Dăunătorii pomilor fructiferi

Dăunătorii pomilor fructiferi

Păianjenii pomilor fructiferi - sunt de dimensiuni reduse (sub 1 mm), uneori în număr foarte mare pe frunze. Atacă prin înţepare. La început apar pete mici albebrunii, apoi acestea confluează; petele iau o culoare alb-argintie, apoi albaroşiatică. În urma atacului, frunzele se usucă şi cad timpuriu. Pot fi atacaţi, de asemenea, lăstarii, pomii fiind debilitaţi.

Păduchele din San-Jose - insecta atacă peste 200 de speciii de plante: pomi fructiferi (măr, păr, gutui, piersic etc.), arbori (ulm, tei, salcâm, plop etc.), arbuşti (gutui japonez, păducel, lemn câinesc) etc. Vatămă fructele, frunzele, lăstarii, ramurile prin înţepare şi sugere. Pe fructe, mai ales în depresiunea peduncului (codiţei) şi în regiunea caliciului, se observă scuturi circulare cenuşii de 1,5-2,3 mm. Prin îndepărtarea scuturilor în jurul locurilor de fixare se observă pete circulare roşii. Pe frunze, sunt localizaţi, pe faţa inferioară, în jurul nervurilor. Frunzele se usucă şi cad. Pe scoarţa lăstarilor şi ramurilor, testele pot apărea uneori ca o zgură cenuşie. Sub scoarţă, în locul înţepăturii, lemnul se înroşeşte. În urma înţepăturii se produce necroza ţesuturilor. Ramurile se usucă de la vârf spre bază. La atac puternic, pomii tineri se pot usca după 2-3 ani, iar cei maturi după 7-10 ani. În condiţiile României, păduchele din San-Jose are 1-3 generaţii pe an, frecvent 2. Iernează ca larvă primară sub scut şi începe să se hrănească primăvara la 7 grade Celsius. Se recomandă folosirea de material săditor neinfestat, însoţit de certificat fitosanitar. Se va evita recoltarea de altoi din livezile infestate, precum şi plantarea unor specii susceptibile la atac, ca gutuiul japonez, păducelul, lemnul câinesc, în apropierea livezilor.

Păduchele ţestos al prunului - atacă prunul, piersicul, vişinul etc. Pe ramuri se observă teste sub care se găsesc ouă, din care ies larve care migrează pe frunze şi pe ramuri, unde se hrănesc prin înţepare şi sugere. Iernează pe ramuri sau tulpini, ca larve de vârsta a II-a. Are o generaţie pe an.

Paduchele lânos - atacă mai ales mărul. În urma înţepăturii şi sugerii sevei lăstarii atacaţi prezintă umflături sub formă de nodozităţi sau tumori pe care se observa un puf alb reprezentând filamentele ceroase de pe corp. Pomii atacaţi se debilitează şi pier. În România, iernează ca larvă şi are 8-12 generaţii pe an.

Păduchii de frunză ai pomilor (afide) - sunt insecte mici, nearipate sau aripate de culoare verde, cenuşie sau neagră. Formează colonii pe frunze. Frunzele, în general, se răsucesc şi sunt acoperite cu „rouă de miere“, excrementele dulci şi lipicioase ale insectelor. Pot fi atacaţi şi lăstarii. Toate speciile de păduchi de frunze iernează ca ou de iarnă şi au mai multe generaţii pe an. Majoritatea au două plante-gazdă, dintre care una este un pom fructifer (măr, piersic, prun, cireş etc.), iar gazde secundare sunt diferite plante: cartoful, ardeiul, vinetele, unele graminee sălbatice, buruieni etc.

Viespea neagră a prunelor - atacă prunul şi mirobolanul. La fructele tinere, larvele rod sâmburii, iar pe măsura întăririi lor se hrănesc şi cu pulpă, în care sapă cavităţi ce conţin resturi de hrană şi excremente. Fructele atacate nu se mai dezvoltă şi cad. O larvă distruge 3-6 fructe. Viespea are o generaţie pe an şi iernează ca larvă în ultima vârstă învelită într-un cocon, în sol. Adulţii apar în aprilie, iar ouăle le depun în flori la baza sepalelor sau în receptacul. Apariţia primelor larve corespunde cu scuturarea petalelor. Larva matură se retrage în sol la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie.

Viespea seminţelor de prun - larvele consumă conţinutul sâmburilor. Frunzele nu se mai dezvoltă normal, au o culoare albastră-violacee şi cad. Viespea are o generaţie pe an şi iernează ca larvă maturaă în sâmburii fructelor.

Viermele merelor - larvele (viermii) atacă fructele de măr, păr, gutui, mai rar cele de nuc, cais, piersic. Larvele rod galerii în pulpa fructelor şi consumă seminţele. Fructele atacate prezintă galerii cu excrementele şi rosăturile brunificate. La prima generaţie, fructele se opresc din dezvoltare şi cad, la cele din a doua generaţie se maturizează înainte devreme, îşi pierd valoarea comercială şi nu se pot păstra. Viermele merelor are două generaţii pe an şi iernează ca larvă în ultima vârstă învelită într-un cocon de fire mătăsoase adăpostit în crăpăturile scoarţei pomilor sau în alte locuri. Stadiul de larvă durează 25-30 de zile la generaţia I şi 15-30 de zile la generaţia a II-a.

Viermele prunelor - atacă mai ales prunul, dar şi cireşul, piersicul, caisul. Fructele atacate se recunosc după picăturile cleioase ce se scurg prin orificiul de pătrundere a larvelor. Fructele atacate cad şi putrezesc. Viermele prunelor are două generaţii pe an şi iernează ca larvă învelită în cocon mătăsos sub scoarţa pomilor sau în alte locuri. Fluturii generaţiei hibernante apar în mai, iar cei din generaţia a II-a la începutul lunii iulie. Ouăle sunt depuse pe jumătatea inferioară a fructelor. Pagube mari se produc în generaţia a II-a, mai ales pe soiurile semitârzii sau târzii. Combaterea se face ca şi pentru viermele merelor

Omida păroasă a dudului - omida, de culoare brun-închisa pe partea dorsală şi verde-brunie ventral, prezintă lateral o dungă formată din pete alb-verzui sau gălbui. Pe corp se găsesc negi negri cu peri brun-negricioşi, urticanţi. În România, are obişnuit două generaţii pe an şi iernează ca pupă în scoarţa exfoliată, în scorburi etc. Fluturii primei generaţii apar din mai până în iunie. Stadiul de omidă durează 4-6 săptămâni. În perioada de la sfârşitul lunii iunie - începutul lunii iulie acestea devin mature. Adulţii generaţiei a II-a apar eşalonat, începând cu mijlocul lunii iulie. Larvele se dezvoltă până în septembrie-octombrie. Omida atacă peste 200 de specii de pomi, arbuşti, plante ierboase, dintre care, în special: dudul, arţarul, mărul, părul, cireşul, vişinul, prunul, nucul etc. La început omizile tinere stau grupate în cuiburi învelite în fire mătăsoase şi rod o faţă a frunzei şi parenchimul. Mai târziu se răspândesc de-a lungul ramurilor şi rod frunzele în întregime. Cuiburile mătăsoase pot cuprinde 60-80 cm din lungimea ramurii. Pomii atacaţi se debilitează şi se usucă.

Cotarul verde - omizile au corpul de culoare verde, cu trei dungi longitudinale albe. Are numai două perechi de picioare pe abdomen şi se deplasează caracteristic, asemănător cu un compas. Masculul este aripat, iar femela lipsită de aripi. Insecta are o generaţie pe an şi iernează ca ou pe ramuri. Adulţii zboară în octombrie-noiembrie şi depun ouăle la bifurcaţia ramurilor, la baza mugurilor, în crăpăturile scoarţei, lipindu-le cu un lichid vâscos. Larvele apar în martie-aprilie şi rod, la început, mugurii, apoi frunzele şi fructele. Omizile se întâlnesc în a doua jumătate a lunii mai, pupele se adăpostesc în sol. Atacă 70 de specii de pomi fructiferi şi arbori, ca: părul, mărul, prunul, ulmul, stejarul, fagul, frasinul etc. Omizile rod frunzele, putând duce la desfrunzirea pomilor.

Nălbarul - omidă de culoare alb-cenuşie, are pe partea dorsală trei dungi negre longitudinale şi intercalate cu două dungi brune portocalii. Lungimea corpului este de 35- 40 mm. Adultul are anvergura aripilor de 45-56 mm. Aripile anterioare sunt albe cu nervuri negre. Aripile posterioare sunt tot albe, rotunjite, cu nervuri negre. Corpul este de culoare neagră. Antenele masculului au ultimul articol alb, iar la femelă ultimele patru articole sunt negre. Nălbarul are o generaţie pe an şi iernează ca larvă de vârsta a II-a în cuiburi formate din 2-3 frunze uscate unite între ele cu fire mătăsoase. Primăvara, în martie-aprilie, larvele care apar se hrănesc întâi cu muguri, apoi cu frunze. Fluturii apar la începutul lunii iunie. Omizile atacă numeroase specii de pomi şi arbuşti, ca: mărul, părul, prunul, păducelul, porumbarul etc. La invazii mari se produce desfrunzirea completă a pomilor.

Musca cireşelor - atacă cireşul, vişinul şi unii arbuşti. Sunt preferate soiurile semitârzii sau târzii. Fructele coapte atacate prezintă pete brune, moi. La apăsare asupra locului brunificat, pulpa cedează. Larvele (viermii) se hrănesc cu pulpa fructului din jurul sâmburelui. Fructele atacate putrezesc şi cad. Musca cireşelor are o generaţie pe an şi iernează ca pupă în sol, în stratul superficial. Adulţii încep să apară eşalonat din a doua jumătate a lunii mai, în decurs de 14-28 de zile. Femela introduce ouăle sub pieliţa fructului. Stadiul de larvă durează 10-20 de zile. Se recomandă săparea solului în jurul pomilor toamna sau primăvara devreme. Recoltarea fructelor se facă la timp. Tratamentele chimice se fac la avertizare, la o săptămână de la apariţia muştelor, când soiurile timpurii sunt în pârgă.

Victor VĂTĂMANU