Dăunători ai rapiţei de toamnă

Dăunători ai rapiţei de toamnă

Viespea rapiţei - Athalia rosae L.Ord.

Dăunător frecvent în Europa, Asia, nordul Africii, America de Nord, în România, după cum prezintă I. Mitrea, în zonele din Muntenia, Oltenia şi Transilvania.

Descriere
Adultul are corpul zvelt, aripi hialine, iar abdomenul femelei se termină cu o tarieră în formă de fierăstrău. Culoarea este variată: capul negru, pronotul galben, abdomenul şi picioarele negre. Lungimea femelei este de 7-9 mm, iar a masculului de 5,8-6,3 mm. Larvă tip omidoform fals, cu 11 perechi de picioare (trei perechi toracice adevărate şi opt perechi abdominale false), şi de culoare diferită: dorsal cenuşiu-verde şi o dungă longitudinală mediană şi două linii laterale brune, iar capul şi picioarele toracice negre, cele abdominale fiind cenuşii, de 15-18 mm.

Biologie şi ecologie
Hibernează ca eonimfă sau larvă adultă în sol, la 6-12 cm adâncime, iar în primăvară se transformă în propupă (eonimfă) şi apoi în pupă. Spre sfârşitul lunii aprilie apar viespile care se hrănesc cu nectarul unor plante din crucifere etc., timp de 10-15 zile. La puţin timp de la apariţie are loc copulaţia şi apoi femelele, cu ajutorul tarierelor, depun 200-300 de ouă în ţesuturile limbului, pe partea inferioară a frunzelor de rapiţă, muştar etc. Dezvoltarea embrionară durează 6-12 zile şi apoi apar larvele, spre sfârşitul lunii mai, stadiul larvar având o durată de 20-30 de zile şi chiar 40. Larvele mature coboară în sol la 6-10 cm, unde se transformă în pupă, într-un cocon specific timp de 6-9 zile în perioada 20 iunie-10 iulie şi apoi apar viespile generaţiei a II-a. Are două generaţii pe an: G 1 (aprilie-iunie) şi G 2 (iulie-aprilie).

Modul de atac şi plante-gazdă
Larvele consumă la început parenchimul dintre cele două epiderme, iar de la vârsta a II-a atacă frunzele prin mici perforări şi apoi rod limbul până la scheletare. Spre maturitate, larvele atacă florile şi apoi frunzele verzi, atacul fiind, în general, în vetre. Larvele din G 1 produc daune mai mari la muştar, varză şi ridichi, iar larvele din G 2 asupra rapiţei de toamnă.

Combaterea
Se face mai ales prin măsuri preventive: asolamentul şi rotaţia culturilor cu păioase etc.; arături adânci de toamnă pentru scoaterea larvelor din sol şi expunerea lor la ger, distrugerea cruciferelor spontane.

Măsuri curative
Toamna se efectuează tăvălugirea vetrelor atacate şi izolarea lor prin şanţuri, iar apoi tratarea acestora şi a unor benzi de 3-5 m în jur cu insecticide; tratamentele chimice se execută cu produse organofosforice şi piretrinoide diferenţiate pe generaţii: contra larvelor G 1 în fenofaza înfloritului - cu Carbetox 37 CE, în doză de 0,3%, Sinoratiox 35 CE, doză 0,15%, Ordatox 25 CE, doză 0,25%, Decis 2,5 CE, doză 0,25 l/hectar, Sumicidin 20 CE, doză 0,30 l/hectar etc., iar împotriva larvelor din G2 (toamna) cu aceleaşi insecticide, aplicate la 3-5 zile de la răsărire, iar în zone mai infestate se pot repeta după 7-10 zile.

Gândacul ghebos al rapiţei - Meligethes aeneus Fabr.

Specie răspândită în special în Europa Central-Orientală, nordul Africii şi Asia; în România, după cum prezintă I. Mitrea, este mai frecvent în zonele de stepă şi silvostepă bogate în precipitaţii.

Descriere
Adultul are o formă oval-alungită, de culoare verde-negricioasă metalică (gândacul lucios), în lungime de 1,5-2,7 mm. Larva este alungit-turtită, galben-albicioasă, cu capul şi picioarele brunii şi lungă de 3-4 mm.

Biologie şi ecologie
Hibernează ca adult în litiera din marginea pădurilor de quercinee şi mai rar în sol, la 2-5 cm, iar în primăvară gândacii apar la sfârşitul lunii martie şi zboară toată luna aprilie, perioadă în care se şi copulează. Femelele depun ouăle până la sfârşitul lunii mai, în bobocii florali sau izolat, în grămezi de 5-12 bucăţi, ponta cuprinzând 120-180 de ouă şi maximum 250-400, longevitatea adulţilor fiind de 45-55 de zile. Incubaţia este variabilă în funcţie de temperatură (16-23 grade Celsius), cu o durată medie de 5-10 zile şi maximă de 16-20 de zile, iar apariţia larvelor neonate corespunde cu fenofaza deschiderii bobocilor florali. Dezvoltarea stadiului larvar necesită 20-30 de zile; mature, intră în sol la 2-5 cm, unde are loc nimfoza, timp de 10-22 de zile, de obicei în luna iunie, primii adulţi zburând spre sfârşitul lunii, iar masiv, la începutul lunii iulie. Este o specie monovoltină.

Mod de atac şi plante-gazdă
Gândacii atacă bobocii florali şi prin distrugerea pistilului provoacă sterilitatea şi căderea prematură a florilor. Larvele consumă anterele şi polenul florilor (10-15 larve într-o floare), necauzând pagube mari. Daune maxime provoacă adulţii în culturi mai tardive, în primăveri reci şi lungi, de 10-20%, în fenofaza îmbobocitului şi valori maxime de 30-60% la semincerii de varză. Meligethes aeneus provoacă pagube mari la rapiţa de toamnă şi de primăvară, apoi culturilor de seminceri de varză, muştar şi alte crucifere; gândacii mai atacă trandafirii, cireşul, salcia, cerealele etc.

Combaterea
Se execută prin măsuri preventive, mai ales: asolamentul şi rotaţia culturilor cu păioase; arături imediat după recoltarea rapiţei şi o fertilizare corespunzătoare; semănatul rapiţei şi plantatul semincerilor de varză şi conopidă să aibă loc cât mai timpuriu; să se distrugă cruciferele sălbatice din culturi. Tratamentele chimice să se efectueze în perioada de apariţie a gândacilor (1-15 aprilie), înainte de pontă, folosindu-se insecticidele de contact (Carbetox 37 CE, doză 2,53,5 l/ha, Sinoratox 35 CE, doză 2-2,5 l/ha, Decis 2,5 CE, doză 0,25 l/ha, Sumicidin 20 CE, doză 0,30 l/ha etc.).

Gândacul roşu al rapiţei - Entomoscelis adonidis L.Ord.

Dăunător răspândit mai ales în Europa Central-Orientală, iar în România, după cum prezintă I. Mitrea, mai frecvent în Câmpia Dunării, Dobrogea şi Moldova.

Descriere
Adultul are corpul oval-globulos, convex dorsal şi de culoare cafenie, iar capul şi elitrele - roşii, cu trei dungi longitudinale negre şi lungi de 7-10 mm. Larvă alungită, brun-negricioasă dorsal (viermii negri) şi galben-brunie ventral, capul negru şi cu trei rânduri de tubercul pe fiecare segment, iar lungimea de 11-13 mm.

Biologie şi ecologie
Hibernează în stadiul de ou în soluri uşoare, la 2-8 cm, în grupe de 60-150 de bucăţi, embriogeneza având loc în septembrie-noiembrie. Primăvara devreme (20 februarie-10 martie) începe apariţia larvelor neonate, ce atacă frunzele de crucifere cultivate şi spontane. Stadiul larvar are o durată variabilă: 25-35 de zile pentru larvele eclozate în martie şi 50-65 de zile pentru cele apărute în februarie. Larvele mature coboară în sol la 3-5 cm, unde se transformă în nimfe timp de 12-18 zile şi apoi apar gândacii, mai devreme (20 aprilie-10 mai) în Câmpia Dunării. Ei se hrănesc 20-30 de zile şi apoi trec în diapauza estivală 90-110 zile în sol, la 15-25 cm adâncime, iar la începutul lunii septembrie reapar şi atacă puternic cruciferele timp de 10-15 zile. Spre sfârşitul lunii se împerechează şi apoi femelele depun ouă, în medie 860910 bucăţti (extreme 430-2100), ponta eşalonându-se 50-80 de zile. Are o generaţie pe an.

Mod de atac şi plante-gazdă
Gândacii (toamna) şi larvele (primăvara) rod până la scheletare frunzele plantelor tinere, atacul fiind în vetre, daunele ajung la 20-45%, cultura fiind compromisă (60%) la infestări puternice. Gândacii nou apăruţi (luna mai) atacă frunzele, dar mai ales bobocii florali şi silicvele de rapiţă, iar larvele rod la început (vârsta I şi a II-a) una dintre epiderme şi parenchimul şi apoi distrug limbul prin scheletare. Entomoscelis adonidis este un dăunător polifag, atacând în special cruciferele (rapiţă, apoi muştarul, ridichile, urda vacii etc.), compositele (Carduus spp.etc), sfecla, napii, cerealele etc.

Combaterea
Se asigură prin măsuri preventivmecanice: asolamentul şi rotaţia culturilor cu porumb, cânepă etc.; în zone infestate trebuie semănat 20% porumb intercalat cu rapiţă pentru că dăunătorul evită culturile umbrite; miriştea de rapiţă se arde (în cazuri extreme) şi apoi se execută arături adânci de vară pentru scoaterea gândacilor din sol; distrugerea cruciferelor spontane; adunarea gândacilor la apariţie (septembrie) şi distrugerea lor; în focare izolate, se recomandă tratarea numai a vetrelor atacate şi a unei benzi înconjurătoare cu lăţime de până la 3 metri. Tratamentele chimice se aplică în culturi mai infestate la apariţia gândacilor (1-15 septembrie) sau contra larvelor neonate (martie), utilizându-se insecticide emulsionabile (Carbetox 37 CE, doza 3 l/ ha, Sinoratox 35 CE, doză 2 l/ha, Decis 2,5 CE, doză 0,2 l/ha r, Fastac 10 CE, doză 0,1 l/ha, Sumicidin 20 CE, doză 0,25 l/ha).

Victor VĂTĂMANU