Deriva la tratamentele fitosanitare -un fenomen periculos şi deloc de neglijat! (I)

DR. ING. FLORIAN NEACŞU, director general adjunct NHR Agropartners


În agricultura convenţională şi în sistem conservativ, pesticidele sunt încă indispensabile pentru întreţinerea culturilor. 

Pentru oricare din cele trei grupe de pesticide: erbicide pentru distrugerea buruienilor, fungicide pentru distrugerea fungilor şi insecticide pentru distrugerea insectelor şi a celorlalţi dăunători, producătorul recomandă o doză minimă şi maximă pe unitatea de suprafaţă, atât de substanţă activă, cât şi de lichid, în general. Aceasta depinde de cultură şi de stadiul bolilor, de condiţiile de vreme şi de tehnica de aplicare. Totodată, o cultură înaltă necesită o cantitate de pesticide mai mare decât o cultură cu talie mică.

În timpul aplicării pesticidelor apar anumite pierderi datorate maşinilor de stropit (scurgeri, duze decalibrate etc.) şi pierderi prin evaporare sau prin deriva microparticulelor de soluţie. Fenomenul de derivă se referă la flotarea în atmosferă şi mişcarea aleatorie (purtarea de către vânt) a microparticulelor de soluţie în afara zonei-ţintă la aplicarea pesticidelor. Ea poate afecta eficienţa tratamentului în sine, prin faptul că atinge ţinta o cantitate mai mică de soluţie decât doza prescrisă, sănătatea oamenilor şi animalelor, prin pătrunderea substanţelor chimice toxice în zonele locuite din apropierea terenurilor agricole, în habitatul animalelor salbatice, poate afecta albinele, apele de suprafaţă şi animalele acvatice şi poate distruge culturile vecine cu câmpul care este tratat. Înţelegând efectele derivei şi factorii care o influenţează, se pot lua măsuri
de diminuare a acesteia.

Factorii care influenţează deriva sunt: condiţiile de vreme (viteza şi direcţia vântului, temperatura şi umiditatea ambiantă), maşina de stropit şi tehnologia de aplicare (tipul, parametrii şi poziţia duzelor, distanţa între duze, presiunea de lucru, doza la hectar, viteza de lucru) şi alţi parametri de aplicare. Reducerea derivei reprezintă o preocupare atât pentru organizaţiile de mediu şi comunităţile locale, cât şi pentru industrie şi agricultură. De aceea, mulţi specialişti din aceste domenii sunt angrenaţi într-o muncă de cercetare pentru a găsi soluţii de minimizare a efectelor ei. Duzele maşinii de stropit sunt responsabile de atomizarea şi distribuţia soluţiei către ţintă. Duzele se aleg în funcţie de doza de lichid la hectar, de presiunea şi de viteza de lucru, condiţiile de vreme etc.

Duzele sunt realizate din materiale metalice, sintetice sau ceramice. Cele din materiale sintetice se uzează mai puţin decât cele metalice şi mai mult decât cele ceramice. Sunt studii care arată că după numai 40 de ore de funcţionare creşterea debitului poate ajunge peste 10% la duzele din bronz sau la peste 6% la cele din oţel inoxidabil, în timp ce decalibrarea în acelaşi interval de timp a duzelor din materiale sintetice este între 1 şi 4%. De aceea, trebuie ţinut cont de faptul că doza de lichid reglată creşte foarte rapid pe măsură ce se uzează duzele şi verificarea duzelor trebuie făcută cât mai des. Dimensiunea particulelor este decisivă pentru controlul derivei. Cu cât picăturile sunt mai mici, cu atât deriva este mai mare. Particulele cu dimensiuni foarte mici, sub 100-150 μm, deşi asigură o acoperire mai bună, sunt cele mai predispuse la derivă, fiind dependente de mişcarea neregulată a aerului şi de turbulenţa din spatele maşinii, mai mult decât de gravitaţie. Cu cât particulele stau mai mult în aer, cu atât posibilitatea de derivă şi de evaporare este mai puternică. Particulele mai mari, care sunt mai grele, penetrează cultura şi ating mai repede ţinta, sunt mai puţin predispuse la derivă, însă nu acoperă uniform suprafaţa de tratat, se sparg la contactul cu ţinta şi se scurg de pe plante pe sol.

---

Dimensiunea şi repartiţia picăturilor de pesticide se pot vizualiza folosind hârtie hidrosensibilă. Acelaşi volum de lichid atomizat în diferite dimensiuni ale picăturilor dă o mare diferenţă în acoperirea ţintei. Dacă diametrul picăturilor este înjumătăţit, rezultatul este că avem de opt ori mai multe picături şi potenţialul de acoperire este mult crescut. Cu alte cuvinte, dacă avem o picătură cu diametrul de 400 microni, aceasta poate să nu atingă ţinta sau să se scurgă pe sol. Dacă reducem dimensiunea picăturilor, în acelaşi volum avem opt particule de 200 de microni, 64 de particule de 100 de microni sau 512 particule de 50 de microni. Cu cât sunt mai multe particule, cu atât sanşele ca o mare parte din ele să ajungă pe ţintă sunt mai mari.

---

Iată că ne găsim într-o situaţie foarte complicată: pe de o parte, am dori pulverizarea cu particule cât mai fine, pentru a acoperi uniform întreaga suprafaţă de tratat, iar pe de altă parte, suntem constrânşi să folosim particule mai mari care sunt mai puţin afectate de derivă. De aceea, trebuie găsit un compromis între dimensiunea particulelor şi deriva acceptabilă şi să corelăm acest aspect cu alte măsuri de reducere a derivei şi de control al tratamentului. Se evită presiuni mari care creează picături fine şi se pot folosi duze pentru deriva redusă (low drift).

Înălţimea rampei

Înălţimea de pulverizare poate influenţa decisiv deriva. O înălţime mai mică înseamnă derivă mai redusă, dar risc crescut de lovire şi deteriorare a rampei.

O înălţime mai mare înseamnă potenţial mare de derivă, particulele plutesc în aer un timp mai îndelungat şi se evaporă sau pot fi purtate necontrolat de vânt sau de curenţii de aer, dar se reduce riscul de lovire a rampei. Înălţimea rampei trebuie corelată cu distanţa între duze şi cu unghiul duzelor pentru a obţine o acoperire bună a întregii suprafeţe. Se preferă duze cu unghi mare, înălţime redusă a rampei şi viteză redusă de lucru. Distanţa între duze este o caracteristică constructivă a maşinii de stropit şi este critică pentru a se obţine o acoperire adecvată cu soluţie a ţintei.

La majoritatea maşinilor care se găsesc în comerţ distanţa între duze standard este de circa 50 cm şi, dacă se folosesc duze cu unghiul de 110o, rampa trebuie să fie la aproximativ 50 cm de ţintă (se poate jongla în intervalul 35-70 cm, pentru ca să existe suprapunere bună între jeturi, astfel încât norma de soluţie să fie distribuită uniform pe toată lăţimea de lucru).

Direcţia vântului

Pesticidele nu trebuie aplicate când vântul bate în direcţia culturilor vecine, unor culturi într-o fază vulnerabilă de creştere sau în zone sensibile, cum ar fi zonele populate sau stupinele. Trebuie ales un moment când vântul bate încet în direcţia opusă zonelor sensibile. Dacă aceste condiţii nu există, trebuie găsită altă metodă de control sau alt moment de aplicare. Înclinarea duzelor spre spate poate fi benefică pentru a reduce rezistenţa aerului care decelerează viteza picăturii.

Stabilitatea aerului. Viteza vântului şi inversiunile de temperatură

Viteza vântului afectează distanţa până la care particulele în suspensie „călătoresc“ în aer până când sunt depozitate pe sol sau pe plante. Viteze mai mari ale vântului duc la derivă mai mare. Condiţii prea liniştite, care de obicei se întâlnesc dimineaţa devreme sau seara târziu, pot, de asemenea, duce la derivă mare din cauza inversiunilor termice.

De aceea tratamentul pe vreme complet calmă este interzis. Cel mai bine tratamentul se face când există un vânt uşor de cel puţin 1-2 km/h. Inversia de temperatură este un fenomen atmosferic în care aerul cald de deasupra ţine capturat aerul rece de la suprafaţa solului. În acest timp dispersia soluţiei este suprimată şi deasupra solului se formează un nor concentrat de particule mici de pesticide care plutesc necontrolat. Când creşte viteza vântului, norul se mişcă pe distanţe lungi în direcţia curenţilor de aer.

În condiţii de inversie a temperaturii, deriva poate fi severă. Picăturile mici de soluţie pot cădea încet sau rămân în suspensie în aer şi se pot deplasa pe distanţe mari înspre zonele susceptibile, purtate de o briză. Nu trebuie aplicate pesticide în timpul inversiei temperaturii în apropierea altor culturi sau în zone sensibile. Inversia poate fi observată după fumul unui mic foc. Fumul care se mişcă orizontal aproape de sol este un indicator al inversiei temperaturii. Atât cantitatea de pesticid pierdut din zona-ţintă, cât şi distanţa la care este purtat de vânt creşte cu cât viteza vântului este mai mare.

Efecte similare pot apărea chiar şi la viteze mai mici ale vântului, dar în perioadele de inversie ale temperaturii. Inversia poate duce şi la mişcarea pesticidului în orice direcţie în plus de cea datorată vântului. Recomandarea este oprirea aplicării tratamentului la viteze ale vântului mai mici de 4-5 km/h sau mai mari de 15-16 km/h. Pe etichetele unor substanţe sunt indicaţii privind restricţiile de aplicare în funcţie de viteza vântului.

Umiditatea relativă şi temperatura aerului 

Umiditatea relativă redusă şi/sau temperaturi ridicate cauzează evaporarea mai rapida a picăturilor de soluţie şi un potenţial mai mare de derivă. Picăturile mai mici, fiind mai înclinate spre evaporare, au şanse mai mici să fie depuse pe suprafaţa-ţintă decât picăturile mai mari. De aceea, condiţiile de vreme călduroasă şi uscată duc la depunere mai redusă de soluţie şi derivă mai mare din cauza evaporării soluţiei purtătoare. Evaporarea creşte potenţialul de derivă, astfel că se recomandă pulverizarea în timpul temperaturilor mai scăzute şi în condiţii cu umiditate mai ridicată.

Rata de evaporare diferă de la pesticide la pesticide. Trebuie respectate indicaţiile de pe etichetele pesticidelor privind umiditatea relativă şi condiţiile de temperatură pentru utilizarea produsului. În general, dacă umiditatea relativă este peste 70%, sunt condiţii ideale pentru tratamente. O umiditate relativă sub 50% impune precauţii serioase. Trebuie evitat complet tratamentul dacă umiditatea relativă este sub 40% şi temperatura aerului peste 25°C. Folosirea unor adjuvanţi care au tendinţa de a îngroşa soluţia pentru reducerea evaporării şi a derivei este benefică.

În ediţia următoare a revistei AGRIMEDIA vom reveni cu detalii despre alte condiţii de care trebuie să se ţină seama pentru reducerea derivei, ţinând cont şi de faptul că alegerea maşinii de stropit este foarte importantă. Aceasta trebuie pregătită corespunzător, să nu aibă scurgeri, duzele să fie în stare bună şi să aibă uniformitate de distribuţie, să fie alese şi poziţionate corect, iar filtrele să fie curate.

---