De la Agronomie la Agroeconomie

La seminarul științific din acest an - „Prioritate pentru Performanţă”, ediţia a II-a, organizat de firma KWS Seminţe - a fost invitat să vorbească despre piaţa agricolă jurnalistul independent Gabriel Razi, a cărui prezentare s-a intitulat „De la Agronomie la Agroeconomie“.

Prevăd un potenţial enorm de creştere pentru agricultura din România. Marii producători se vor confrunta cu o limitare a capacităţilor productive ca urmare a unui aport de apă mai redus în următoarele decenii. România a pierdut 5% din terenul arabil în ultimii 15-25 de ani. Dar există şi câteva condiţii favorabile, precum creşterea populaţiei, informaţiile şi tehnologia, distribuţia inegală a producţiei geografice, interconectarea. Am avut un an extraordinar 2013-2014, după care a urmat însă declinul. Am ajuns la un minim de încasări în 2016-2017, iar revenirea se anunţă lentă. În ultimii 40-50 de ani, agricultura globală a trecut prin patru cicluri de scădere şi nici unul nu a fost mai lung de 5 ani. Se pare că suntem la sfârşitul unui ciclu de scădere şi datele ne arată că ne vom încadra pe un trend ascedent începând cu această vară. Tehnologia a răspuns mult mai repede provocării de a hrăni o populaţie în creştere. Iar oferta de produse agricole a crescut, la asta contribuind şi anii buni sub aspect climatic. Preţurile mici au afectat şi vânzările de tractoare, care sunt în scădere. Anul trecut s-au înregistrat stocuri de grâu de 250 milioane de tone la nivel mondial, o cantitate record.

România - un exportator important

Revenind la România, la rapiţă se estimează pentru acest sezon încasări de 1.100 euro/ha, aproape dublu faţă de porumb. În urmă cu 10-15 ani produceam câteva zeci de mii de tone de rapiţă, acum am devenit un jucător cu adevărat important, cu 1,5 milioane de tone în 2016, un record istoric. La grâu, anul trecut a fost extraordinar, am depăşit din punct de vedere al producţiei piaţa americană, este un eveniment extrordinar de rar ca fermierul român să fie mai bun, pe un anumit produs, decât cel american. Ne încântă acest lucru, dar puţin probabil să repetăm această performanţă şi în acest an. La porumb lucrurile nu stau bine, şi asta nu pentru că fermierii profesionişti nu sunt eficienţi, ci din cauza structurii foarte fragmentate a agriculturii locale. La o recoltă de 10 milioane de tone în România, doar 4 milioane de tone se comercializează şi 6 milioane de tone sunt consumate în gospodării. Un milion de tone ajung în fabricile de nutreţuri combinate şi 3 milioane de tone sunt exportate. La rapiţă avem şi norocul zonei geografice favorabile pentru producţia de seminţe oleaginoase. Din păcate, nu există reglementări care să ne permită să cultivăm soia modificată genetic şi aici avem rezultate slabe. În ultimii 10 ani, România a devenit un exportator important de cereale şi oleaginoase. Comparativ cu 2007-2008, când am aderat la UE şi exportam 1,8 milioane de tone, în prezent am ajuns la 13,2 milioane de tone. 1,8 milioane de tone exportă doar unul dintre primii cinci traderi din ţara noastră. La grâu am crescut de 9 ori exportul în 10 ani, la orz de 10 ori, la rapiţă de 4 ori, la porumb de 20 de ori, la floarea-soarelui şi soia de 4 ori.

Stocurile, importurile şi producţia generează oferta

România depinde foarte mult de ceea ce se întâmplă pe piaţa globală şi mai puţin de consumul intern. Sunt momente în piaţă când consumul intern îşi face simţită prezenţa, dar nu atât de mult pe cât ne-am dori astfel încât să avem un parcurs mai predictibil. Activitatea din agricultură este afectată de trei riscuri, şi anume: riscul de vreme, de calitate şi cel de preţ. Se pune accent tot mai mare pe trasabilitate şi pe respectarea unor condiţii de calitate extrem de stricte. Fermierii se concentrează foarte mult pe zona agronomică, însă riscul de preţ este chiar mai mare; dacă vindeţi prost, pierdeţi mai mult decât dacă produceţi prost. Preţul nu este dependent de costuri, dinamica preţurilor fiind determinată de balanţa dintre cerere şi ofertă. Dacă producţia este mare, nu înseamnă că preţul va fi mic. Stocurile, importurile şi producţia generează oferta din piaţă. În acelaşi timp, cererea de export şi consumul intern creează cererea. Diferenţa dintre oferta totală şi cererea totală generează stocurile finale. Cel mai utilizat indicator care ne arată raritatea sau abundenţa unui produs în piaţă şi dă trendul preţului este raportul dintre stocuri şi ofertă.

„Concentraţi-vă pe activitatea de producţie, vindeţi în marja de profitabilitate şi dozaţi vânzările“

Pentru România, prognozez o reducere cu cel puţin un milion de tone a producţiei la grâu, pe fondul suprafeţei mai mici însămânţate în toamnă şi pe fondul unei productivităţi mai reduse decât anul trecut. Nu vom reuşi probabil să repetăm campania-record de 5,6 milioane de tone exportate în sezonul trecut. La rapiţă, estimez că s-au însămânţat 550 mii ha, iar creşterea suprafeţei cultivate va contrabalansa reducerea de productivitate şi este foarte posibil să avem un al doilea an de depăşire a unui record istoric. Pe piaţa grâului România pierde teren de trei sezoane din cauza producţiei extrem de mari din Rusia, care trebuie să vândă 3 milioane tone de grâu lunar până la sfârşitul sezonului pentru a termina stocurile şi pentru a nu pune presiune şi mai mare pe preţul noului sezon. În lume se tranzacţionează 150-170 milioane tone de grâu în fiecare an, iar Egiptul cumpără 10 milioane de tone. Pentru a obţine un profit bun din activitatea agricolă trebuie să ai ce vinde şi în parametrii de calitate ceruţi de piaţă. Dacă veţi vinde imediat după recoltare, preţul va fi mic, pentru că în România oferta depăşeşte cu mult cererea. Trebuie să vă concentraţi pe activitatea pe care o desfăşuraţi, să vindeţi în marja de profitabilitate şi să dozaţi vânzările pe parcursul întregului sezon. Anul trecut am exportat cel puţin 50% din cantitatea totală de grâu în primele 7-8 săptămâni de la recoltare, ceea ce nu ne avantajează. Sunt optimist pentru acest sezon, pentru că piaţa dă semne de revenire, dar depinde şi de alte elemente, cum ar fi preţul petrolului, care se anunţă în continuare redus, şi va reprezenta un element limitativ pentru preţuri.

Ana IONIŢĂ