Deficit de personal calificat în agricultură

Faptul că în sectorul agricol există o criză a forţei de muncă specializată, nu mai este pentru nimeni un secret. Pe măsură ce fermierii se capitalizează şi îşi îmbunătăţesc parcul de maşini şi utilaje agricole, nevoia de oameni pregătiţi devine din ce în ce mai stringentă

În majoritatea interviurilor realizate cu managerii de ferme, lipsa personalului calificat este o problemă deseori amintită. Soluţia este revigorarea şcolilor profesionale, este de părere Arnaud Perrein, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Porumb din România (APPR) - opinie pe care domnia sa a exprimat-o în cadrul evenimentului RALF 2019. „De multe ori se foloseşte termenul «a manageria», însă nu ştiu ce sens are atât timp cât nu avem pe cine să manageriem. Lipsa personalului calificat este cea mai mare problemă cu care ne confruntăm. În ferma mea pregătim tractorişti, care înainte au fost şoferi de tir sau au avut alte slujbe, începem cu ei de la zero, le explicăm cât putem noi de bine, dar nu suntem profesori. Le dăm pe mână un tractor sau o combină, care poate să valoreze chiar şi peste 500 mii euro. Nu dispunem de oameni pregătiţi, capabili să repare aceste maşini în caz că se defectează. Spre exemplu, anul acesta, tractorul articulat pe care îl deţin, de putere mare şi foarte performant, a fost imobilizat 30 de zile, când trebuia de fapt să lucreze. Constat că dacă vrem să angajăm un sudor, electrician etc. cu vârsta sub 50 de ani, trebuie să căutăm în străinătate. Aceasta este realitatea! În tot domeniul agricol din România se simte o nevoie acută de oameni pregătiţi, pentru că nu avem şcoli profesionale, iar acest sistem de învăţământ nu este bine văzut. Şi nu există nici viziune pentru rezolvarea acestei probleme: spre şcolile profesionale sunt dirijaţi automat elevii cu cele mai slabe rezultate. Profesori nu mai avem, iar cei rămaşi nu sunt motivaţi să continue. Probabil trebuie să începem prin a-i forma pe profesori, pentru că ei sunt baza de la care să pornim. Dacă vom avea în continuare aceeaşi atitudine, este clar că şcolile profesionale nu vor avea viitor.“ Arnaud Perrein a făcut referire şi la situaţia din legumicultură, insistând asupra experienţei proprii: „Importăm tot felul de legume: cartofi, morcovi, tomate etc. pentru că nu suntem în stare să le producem noi - nu avem oameni apţi profesional şi nici mediul de afaceri nu este favorabil. În ferma mea vreau să produc şi legume, dar pentru a face acest lucru trebuie să găsesc oameni pricepuţi, pentru că legumicultura nu este o glumă. Am cultivat legume pe 10 hectare, iar de pe jumătate din suprafaţă nu am recoltat nimic, a trebuit să intru cu discul. Nu mă pricep la toate, aşa că trebuie să apelez la cineva din exterior. Am fost în Franţa ca să aduc oameni pregătiţi, şi chiar în Quebec.“

Promovarea modelului de ferme şi apărarea intereselor

Un alt subiect abordat de reprezentantul asociaţiei profesionale a fost structura exploataţiilor din România, precizând faptul că dezvoltarea sectorului agricol depinde de modelul de ferme pe care ţara noastră îl promovează. „Ferma familială cu câteva hectare, cu un cal, o vacă şi un porc este frumoasă şi sunt multe astfel de ferme în Franţa, iar unele chiar merg bine, numai că în Franţa venitul mediu al producătorilor este de aproximativ 1.200 euro/lună, această sumă fiind şi salariul minim pe economie. În 2016, când anul agricol a fost prost, jumătate din agricultorii francezi au câştigat mai puţin de 350 euro/lună. Mulţi au avut pierderi. Oare acesta este modelul pe care vrem să-l implementăm în România? Consider că trebuie să avem o gândire constructivă în această privinţă.“

Concluzia a fost că foarte important este ca şi fermierii români să facă lobby pentru a-şi apăra interesele, aşa cum fac francezii, care vin cu tractoarele pe Champ-Elysees pentru a atrage atenţia asupra problemelor lor. Dorinţa societăţii franceze şi a organelor de decizie de interzicere în Uniunea Europeană a folosirii substanţelor neonicotinoide pentru tratamentul seminţelor şi a cultivării plantelor modificate genetic, dar şi ideea plafonării subvenţiilor nu concordă cu preocupările fermierilor români, cu atât mai mult ei trebuie să-şi facă cunoscută opinia la nivel european, a considerat în încheiere preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Porumb din România.


Ana IONIŢĂ