De la sămânță la procesare, o afacere de familie integrată

​Constantin Buftea este producător de legume în comuna Itești, județul Bacău. Muncește, împreună cu familia și câțiva angajați, o suprafață de 1,5 hectare de teren: 5.000 mp solarii și restul câmp deschis.
Are o mare varietate de specii, ceea ce îi permite să obțină produse diversificate și să aibă venit pe tot parcursul anului. Dar nu s-a mulțumit doar cu atât. 

​Constantin Buftea și-a numit ferma „Cămara din Itești”. Și exact asta este: legume proaspete în sezon, plus o mare varietate de murături sau alte conserve pe care le valorifică în timpul iernii.
„Noi facem totul, de la sămânță până la procesare. În acest fel am reușit să creez valoare adăugată legumelor pe care le producem: facem conserve, murături, zacuscă etc.
Vindem atât în piață, cât mai ales la târguri de sărbători, festivaluri unde prețurile sunt mult mai bune, iar oamenii vin să caute produse autentice, de casă”, spune legumicultorul din Bacău.
Dar această ocupație nu este o moștenire de familie, și nici terenul pe care îl cultivă.
După terminarea armatei, în 1999, cu doar 100 de mărci și fără o casă a lui, a început să muncească cu ziua. Se ocupa de vacile satului. Cu banii strânși și-a cumpărat un cal, apoi încă unul și aducea lemne de la pădure cu căruța.
„Afacerea” s-a extins cu încă o pereche de cai. A urmat un prim solar cu legume, unde muncea împreună cu soția, la care s-au adăugat 2 vaci și câteva păsări.
Prima mașină (o Dacie veche care i-a dat multă bătaie de cap) a fost achiziționată cu banii obținuți din vânzarea a doi cai. Ulterior a cumpărat teren, pentru că producția și vânzarea de legume mergea foarte bine. Toți banii strânși au fost reinvestiți în solarii și mai târziu într-o terasă mobilă cu care merge în târguri.
„Tot ce am agonisit în 20 de ani am investit în solarii și terasă. Am avut și pierderi la început, nu știam cum să vând, m-au furat oamenii, am pierdut foarte mulți bani. Am muncit mult ca să ajung aici, fără vacanțe sau concedii”, povestește producătorul.
 
Ajutor de minimis? Nu mai merită efortul
Mare parte dintre legumele pe care Constantin Buftea le cultivă sunt tomate. Se vând cel mai bine, spune el, și ce rămâne poate fi procesat în multe feluri.
În anii trecuți s-a străduit să obțină producție și pentru a primi ajutorul de minimis. Apoi a ajuns la concluzia că nu merită tot efortul și cheltuiala pentru banii promiși, „pentru că oricum sunt importatorii care aduc marfă ieftină, cu sau fără control, la prețuri cu care nu putem concura.
Prefer să ies la jumătatea lunii iulie cu recolta și știu că este așa cum trebuie. Oricum eu vând mai scump decât alții, chiar și la piață, dar pot să cer preț pentru că am calitate. Nu poți să obții un produs bun la preț mic, chiar și murăturile.
Pe de altă parte încerc să produc cât știu că pot să vând. Eu așa văd piața”, explică legumicultorul.
Și pentru că produce conserve, a plătit și analize pentru a se autoriza și  putea să vândă produsul finit, inclusiv on-line pe perioada pandemiei. Dar a fost o altă experiență costisitoare și cu „gust amar”, deoarece a constat că este concurat și aici de produse puțin mai ieftine, însă mult inferioare calitativ, venite din import și a căror origine nu era foarte clară: „Am avut site, am încercat să vând online, dar am renunțat apoi. Am plătit bani mulți pe analize și alte acte, autorizații, dar nu puteam concura cu cei care importau la preț foarte mic. Nu cred că autoritățile controlează marfa acolo unde trebuie”.
 
Diversificare și adaptare
„În ultimii ani vânzarea de legume în piață, în calitate de producător, nu mai este atât de rentabilă ca înainte din cauza extinderii lanțurilor de supermarketuri, pe care le găsești acum la orice colț de stradă. De aceea a trebuit să căutăm soluții și să oferim oamenilor ceea ce cer”, spune Constantin Buftea.
Așa a decis ca, alături de legume și conserve, să vândă, la terasa mobilă, preparate de carne la ceaun sau tigaie, gătite pe loc în fața publicului. Merge la târguri în toată țara. Mai recent, și-a completat meniul cu desert- gogoși, langoși sau kurtos kalacs (popularul cozonac secuiesc), pentru că a observat că asta vor românii - zahăr și făină.
Un alt „ingredient” pe care îl adaugă mereu este povestea sa.
„Cele mai bune zone/târguri sunt acolo unde vin televiziunile și se face publicitate, iar orașul București este cel mai avantajos din acest punct de vedere. Dar pentru asta este nevoie de o poveste. Orice afacere are o poveste în spate și dacă este adevărată și spusă cum trebuie, vinde și ai succes. Oamenii cumpără poveștile”, este experiența producătorului din Bacău.
Și pentru că primăvara devreme sunt puține produse pe care le poate valorifica, a decis să producă și flori. Acesta este al doilea an în care investește, pe lângă legume, în flori, în special zambile. „Se vând mai bine decât verdețurile în această perioadă”, spune el.
Întreaga sa afacere se bazează pe diversitate. Când merge mai greu vânzarea unui produs, compensează cu un altul. Este ceea ce a încercat mereu de-a lungul anilor pentru a se menține și chiar a-și dezvolta afacerea.
Nu aruncă marfă și nu face risipă de produse, pentru că totul costă, mai spune proprietarul fermei Cămara din Itești.
 
Roxana Drăghici