Daunatorii legumelor depozitate

Pagube apreciabile asupra legumelor depozitate sunt provocate de dăunători, în special asupra bulbiferelor (ceapă, usturoi etc.), iar dintre aceştia se evidenţiază nematodul bulbilor şi al tulpinilor, acarianul bulbilor şi dipterele, musca cepei şi a narcisei şi muştele bulbilor.

---

Nematodul bulbilor şi al tulpinilor (Ditylenchus dipsaci Filipjev) Nematod frecvent în multe regiuni cu climat temperat, iar în Europa, mai ales în Germania şi în alte ţări din vestul continentului european. La noi în ţară este depistat atât în culturile de cereale (secară etc.), cât şi în cele de legume bulbifere (ceapă, usturoi), apoi cartofi, lalele etc. Adultul este lung de 0,95-1 mm şi gros de 20-27, cu sexe separate şi gonade foarte dezvoltate, iar larvele au 0,50- 0,85 mm lungime şi ouăle 0,08-0,10 mm (Romaşcanu, 1985). Ciclul biologic are loc în interiorul ţesuturilor organului vegetal atacat, unde femela depune 200-500 de ouă la temperaturi de 13-18 grade Celsius. Ecloziunea larvelor se petrece după puţin timp, stadiul evoluand prin 5 varste, prima năparlire petrecându-se în ou. Dezvoltarea şi reproducerea speciei au loc în spaţiile intercelulare ale parenchimului ţesuturilor diferitelor organe ale gazdei (bulbi, tuberculi, tulpini etc.), unde, la anumite intervale, se succed cateva generaţii. În caz de atac puternic (plante-gazdă ofilite sau chiar uscate), nematodul pătrunde în sol, unde supravietuieşte 12-18 luni, iar în stare de anabioză chiar 2-5 ani. Longevitatea adulţilor în interiorul plantei-gazdă durează 45-73 de zile, în funcţie, mai ales, de temperatura mediului. În raport cu planta-gazdă, specialiştii diferenţiază rase biologice (unii chiar taxonomice - Ditylenchus allii, Ditylenchus fragariae), în număr de 15-20, mai frecvente şi agresive fiind cele de pe culturile de ovăz, cartof, ceapă şi lucernă. Ditylenchus dipsaci provoacă pagube la diferite plante cultivate (agricole, legumicole etc.), fiind considerat unul dintre cei mai periculoşi nematozi dăunători. În urma atacului, plantele nu mai cresc, frunzele se decolorează şi apar distorsiuni şi malformaţii (umflături, gale etc.), ca urmare a enzimelor toxice secretate de nematozi şi a perturbărilor survenite în creşterea plantelor (la păioase, printr-o infrăţire puternică). Atacul în câmp şi depozite asupra legumelor bulboase (ceapă, usturoi, praz etc.) apare sub forme grave, ce conduc la pierderi apreciabile de recoltă şi chiar la compromiterea culturii, atac favorizat de materialul săditor (bulbi etc.) infestat şi cu insuşirile caracteristice (stagnare în creştere, decolorări şi distorsiuni etc.). La noi în ţară, daune mari s-au inregistrat la usturoi, ceapă, cartofi (in asociere cu Ditylenchus destructor), lucernă, căpşuni, plante floricole (narcise, zambile, lalele etc.). Combaterea se asigură prin măsuri agrotehnice, fizice şi chimice. Dintre măsurile agrotehnice se recomandă igiena culturală, asolamentul şi cultivarea de soiuri mai rezistente, iar dintre cele fizice, tratamente termice (intre 43 şi 51 de grade Celsius, timp de 30 sau 60 de minute), aplicate la plantare pentru dezinfectarea usturoiului de sămanţă, care se poate combina cu cele chimice. Măsurile chimice se transmit prin Buletinul de avertizare, emis de către Laboratorul Fitosanitar Judeţean, care indică substanţa, doza şi momentul aplicării pentru combaterea acestui dăunător.

Acarianul bulbilor
(Rhizoglyphus echinopus) Dăunător răspandit pe întreaga Terra, iar la noi în ţară constituind colonii în asociaţie cu alte specii de acarieni (Acarus siro, Tyrophagus spp etc). Adultul are corpul neted, lucios, iar cuticula cu concavităţi şi incolor, dar hipopusul este cafeniu spre brun-roşcat. Dimorfismul sexual este exprimat dimensional: masculul are 0,55-0,72 mm lungime, iar femela 0,50-1,10 mm. Specie polivoltină, evoluţia ciclului biologic depinzand mult de umiditatea relativă a mediului, cea optimă fiind de 80-90%, când durata unei generaţii este de 13-15 zile la 20-26 de grade Celsius şi de 17-27 de zile la 13,3-23,9 grade Celsius. În depozite mai reci (10 grade Celsius), durata este lentă, o generaţie eşalonându-se între 45 şi 108 zile (Zacher). Stadiul de hipopus apare de obicei în condiţii nefavorabile reproducerii, acarianul rămanand în această formă inactivă timp de 4 luni. Se menţionează însă că hipopusii apar şi în condiţii ecologice normale, mai frecvent la descendenţii din primele ouă depuse de femele. Rhizoglyphus echinopus a fost semnalat în câmp şi în depozite la numeroase plante cultivate: cartof, ceapă, usturoi, crini, zambile, gladiole etc., iar în Polonia este considerat cel mai frecvent şi periculos acarian, care atacă 18 specii de plante producătoare de droguri (Vinca minor, Berberis vulgaris, Atropa belladona, Papaver spp, etc). Păianjenul infestează atât bulbii sau tuberculii sănătoşi, cât şi pe cei atacaţi în prealabil de alţi paraziţi primari. Atacul constă în formarea unor galerii în plantă (bulb), în care se dezvoltă ciuperci sau bacterii patogene, ceea ce face inutilizabilprodusul. În câmp, atacul provoacă o dezvoltare anormală a plantelor, uneori cu malformaţii ce le fac necomercializabile. Combaterea generală a acarienilor dăunători în depozite se bazează mai ales pe măsuri preventive şi tratamente chimice şi apoi pe metode fizice şi biologice. Principala măsură preventivă constă în aplicarea unor tratamente în spaţiile de depozitare goale inainte de inmagazinarea produselor, folosind substanţele indicate în Buletinul de avertizare, emis de Laboratorul Judeţean Fitosanitar, care indică substanţa, doza şi momentul aplicării pentru combaterea acestui dăunător. Dintre metodele fizice cu o eficacitate sporită, s-au dovedit radiaţiile de inaltă frecvenţă, radiaţiile infraroşii, ionizarea, ultravioletele şi ultrasunetele.

Musca narcisei şi a cepei
(Lampetia equestris Fabr.) Specie mai frecventă în Europa Meridională, iar la noi de ajuns de comună în grădinile de legume şi plante floricole, dar şi în depozite. Adultul seamănă cu un bondar, având capul indesat, toracele trapezoidal şi acoperit cu o pubescenţă deasă, catifelată, iar abdomenul oviform, lat, dar ingustat posterior, cu numeroşi peri lungi, deşi, cenuşii. Culoarea, în general, neagră şi lungimea de 13-14 mm. Larva este fusiformă, apodă, cu striaţii transversale evidente şi acoperită cu perişori fini, iar culoarea este cenuşiu-galbuie spre brun deschisă. Lungimea este de 15-18 mm. Specie, în general, bivoltină, dar şi monovoltină, hibernand în stadiul de larvă şi mai rar ca pupă. Ponta are, în medie, 45-70 de ouă, iar dezvoltarea stadiului larvar necesită 35-60 de zile şi cea de pupă 10-20 de zile, în raport cu temperatura mediului. Lampetia equestris contituie unul dintre dăunătorii polifagi ai plantelor cultivate bulbifere (legume şi flori), cum sunt: ceapa şi narcisa. Atacul asupra bulbilor începe din câmp, care sunt ceva mai mici şi putrezesc. Bulbii atacaţi, ajunşi în primavară, au o creştere lentă, anormală şi pier, mai ales cei cu talie mică, iar cei mai mari produc rădăcini secundare slabe, după ce rădăcinile principale au fost distruse din cauza atacului. Plantele cu asemenea rădăcini au frunzele ingălbenite şi răsucite. Pagube mai evidente se înregistrează în culturi infestate. Combaterea se asigură printr-o sortare a bulbilor la inmagazinare (cei atacaţi se vor arde) şi apoi prin tratamente preventive asupra bulbilor, care se cufundă în vase cu emulsii organofosforice, timp de circa 5 minute.

Muştele bulbilor
(Eumerus strigatus Fall) Diptere, în general, frecvente în grădinile de legume şi plante floricole bulbifere, la noi răspandite mai ales în Moldova şi Muntenia. Adultul de Eunerus tuberculatus are un corp robust, de culoare brun-roşcată, iar toracele cu două benzi longitudinale aparente albicioase şi acoperit de o pubescenţă aurie. Lungime: 5-7 mm. Larva este fusiformă şi cu striaţii longitudinale evidente, de culoare gălbui-cafenie, iar lungimea de 8-10 mm. Eumerus strigatus este un dipter de culoare neagră-verzuie, lucioasă, cu corpul acoperit de o pilozitate aurie şi cu lungime de 7-8 mm. Larva este galben-aurie şi are 10-12 mm. În general, ciclul biologic al celor două specii este asemănător, cu deosebirea că Eumerus strigatus are trei generaţii anuale, iar Eumerus tuberculatus numai două. Structura ciclului evolutiv la specia Eumerus strigatus este următoarea: hibernează în stadiul de larvă între solzii exteriori ai bulbilor-gazdă şi mai rar în sol, în apropierea plantelor atacate. Larvele mature se transformă în pupe, stadiu ce dureaza 8-14 zile la temperatura de 19-21 de zile, evoluţia sa în cadrul primei generaţii având loc la sfarşitul lunii mai, iar zborul adulţilor corespunde cu luna iunie. Muştele din generaţia a doua apar la mijlocul lunii august, iar adulţii din generaţia a treia zboară la sfarşitul lunii septembrie. Demele din generaţia intai, după copulaţie, incep să depună ouăle pe bulbii de ceapă, narcise, crini, tuberculi de cartofi, apoi pe rădăcini de morcovi etc. O femelă depune 70-80 de ouă în grupe de cate 5-20, iar incubaţia durează 4-5 zile. Stadiul larvar se dezvoltă în 22-30 de zile, la temperatura de 22-23 grade Celsius şi apoi urmează cel de pupă, cu o durată de 8-14 zile, la o temperatură de 19-21 grade Celsius, după care are loc zborul adulţilor generaţiei a doua (mijlocul lunii august), ciclul biologic incheindu-se în generaţia a III-a, generaţia de toamnă. În condiţiile ţării noastre, Eumerus tuberculatus prezintă două generaţii pe an, diapauza hibernală petrecând-o în bulbi, în stadiul de larvă matură. În primăvară, în luna mai, au loc pupoza şi apoi apariţia muştelor, al căror zbor corespunde cu începutul lunii iunie. Femela copulată depune 40-100 de ouă, în grupe de 10-25 de bucăţi, pe plante sau în sol, iar embriogeneza necesită 4-12 zile, după care larvele eclozează şi pătrund în solzii bulbilor. Stadiul larvar se termină după 23-30 de zile, la temperaturi de 21-23 de grade Celsius, iar impuparea se petrece la exteriorul bulbilor. Muştele din generaţia a doua apar după 10-22 de zile, respectiv spre sfarşitul lunii august, ciclul biologic repetandu-se. Specia Eumerus strigatus are un regim trofic polifag, larvele sale atacând, în afară de ceapă şi narcise, ca principale plante-gazdă, şi bulbii de Amaryllis spp., Hyacinthus spp., Tulipa spp., apoi rizomii de Iris spp., tomatele, grapefruitul, cartofii, morcovii, ţelina etc. Larvele de Eumerus tuberculatus preferă bulbii de ceapă şi usturoi, apoi pe cele ale altor specii de Allium. Hyacinthus spp., Tulipa spp., Amaryllis spp., Iris spp., tomate, cartofi, morcovi, ţelină. În urma atacului, ţesuturile bulbilor sunt dezorganizate, iar pe acestea se instalează diferite specii de mucegai. Larvele atacă în grup, într-un bulb putand fi intalnite 5-200 şi chiar uneori 30-40 de larve, de obicei fiind preferaţi bulbii atacaţi în prealabil de alţi dăunători sau ciuperci parazite sau saprofite. În urma atacului, discul radicular este distrus, iar centrul bulbului consumat parţial (când la suprafaţă el pare sănătos), daunele putand fi apreciabile. Combaterea se asigură prin tratamente, înainte de plantare, sau prin gazări cu substanţe recomandate prin Buletinul de avertizare, emis de către Laboratorul Fitosanitar Judeţean, în doza şi la momentul indicate.

Victor VĂTĂMANU