Pentru a se reduce la maximum atacul și dezvoltarea optimă a dăunătorilor produselor vegetale depozitate și a se asigura organizarea unei combateri complexe și eficiente împotriva lor este necesar și oportun a se face cercetarea atentă a magaziilor, morilor etc. și a produselor păstrate, pentru a se stabili dacă sunt infestate de paraziți animali (acarieni, insecte, rozătoare etc.). Această cercetare este necesară să se planifice de cel puțin trei ori pe an: primăvara (luna martie), vara (înainte de depozitarea produselor, lunile mai-iunie) și toamna (septembrie-octombrie).
Metodele de cercetare constau în asigurarea a două principale operațiuni: cercetări pentru determinarea infestării cu dăunători a depozitelor, terenului din jur, a ariilor de treier și a inventarului agricol și cercetări asupra produselor agricole și horticole depozitate (cereale, făină, cartofi, fructe etc.).
Cercetări privind determinarea infestării
Aceste cercetări privesc depozitele, terenul din jurul lor, ariile de treier și inventarul agricol (de sortare etc.), în scopul stabilirii procentului de infestare cu dăunători a produselor. Ele se efectuează sistematic, pentru cunoașterea temeinică a gradului de infestare, a speciilor dăunătoare (acarieni, insecte) și a stadiilor de dezvoltare în care atacă (larve, adulți), cauzele și izvoarele de infestare, focarul și condițiile de mediu ce au favorizat aglomerarea lor. Toate aceste cercetări sunt necesare pentru a se putea recomanda și aplica măsurile de combatere cele mai eficiente.
În cercetarea depozitelor este necesar să se controleze în primul rând pereții și podelele, apoi locurile mai întunecoase, fisurile și crăpăturile; se vor aduna toate resturile de produse depozitare (boabe sparte etc.), pânze de păianjeni etc., care se pun în săculeți de 200-300 g și se etichetează. Acest material se va analiza pentru a determina specia și stadiul de dezvoltare a dăunătorilor, modul de atac, procentul daunei și locul. Examinarea spațiului de sub podele se poate face separat, prin probe luate de la 5 cm adâncime din diferite puncte, probe care apoi se analizează, mai ales cele provenite din magazii mai mici, individuale sau de la asociații agricole. Analiza probelor se face cu ochiul liber pentru insectele mai mari de 5 mm și cu lupa (8-10 x) la cele mai mici.
Pentru cercetarea terenului din jurul depozitelor pentru depistarea dăunătorilor se iau probe periodic de pe o rază de 5-10 m, în special din locurile unde se găsesc resturile (măturătură, praf etc.) și se analizează în paralel cu materialul biologic din magazii. În același mod se cercetează și ariile de treier, luându-se probe din arie, de sub batoză, combine etc. Controlul acestor locuri (din jurul depozitelor, arii etc.) trebuie să se facă foarte atent și pe o suprafață mai mare la începutul primăverii, în scopul depistării definitive a dăunătorilor și apoi pentru a-i combate rapid și eficient. Pentru depistarea dăunătorilor din depozite se mai cercetează sacii și prelatele în care se ambalează boabele, printr-un control temeinic. Analiza se face în raport de numărul sacilor – până la 100 de bucăți se controlează toți sacii; de la 101 la 500 de saci se cercetează la 6-10 bucăți câte un sac, iar la peste 501 saci, se controlează un sac la 15-20 de bucăți. Controlul se efectuează pe față, dar mai ales pe dos, la colțuri și încheieturi, scuturându-se conținutul pe o prelată, iar probele se analizează ca și în depozite. La depistare de dăunători, toți sacii se vor dezinfecta. Pentru stabilirea infestării cu dăunători a produselor vegetale depozitate se controlează mașinile și întreg utilajul agricol din gospodărie, mașinile de recoltat și sortat semințe, vehiculele de transport și inventarul din depozit.
Înaintea campaniei de recoltat a păioaselor (iunie), toate mașinile corespunzătoare (combine, secerători, batoze etc.) trebuie să fie atent controlate, la fel și organele lor componente (tobe, elevatoare etc.), iar materialul adunat se analizează. De asemenea, se controlează vehiculele și inventarul din depozit în vederea noii campanii, iar la analiza probelor se insistă, în special, asupra resturilor din crăpături, colțuri etc., și dacă se găsesc dăunători, vehiculul se dezinfectează imediat. Metodica de cercetare a depistării cu rozătoare a depozitelor corespunde cu cea prezentată la insecte; la început este necesar să se controleze atent camerele depozitelor, magaziilor etc., mai ales colțurile, ce sunt preferate în construirea galeriilor, identificându-se specia, natura produsului, procentul și sursa de infestare cu rozătoare, factorul cel mai însemnat în combaterea lor eficientă.
În organizarea combaterii rozătoarelor, apare ca o necesitate cunoașterea hranei preferate, pentru a se folosi mijloace mai eficiente (momeli de carne și pește cu raticide). Prezența rozătoarelor în depozite se constată mai ușor după galeriile pe care acestea le construiesc la baza pereților și în colțurile camerelor, apoi după excremente și boabe roase, dar și după mirosul specific al locului infestat. De asemenea, se mai controlează terenul din jurul depozitelor, locurile unde se depun gunoaiele (preferate de rozătoare) și grămezile de paie și fân din apropiere.
Cercetări asupra produselor depozitate
A doua lucrare în procesul de analiză a depozitelor pentru depistarea dăunătorilor o constituie controlul și cercetarea produselor înmagazinate, mai ales a boabelor și a derivatelor lor. Se colectează mai multe probe cu ajutorul sondei conice (din grămadă) și a sondei de sac (din saci), iar apoi se calculează proba medie pe grupe de produs (grâu, paste făinoase etc.), ce trebuie să caracterizeze starea fitosanitară și infestarea procentuală cu dăunători a întregului material depozitat.
La prelevarea probelor trebuie să se respecte două criterii: numărul probelor să fie corespunzător cantității și locului de depozitare a produsului vegetal; probele să fie luate din trei straturi (superior, mediu și interior) ale masei depozitate, la diferite distanțe, pe orizontală. Din magazii și autocamioane, probele se colectează din 5 puncte: una din mijloc și celelalte patru din colțuri, la 60-80 cm distanță de perete sau mijloc. Luarea probelor din saci se face în raport cu numărul sacilor (până la 10 saci – din fiecare, de la 11 la 50 de saci – din fiecare al 5-lea sac și de la 51 la 250 de saci, din 20 de saci, prin alternanță), cantitatea probelor este dependentă, în general, de stocul de semințe depozitate, ridicându-se în medie 1-2 kilograme probe la o tonă. Aceste probe pentru analiză se pun în săculeți cu etichete, pe care se indică: unitatea sau gospodăria proprietarului, numele celui care a ridicat și recoltat proba, felul produsului și soiul, numărul și greutatea probelor, numărul sacilor și data recoltării. Probele medii de 200-300 de grame sunt analizate în laborator după 2-6 ore și cel mult la 36 de ore după recoltare.
Principala operație în cercetarea probelor este separarea dăunătorilor pe specii, care se efectuează cu ajutorul unor site analitice ce au un diametru variat, diferențiindu-se trei grupe de site: sita inferioară, cu ochiuri mari (2,5 mm), ce sortează insecte mai mari (Tribolium spp, larve de molii etc.); sita mijlocie, cu ochiuri în diametru de 1,3-1,8 mm (Sitophilus spp etc.) și sita inferioară, cu ochiuri sub 1 mm în diametru, ce permite cernerea făinii. Utilizarea acestor site analitice pentru determinarea dăunătorilor din depozite prin separare constituie o metodă practică, dar nu prea precisă, deoarece prin cernere nu se asigură o separare diferențiată a insectelor mici, mai ales a celor din interiorul boabelor.
O metodă mai precisă este cea termică, folosindu-se un aparat numit termoelector, electric, alcătuit din două conuri de tablă cu diametrul de 25-30 cm, așezate unul sub celălalt. În conul superior se fixează un bec de 150 W, legat de rețeaua electrică printr-un stecker, iar conul inferior are în interior o plasă de sârmă cu ochiuri de mărimi variabile (0,7-3 mm), care să permită numai trecerea dăunătorilor și să rețină boabele, el terminându-se cu un tub la baza căruia este un vas-recipient pentru capturarea insectelor. Proba medie de 200 de grame se așază în plasa conului inferior și, din cauza luminii și a căldurii produse de becul din conul superior, dăunătorii ies din masa de semințe, îndreptându-se în partea opusă sursei de lumină și cad în vasul recipient, de unde sunt luați apoi pentru analiză. Durata separării dăunătorilor din boabe este de 25-35 minute pentru o probă de 200 de grame. O altă metodă eficientă în determinarea infestării interiorului boabelor cu dăunători (gărgărițe, larve de molii etc.) constă în introducerea semințelor într-o soluție saturată de clorură de sodiu (20-30%) și bazată pe principiul diferenței de densitate: boabele atacate au o greutate specifică mai mică decât a celor sănătoase, ceea ce face ca acestea să plutească deasupra apei, de unde se iau pentru control.
Analiza probelor infestate trebuie să stabilească numărul dăunătorilor (adulți, larve) la o probă medie de 1 kg, obligatoriu în verificarea infestării produselor (grâu, mazăre etc.) cu gărgărițe. Controlul infestării se exprimă în trei grade: gradul I (cu 1-5 gărgărițe la proba de 1 kilogram de boabe); gradul II (6-10 gărgărițe) și gradul III (peste 10 gărgărițe). Pentru celelalte specii de dăunători, gradele de infestare se exprimă în procente la 1 kilogram probă medie de produse depozitate, prin numărul de insecte vii găsite în materialul analizat. În ceea ce privește determinarea gradului de infestare cu dăunători ai depozitelor, terenurilor din jur și a ariilor se diferențiază două grupe: infestare slabă (insecte vii sau moarte, se găsesc greu); infestare puternică (dăunătorii se recunosc ușor la examinarea pereților, crăpăturilor etc.), iar sacii în care au fost transportate produsele infestate se dezinfectează obligatoriu imediat.
Victor VĂTĂMANU
Citește și: Cercetarea depozitelor pentru depistarea daunatorilor si stabilirea intensitatii atacului (I)
