Densitatea semintelor la porumbul-boabe

Yann FLODROPS, Institutul sectorului vegetal - Arvalis

Rezultatele obţinute de Institutul sectorului vegetal Arvalis din Franţa evidenţiază faptul că urmărirea unei densităţi optime şi uniforme rămâne factorul principal în atingerea unei marje maxime de profit şi valorificarea potenţialului culturii de porumb-boabe. După doi ani de testare în câmp, în condiţiile pedoclimatice din România, s-a constatat că densităţile ridicate (de peste 60.000 plante/ha) par să fie cele care oferă cele mai bune producţii medii.

---

Doi ani de testare în România, care par să încline balanţa către densităţile mari

Densităţile de semănat practicate în România ţintesc o populaţie de circa 60.000 plante/ha. Condiţiile climatice din timpul verii (cu potenţial foarte mare de stres termic şi hidric) îngrijorează producătorii, care ezită să crească densităţile, de teama scăderii productivităţii plantelor astfel stresate şi a pierderii sumelor investite în însămânţări cu densităţi mai mari.

Pentru a stabili nivelurile optime de densitate la semănat, potrivite condiţiilor pedoclimatice din România, Federaţia Naţională a Producţiei de Seminţe de Porumb şi de Sorg, din Franţa (FNPSMS) a desfăşurat o serie de teste în perioada 2012-2013. Pe baza unui protocol elaborat de Institutul Arvalis, hibrizi performanţi, produşi de selecţioneri occidentali, au fost testaţi la trei densităţi diferite, pe loturi de producţie aparţinând unor producători în judeţele Ialomiţa şi Brăila (estul şi sud-estul României). Din cele cinci loturi experimentale realizate (din care trei în 2012 şi două în 2013), numai cele realizate la Ciochina au putut fi exploatate. Celelalte au suferit pagube în perioada de vegetaţie sau nu au beneficiat de tot ansamblul măsurilor tehnologice prevăzute.

În cele două situaţii (figura 1), am evidenţiat o reacţie pozitivă la densitatea practicată. În 2012, s-au obţinut aproape 8 q/ha, la 10.000 plante/ha, între 40.000 şi 75.000 plante/ha. În 2013, reacţia a fost mai puţin pregnantă (5 q/ha, la o densitate de 10.000), iar rezultatele au fost mai puţin uniforme (condiţiile pedoclimatice fiind mai puţin favorabile). Însă în ambele situaţii investiţia suplimentară în densitatea semănatului s-a dovedit profitabilă.

Rezultate concordante cu cele obţinute în Franţa

În zona centrală a Franţei, testele au fost realizate, pe de o parte, cu hibrizi timpurii (din grupa B), cel mai frecvent cu bob sticlos sau sticlos-dentat (cu excepţia unui hibrid dentat pur, DKC 3420) şi, pe de altă parte, cu hibrizi semitimpurii, dentaţi, din grupele C1 sau C2. Plaja de densitate testată s-a axat pe media recomandată pentru hibrizii şi mediile pedoclimatice respective. Dintr-un set de date de 25 de teste - în regim irigat - în care figurează trei hibrizi comuni, răspunsul mediu al productivităţii faţă de densitate s-a dovedit destul de mare, cu un spor de circa 4 q/ha la 10.000 plante/ha, în gama de 70-100.000 plante/ha. La o producţie medie de 5 q/ha la 10.000 de plante, acest răspuns s-a dovedit a fi mult mai pronunţat în cazul hibridului timpuriu cu bob sticlos - „Troubadour” - decât în cazul hibridului semitimpuriu, dentat, DK315 (3,3 q/ha, la 10.000 de plante). Hibridul timpuriu dentat DKC3420 ocupă un loc intermediar, cu o producţie medie de circa 4,3 q/ha la 10.000 de plante.