol la 3-4 cm adâncime, în stadiul de larvă, în primăverile umede, la sfârşit de aprilie-început de mai, larvele urcă la suprafaţă şi se impupează. În condiţii de uscăciune, rămân în sol un an sau mai mulţi ani. Larvele pătrund în teacă şi pai, unde se hrănesc până la completa dezvoltare, după care cad pe sol şi pătrund în stratul superficial. Pragul economic de dăunăre (PED) este momentul când se înregistrează un număr de 30 larve/mp. Pierderile potenţiale de producţie sunt de circa 5%. Ca măsuri de combatere a acestui dăunător se recomandă aplicarea unuia dintre insecticidele recomandate în cazul  apariţiei dăunătorului ploşniţa cerealelor.

Victor VĂTĂMANU