Dăunătorii pomilor fructiferi

15/10/2020

Dăunătorii pomilor fructiferi

Păianjenii pomilor fructiferi - sunt de dimensiuni reduse (sub 1 mm), uneori în număr foarte mare pe frunze. Atacă prin înţepare. La început apar pete mici albe-brunii, apoi acestea se confluează, petele iau o culoare albă- argintie, iar apoi albă-roşiatică. În urma atacului, frunzele se usucă şi cad timpuriu. Pot fi atacaţi, de asemenea, lăstarii, pomii fiind debilitaţi.

Păduchele din San Jose - insecta atacă peste 200 de specii de plante, pomi fructiferi (măr, păr, gutui, piersic etc.), arbori (ulm, tei, salcâm, plop etc.), arbuşti (gutui japonez, păducel, lemn câinesc) etc. Vatămă prin înţepare şi suge fructele, frunzele, lăstarii, ramurile. Pe fruncte, mai ales în depresiunea pedunculului (codiţe) şi în regiunea caliciului, se observă scuturi circulare cenuşii de 1,5-2,3 mm. Prin îndepărtarea scuturilor în jurul locurilor de fixare se observă pete circulare roşii. Pe frunze sunt localizaţi pe faţa inferioară, în jurul nervurilor. Frunzele se usucă şi cad. Pe scoarţa lăstarilor şi ramurilor, testele pot apărea uneori ca o zgură cenuşie. Sub scoarţă, în locul începăturii, se produce necroza ţesuturilor. Ramurile se usucă de la vârf spre bază. La atac puternic, pomii tineri se pot usca după 2-3 ani, iar cei maturi după 7-10 ani. În condiţiile din România, păduchele din San Jose are 1-3 generaţii pe an, frecvent două, iernează ca larvă primară sub scut şi începe să se hrănească primăvara la 7 grade Celsius. Se recomandă folosirea de material săditor neinfestat, însoţit de certificat fitosanitar. Se va evita recoltarea de altoi din livezile infestate, precum şi plantarea unor specii susceptibile la atac, ca gutuiul japonez, păducelul, lemnul cainesc, în apropierea livezilor.

Paduchele ţestos al prunului - atacă prunul, piersicul, vişinul etc. Pe ramuri se observă ţeste sub care se găsesc ouă, din care ies larve care migrează pe frunze şi pe ramuri, unde se hrănesc prin înţepare şi sugere. Iernează pe ramuri sau tulpini, ca larve de vârsta a II-a. Are o gerneraţie pe an.

Păduchele lânos - atacă mai ales mărul. În urma înţepării şi sugerii sevei, lăstarii atacaţi prezintă umflături sub formă de nodozităţi sau tumori pe care se observă un puf alb reprezentând filamentele ceroase de pe corp. Pomii atacaţi se debilitează şi pier. În România, iernează ca larvă şi are 8-12 generaţii pe an. Se recomandă folosirea de material săditor neinfestat şi verificat, tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi.

Păduchii de frunză ai pomilor (afide) - sunt insecte mici nearipate sau aripate de culoare verde, cenuşie sau neagră. Formează colonii pe frunze. Frunzele, în general, se răsucesc şi sunt acoperite cu „rouă de miere“, excrementele dulci şi lipicioase ale insectelor. Pot fi atacaţi şi lăstarii. Toate speciile de păduchi de frunze iernează ca ou de iarnă şi au mai multe generaţii pe an. Majoritatea au două plante-gazdă, dintre care una este un pom fructifer (măr, piersic, prun, cireş etc.), iar gazde secundare sunt diferite plante: cartoful, ardeiul, vinetele, unele gramimee sălbatice, buruieni etc. Pentru distrugerea ouălor de iarnă se vor face tratamente în cursul repausului vegetativ.

Viespea neagră a prunelor - atacă prunul şi mirobolanul. La fructele tinere, larvele rod sâmburii, iar pe măsura întăririi lor se hrănesc cu pulpa, în care sapă cavităţi ce conţin resturi de hrană şi excremente. Fructele atacate nu se mai dezvoltă şi cad. O larvă distruge 3-6 fructe. Viespea are o generaţie pe an şi iernează ca larvă în ultima vârstă învelită într-un cocon, în sol. Adulţii apar în aprilie, iar ouăle le depun în flori, la baza sepalelor sau în receptacul. Apariţia primelor larve corespunde cu scuturarea petalelor. Larva matură se retrege în sol la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie. Se recomandă adunarea fructelor căzute şi distrugerea lor. Primăvara devreme se sapă solul în jurul pomilor. Tratamentele chimice se fac la avertizare, când 10-15% din petale s-au scuturat, iar în izolatoare au fost depuse primele ouă.

Viermele merelor - larvele (viermii) atacă fructele de măr, păr, gutui, mai rar cele de nuc, cais, piersic. Larvele rod galerii în pulpa fructelor şi consumă seminţele. Fructele atacate prezintă galerii cu excremente şi rosături brunificate. La prima generaţie, fructele se opresc din dezvoltare şi cad, la cele din a doua generaţie se maturizează înainte devreme, îşi pierd valoarea comercială şi nu se pot păstra. Viermele merelor are două generaţii pe an şi iernează ca larvă în ultima vârstă învelită într- un cocon de fire mătăsoase adăpostit în crăpăturile scoarţei pomilor sau în alte locuri. Stadiul de larvă durează 25-30 de zile la generaţia I şi 15-30 de zile la generaţia a II-a. Combaterea constă în răzuirea scoarţei, arderea frunzelor şi adunarea fructelor viermănoase, utilizarea curselor luminoase, precum şi a brâielor capcană. Tratamentele chimice se fac la primirea buletinului de avertizare, la prima generaţie după scuturarea petalelor, iar la generaţia a doua - când fructul are diametrul de 3,5-4 cm.

Viermele prunelor - atacă mai ales prunul, dar şi cireşul, piersicul, caisul. Fructele atacate se recunosc după picăturile cleioase ce se scurg prin orificiul de pătrundere a larvelor. Fructele atacate cad şi putrezesc. Viermele prunelor are două generaţii pe an şi iernează ca larvă învelită în cocon mătăsos, sub scoarţa pomilor sau în alte locuri. Fluturii generaţiei hibernante apar în mai, iar cei din generaţia a doua la începutul lunii iulie. Ouăle sunt depuse pe jumătatea inferioară a fructelor. Pagube mari se produc la generaţia a II-a, mai ales la soiurile semitârzii sau târzii. Combaterea se face ca şi pentru viermele merelor.

Omida păroasă a dudului - omida, de culoare brun-inchisă pe partea dorsală şi verde-brunie ventral, prezintă lateral o dungă formată din pete albe-verzui sau gălbui. Pe corp se găsesc negi negri, cu peri brun- negricioşi, urticanţi. În România, are obişnuit două generaţii pe an şi iernează ca pupa în scoarţa exfoliată, în scorburi etc. Fluturii primei generaţii apar din mai până în iunie. Stadiul de omidă durează 4-6 săptămâni. În perioada de la sfârşitul lunii iunie- începutul lunii iulie acestea devin mature. Adulţii generaţiei a II-a apar eşalonat începând cu mijlocul lunii iulie. Larvele se dezvoltă până în septembrie-octombrie. Omida atacă peste 200 de specii, arbuşti, plante ierboase, dintre care în special dudul, arţarul, mărul, părul, cireşul, vişinul, prunul, nucul etc. La început, omizile tinere stau grupate în cuiburi învelite în fire mătăsoase şi rod o faţă a frunzei şi parenchimul. Mai târziu se răspândesc de-a lungul ramurilor şi rod frunzele în întregime. Cuiburile mătăsoase pot cuprinde 60-80 cm din lungimea ramurii. Pomii atacaţi se debilitează şi se usucă. Pentru combatere se recomandă adunarea cuiburilor de omizi şi arderea lor atunci când cuiburile cuprind 3-6 frunze şi se repetă după 5-6 zile. Se pot folosi şi brâiele capcană.

Cotarul verde - omizile au corpul de culoare verde, cu trei dungi longitudinale albe. Are numai două perechi de picioare pe abdomen şi se deplasează caracteristic, asemănător cu un compas. Masculul este aripat, iar femela lipsită de aripi. Insecta are o generaţie pe an şi iernează ca ou pe ramuri. Adulţii zboară în octombrie-noiembrie şi depun ouăle la bifurcaţia ramurilor, la baza mugurilor, în crăpăturile scoarţei, lipindu-se cu un lichid vâscos. Larvele apar în martie-aprilie şi rod la început mugurii, iar apoi frunzele şi fructele. Omizile se întâlnesc în a doua jumătate a lunii mai, pupele se adăpostesc în sol. Atacă 70 de specii de pomi fructiferi şi arbori ca: părul, mărul, prunul, ulmul, stejarul, fagul, frasinul etc. Omizile rod frunzele, putând duce la desfrunzirea pomilor. Se recomandă săparea solului de sub coronamentul pomilor, aplicarea de inele cleioase la sfârşitul verii (pentru femelele lipsite de aripi). Tratamentele chimice sunt aceleaşi ca şi pentru specia precedentă.

Nalbarul - omidă de culoare alb-cenuşie, are pe partea dorsală trei dungi negre longitudinale şi intercalate cu două dungi brune portocalii. Lungimea corpului este de 35-40 mm. Adultul are anvergura aripilor de 40-56 mm. Aripile anterioare sunt albe cu nervuri negre. Aripile posterioare sunt tot albe rotunjite cu nervuri negre. Corpul este de culoare neagră. Antenele la mascul au ultimul articol alb, iar la femelă ultimele patru articole sunt negre. Nalbarul are o generaţie pe an şi iernează ca larvă de vârsta a III-a în cuiburi formate din 2-3 frunze uscate unite între ele cu fire mătăsoase. Primăvara, în martie-aprilie, larvele care apar se hrănesc întâi cu muguri, apoi cu frunze. Fluturii apar la începutul lunii iunie. Omizile atacă numeroase specii de pomi şi arbuşti, ca mărul, părul, prunul, păducelul, porumbarul etc. La invazii mari se produce desfrunzirea completă a pomilor. Se recomandă, în special, strângerea cuiburilor şi distrugerea lor.

Musca cireşelor - atacă cireşul, vişinul şi unii arbuşti. Sunt preferate soiurile semitârzii şi târzii. Fructele coapte atacate prezintă pete brune, moi. La apăsarea locului brunificat, pulpa cedează. Larvele (viermii) se hrănesc cu pulpa fructului din jurul sâmburelui. Fructele atacate putrezesc şi cad. Musca cireşului are o generaţie pe an şi iernează ca pupa în sol, în stratul superficial. Adulţii încep să apară eşalonat din a doua jumătate a lunii mai, în decurs de 14-28 de zile. Femela introduce ouăle sub pieliţa fructului. Stadiul de larvă durează 10-20 de zile. Se recomandă săparea solului în jurul pomilor toamna sau primăvara devreme. Recoltarea fructelor trebuie să se facă la timp. Tratamentele chimice se fac la avertizare la o săptămână de la apariţia muştelor, când soiurile timpurii sunt în pârgă.

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Dăunătorii pomilor fructiferi

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT